Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este dragoste, este înflăcărare, este dor arzător după cele dumnezeiești. Hristos este totul. El este dragostea noastră, El, iubirea noastră. Dragostea de Hristos este o dragoste care nu e cu putință să se înstrăineze și să se piardă. De acolo izvorăște bucuria.

Bucuria este Hristos Însuși. Este o bucurie care te face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în Hristos. Te îmbată precum vinul curat acest vin duhovnicesc. După cum spune David: Uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul tău este adăpându-mă ca un puternic (Ps 22, 6). Vinul duhovnicesc este nefalsificat, curat, foarte tare, și când îl bei, te îmbată. Această Dumnezeiască beție este dar al lui Dumnezeu, care se dă celor curați cu inima. …

Hristos este cea mai înaltă dorire, este capătul doririlor, nu există ceva mai presus de El. Toate cele simțite duc la o saturație, numai dragostea de Dumnezeu nu cunoaște săturare. Dumnezeu este totul. Dumnezeu este dorirea ultimă, cea mai înaltă. Nici o altă bucurie, nici o altă frumusețe, nimic nu poate să rivalizeze cu El. Ce poți dori mai mult decât ceea ce este suprem?

Dragostea de Hristos este cu totul altfel. Nu cunoaște capăt, nu ajunge vreodată la saturație. Dă viață, dă putere, dă sănătate, dă, dă, dă… Și cu cât dă, cu atât mai mult vrea omul să se îndrăgostească. Atunci când Îl iubim pe Hristos, toate celelalte iubiri pălesc. Celelalte iubiri duc la saturație. Dragostea lui Hristos nu cunoaște săturare. Dragostea în Hristos nu se schimbă. Iubirea lumească puțin durează și încet-încet se stinge, câtă vreme Dumnezeiasca dragoste neîncetat se mărește și se adâncește.

Pe Hristos să-L simțim ca pe prietenul nostru. Él este prietenul nostru. O adeverește El Însuși când zice: voi sunteți prietenii Mei… (Ioan 15:14). Ca prieten să Îl privim și să ne apropiem de El. Cădem? Păcătuim? Să alergăm la el cu familiaritate, cu dragoste și încredere, nu cu teamă că ne va pedepsi, ci cu îndrăzneala pe care ne-o dă simțirea de prieten. Să Îi spunem: Doamne, am făcut-o, am căzut, iartă-mă! Dar în același timp să simțim că ne iubește, că ne primește cu gingășie, cu dragoste și ne iartă. Să nu ne despartă de Hristos păcatul. Când credem că ne iubește și că Îl iubim, atunci nu ne simțim străini și despărțiți de El nici când păcătuim. Ne-am încredințat de dragostea Lui și, oricum ne-am purta, știm că ne iubește.

Dacă Îl iubim pe Hristos cu adevărat, nu există teama de a pierde cinstirea noastră pentru El.

(„Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele”, Editura Egumeniţa)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

În ziua de 2 ianuarie 2023, a avut loc o tentativă de asasinat a parohului bisericii Acoperământului Maicii Domnului din Vinița, protoiereul Antonie Kovtoniuk. UJO a aflat unele detalii ale crimei.

Când părintele Antonie se afla în biserică și se pregătea să facă Slujba Înmormântării, o persoană necunoscută a întrat înăuntru și a început să răstoarne totul în jur. A lovit în Crucea Răstignirii și a doborât-o la pământ, a smuls icoane de pe pereți și așa mai departe. Parohul a ieșit din altar la zgomote și a încercat să-l convingă pe atacator să părăsească biserica. Dar acesta l-a atacat pe preot cu un brici ascuțit și l-a înjunghiat în gât. Polițiștii sosiți la locul crimei au fost nevoiți să folosească arme de foc în biserică și au împușcat criminalul în picior.

Părintele Antonie se află la terapie intensivă în stare gravă.

Pe Ierarhii care drept învaţă cuvântul Adevărului, pe toţi slujitorii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei şi pe Poporul Drept Credincios, Mântuitorul Iisus Hristos, să-i apere şi să-i ocrotească, păzindu-i de duhurile necurate văzute şi nevăzute, care bântuie cu furie Ucraina, dându-le lor curajul să calce peste şerpi şi scorpii, după Sfânt Cuvântul Său. Pe Părintele Multpătimitor Antonie , să-l ajute Atotbunul Dumnezeu să treacă cu bine peste această înfricoşătoare încercare! Amin
„Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.
Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10, 19-20).

https://spzh.news/ro/news/70456-stali-izvestny-podrobnosti-napadenija-na-svjashchennika-v-vinnitse

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Mitropolitul Longhin a spus că cuvioșii părinți ai Peșterilor Kievului se vor ridica și își vor apăra Lavra.Ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Mitropolitul de Bănceni, Longhin (Jar), într-o predică din ziua pomenirii Sfântului Spiridon al Trimitundei, a declarat că Ucraina a început un război împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii Domnului și împotriva poporului ucrainean.

„Am rugat ca Domnul Dumnezeu să lumineze mintea oamenilor nebuni, care se consideră foarte puternici și au decis să lupte cu Dumnezeu, cu cerul și cu poporul lui Dumnezeu, dar ei și-au ales propria cale”, a adăugat Vlădica.

Mitropolitul Longhin a notat că nu au existat niciodată astfel de oameni nebuni nici în istoria țării, nici în istoria Bisericii.

De asemenea, ierarhul a făcut apel la toți episcopii Bisericii să nu se teamă de persecuții, și a reamintit că strămoșii lor au parcurs deja acestă cale cu demnitate, rămânând fideli Bisericii-Mame.

Separat, Vlădica a atras atenția asupra încercărilor autorităților de a pune mâna pe Lavră și de a-i expulza pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene de acolo.

„Puteți să ne luați zidurile, dar nu puteți să-L luați pe Dumnezeu. Toți oamenii sunt Biserica Duhului Sfânt, dar pregătiți-vă: Dumnezeu vă va lovi! Acolo sunt Sfinții Părinți, Antonie și Teodosie ai Peșterilor Kievului. Ei nu ne vor părăsi, iar când se vor ridica, vi se vor întâmpla necazuri”, i-a avertizat Înaltpreasfințitul Părinte pe persecutorii Bisericii.

Reamintim că mitropolitul Pavel (Lebed) a spus că potrivit informațiilor de care dispune, din anul 2023 credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu vor fi lăsați să se roage în biserica Trapezei și în catedrala Adormirea Maicii Domnului din Lavra Peșterilor de la Kiev.

(Preluare de pe UJO)

Papa Benedict al 16-lea și-a încheiat călătoria pământească. Peste mai puțin de 40 de zile va sta în fața Dreptului Judecător, despuiat de toate măririle lumești, asemenea oricărui muritor de rând, supus aceleiași negreșelnice Judecăți particulare.

Se spune că e primul papă care va fi îngropat de un alt papă. Lucrurile nu stau chiar așa. Ne întoarcem în timp la sfârșitul mileniului întâi.

Papa Ștefan al V-lea a decedat în 891. În locul lui a fost numit Formosus. Pontificatul lui a durat până-n 896, când s-a recurs la metoda clasică de vacantare a scaunului papal – otrăvirea.

A urmat pontificatul lui Ștefan al VI-lea, mare dușman al lui Formosus, autor al unor fapte macabre și barbare, greu  de găsit chiar la triburile primitive, cele fără de Dumnezeu. L-au scos pe Formosus din sicriu, l-au îmbrăcat în veșmintele papale și au început un proces absurd și grotesc, formulând tot felul de acuzații împotriva lui. A fost găsit vinovat și s-au anulat toate hotărârile luate de Formosus. La urmă, a fost despuiat de vesmintele papale, i s-au tăiat cele trei degete, cu care se binecuvântează, de la mâna dreaptă, apoi a fost târât afară și îngropat într-un mormânt obișnuit.

Barbaria nu s-a oprit aci. Papa Formosus a fost dezgopat iarăși și cadavrul i-a fost aruncat în Tibru. După câteva zile, cadavrul a fost recuperat de călugări și pus iarăși în mormânt. Papa Teodor al II-lea a poruncit să fie scos dim mormânt și să fie reînhumat în basilica Sfântu Petru, cu toate onorurile cuvenite unui suveran pontif.

Papa Ioan al IX-lea a anulat procesul de condamnare al lui Formosus în 898, iat cei care au comis faptele teribile au fost excomunicați. După puțini ani, papa Sergiu al III-lea a anulat toate actele predecesorilor, care l-au apărat pe Formosus (Wilkipedia).

Acestea sunt faptele. Judece fiecare după cum găsește de cuviință. Papa Formosus a avut parte de patru îngropăciuni. Greu de crezut, dar adevărat.

În anul 2013, papa Benedict al XVI-lea s-a retras din scaun pe neașteptate, lăsându-i consternați pe papistașii din lumea întreagă. S-a retras, sau a fost retras? Dintru început mi-am dat seama că Benedict nu corespundea exigențelor celor care pretind că diriguiesc lumea. Ocultiștii, sataniștii, antihriștii, ecumeniștii vremii aveau omul pregătit să urce în jilțul de la Vatican: acualul papă Francisc. Când am auzit ereziile și blasfemiile pe care acesta le-a slobozit ex cathedra, urbi et orbi, asupra lui Dumnezeu și a tot ce este sfânt, m-am dumirit. Acesta era individul de care aveau ei nevoie. Acesta se potrivește perfect proorociei Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, cuprinse în Cartea Apocalipsei, capitolul 13, referitor la fiara – prooroc mincinos, care iese din pamânt, păstrează aparențe de slujitor al Mielului Hristos, dar grăiește ca un balaur. Or, balaurul, știm prea bine, este chiar diavolul.

Presbiter Iovița Vasile

Oamenii nedesăvârșiți se simt bine în această lume. Cei desăvârșiți s-au simțit întotdeauna străini și călători în această lume. Cei nedesăvârșiți își caută obârșia și o află, zic ei, în gunoi și în ograda din jurul casei; de aceea, cântărind de unde și ce sunt, se simt mândri de chipul și asemănarea omenească. Cei desăvârșiți își caută începutul și îl află departe, mai presus de flăcările stelelor, în înțelegerea cea necuprinsă și în sfințenia cea negrăită – de aceea sunt smeriți și triști, pentru că se văd foarte depărtați de chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Pe cel desăvârșit nu-l chinuie mult întrebarea: „Cine m-a făcut?” Pentru el nu poate fi decât o singură alternativă: ori Dumnezeu, ori eu. Și fiindcă socotește că tot ceea ce-l înconjoară este mai puțin înțelept decât Dumnezeu și decât el însuși, și pentru că știe că nu s-a făcut singur, nu rămâne nimeni, nu doar în acest univers, ci și în sute de universuri ca acesta, care să se poată numi făcătorul său, al omului, afară de unul Dumnezeu.

Iar cei nedesăvârșiți sucesc și răsucesc întrebarea pe toate fețele, și își caută obârșia în gunoi și în ograda din jurul casei, numai ca să nu aibă de cine se teme ori de cine să se rușineze, și ca să aibă cu ce să se laude.

(Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, 2009)

Text selectat și editat de Dr. Gabriela Naghi

Irineu Popa este de-o obraznicie, de-o aroganta si de-o impertinenta iesite din comun. Nu-i ușor de stat fata catre fata cu el. Mai ales acum, dupa adunătura talhareasca din Creta. Stiti cum au fost inceputurile lui monahale? A intrat ca frate in Frasinei in 1974, dupa ce absolvise cu chiu cu vai 10 clase. Era atat de tolomac incat nu au putut sa-i gasesaca alta ascultare decat aceea de calfa de cioban al Manastirii. Dupa o vreme… l-a racolat securitatea si l-a trimis la studii in strainatate, pentru a-l pregati pentru ecumenismul post-comunist. Interesant este ca Staretul Neonil s-a opus din rasputeri atat plecarii lui Irineu la studii, cat si intoarcerii lui la Frasinei, la revenirea in tara. De atunci a inceput sa il urasca Irineu pe Neonil si a jurat la propriu, cu martori din obste, ca nu se lasa pana nu va conduce Frasineiul!

Așadar, faărădelegile lui actuale sunt clocite in sufletul său nemernic si nimicnic de peste 4 decenii! Si nu are de gand sa se opreasca aici! Va vine sa credeti sau nu, are un proiect de transformare a Frasineiului intr-un fel de statiune turistica, cu hotel cu dotari ultra- moderne, iar viata liturgica sa o reduca la minimum si sa fie doar formală! In afara de asta, se mai afla si pe lista scurta a candidatilor la scaunul patriarhal, atunci cand stapanii vor hotari să se debaraseze de Daniel! Asa ca nici un cuvant nu este prea aspru pentru a-l caracteriza pe acest in-luciferizat!

Mihai Dinculescu

Ne putem ruga lui Dumnezeu numai dacă suntem întemeiați într-o stare de statornicie și pace lăuntrică, în care stăm față către față cu Dumnezeu, iar aceasta ne desprinde de perceperea timpului – nu a timpului obiectiv, de felul celui pe care îl urmărim consultându-ne ceasul, ci în sensul subiectiv, că timpul fuge și că nu ne-a mai rămas timp pentru noi.

Greșeala pe care o comitem deseori față de viața noastră interioară este să ne închipuim că dacă ne grăbim vom ajunge mai iute în viitorul nostru – oarecum asemenea celui care se zorește să ajungă din ultimul vagon al trenului în primul, sperând că distanța dintre Londra și Edinburgh va fi redusă în felul acesta. Tot ce facem este să ne grăbim, dar fără a ne mișca mai repede din pricina aceasta.

Ceea ce trebuie să faci este să fii atât de total în prezent, încât toate energiile tale și întreaga ta ființă să fie concentrate în cuvântul „acum”. Descoperi cu mare interes că tu ești într-un „acum”.

Mitropolit Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, Editura Sophia

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Nevoința trezviei nu era foarte grea pentru el, de vreme ce de mic copil învățase să aibă stăpânire de sine și să-și taie chiar și dorințele bune. Exista însă altceva care îl apăsa: dragostea față de mama sa. Amintirea ei îl chinuia și adesea o vedea în vis[1]. A mărturisit aceasta egumenului și, făcând o nevoință deosebită de supraveghere a gândurilor și multă rugăciune, a putut „să dezrădăcineze din inima sa”, așa cum spunea mai târziu, dragostea omenească pentru mama sa. Și atunci a început să se aprindă înlăuntrul său flacăra dumnezeiască a „dragostei cuprinzătoare”[2], care îi îmbrățișează pe toți oamenii deopotrivă. A primit „dumnezeiescul și cerescul foc, pe care Hristos a venit să-l pună pe pământ”[3] și care, de acum înainte, avea să-l cuprindă în întregime. „A fost foarte dureros să o scot pe mama din inima mea”, spunea Cuviosul mai târziu. „Apoi însă am simțit o mare bucurie dumnezeiască. Când cineva face o jertfă, se desprinde de sine și, încet-încet, simte dragostea duhovnicească pentru toată lumea”.

La lepădarea de lume l-a ajutat și o povestioară pe care a ascultat-o la trapeză, care se referea la un om bogat, pe nume Kratis. Acesta, pe când se afla într-o călătorie, și-a dat seama că niște corăbieri voiau să-l arunce în mare, ca să-i ia bogățiile. Atunci a aruncat el însuși bogățiile în mare și astfel s-a izbăvit. A aruncat ceea ce stăpânea și, în același timp, îl stăpânea. „Oare nu trebuie ca și eu să le arunc pe toate pentru Hristos?”, s-a gândit Arsenie. „Tot ceea ce mă ține departe de Hristos trebuie aruncat”.

[1] Monahii începători adesea întâmpină greutăți în nevoința lor din pricina atașamentului pătimaș față de rudenii. Sfântul Ioan Scărarul, în Cuvântul al III-lea al Scării, „Despre înstrăinare”, spune: „Dorul lui Dumnezeu stinge dorul de părinți. Iar cel ce spune că le are pe amândouă se înșală pe sine”. (Scara, Cuvântul al III-lea, paragraful 21). În continuare se referă la vise: „Când, părăsind pentru Domnul casele și rudeniile noastre, ne vindem pe noi străinătății pentru dragostea lui Hristos, dracii încearcă să ne tulbure prin vise, arătându-ne rudeniile noastre fie plângând, fie murind, fie închise, fie strâmtorate pentru nοi” (Scara, Cuvântul al III-lea, paragraful 38).

[2] Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, București, 2005, pag. 33.

[3] Vezi Luca 12, 49 și Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești, Omilia a IX-a, paragraful 9.

(Extras din Sfântul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Text selectat și editat de Sora Gabriela Naghi

 

Doamne ajuta, Parinte Vasile! Ma bucur sa constat ca exista cineva in spatiul public romanesc, care spune lucrurilor pe nume in privinta situatiei de la Frasinei! Voi face cateva precizari, in completarea celor scrise de dumneavoastra :

1.Parintele Ioanichie Popescu este chiar duhovnicul lui Irineu Popa, inca dinainte cu multi ani de adunatura talhatească din Creta;

2.Parintele Ioanichie Popescu a prigonit personal si a dat afara din Manastirea Frasinei multi ieromonahi, monahi si frati care s-au pronuntat fatis impotriva adunaturii talharesti din Creta, in ultimii 6 ani si jumatate. In plus, a semnat in mai multe randuri, iar nu doar o data, acte de fidelitate neconditionata fata de Varsanufie Gogescu, de recunoastere deplina a asa-zisului Sfantul si Marele Sinod, si de dezavuare totala a celor care se opun acestuia, considerandu-i iesiti in afara Bisericii;

 3.Parintele Ioanichie Popescu le cere categoric in prezent tuturor mirenilor apropiati de Manastirea Frasinei, inclusiv celor carora le-au fost furati duhovnicii, sa se supuna orbeste hotaririlor satanice ale celor doi minciuno-ierarhi olteni, si sa renunte la orice fel de protest, atat fizic, cat si in mediul on-line, si sa nu intreprinda nici un demers juridic de contestare a noii realitati de la Ctitoria Sfantului Calinic. Astfel, el a devenit literalmente un agent-ideolog-tortionar duhovnicesc al distrugerii Frasineiului;

4.Cârpa cu care a fost inlocuit Carpa-Ioanichie Popescu nu este nici pe departe mai curata, ba dimpotriva! Se va vedea aceasta cu asupra de masura in vremurile ce vor veni! Din nenorocire, Frasineiul a cazut, inclusiv prin ultimele sale redute : Sfintele Masluri si Sfintele Dezlegari! Despre Exorcizarile care se faceau odinioara, nici nu mai are rost sa vorbim! Dupa instalarea lui Irineu Popa ca mitropolit la Craiova, ele au devenit doar o amintire!

Vremurile din urma ne-au ajuns din cauza apostaziei de peste un secol a ierarhilor B.O.U., pecetluita o data cu adoptarea satanistelor documente de la adunatura talhareasca din Creta! Oamenii acestia ne duc pe toti la iad, cerandu-ne sa ii urmam neconditionat in tradarea de Hristos si in chinurile vesnice! Ce ar trebui sa se mai intample, ca sa intelegeti, sa va infricosati si sa va intoarceti cu smerenie si cu nadejde catre Adevarul-Hristos? Singurul Care poate sterge suvoaiele de lacrimi si aduce alinare miilor de credinciosi carora le-au fost furati duhovnicii in pragul Postului Nasterii Domnului de catre odioasa, sinistra si luciferica tripleta filo-cretana Irineu-Varsanufie-Ioanichie!

La multi ani, dragul meu Mihaita. In privinta Manastirii Frasinei, punem umar doi cu doi, s-a mai fi si cum vrem noi. Nadajduiesc sa colaboram amandoi, sa punem o oglinda in fata celor trei antihristi, in cara sa se vada hidosenia lor. Nu-mi face bine faptul ca ma consum atata, inima mea lucreaza la vreo 40 de unitati, cand normal ar fi sa pompeze 55 de unitati. Va transmit toate gandurile bune, Dumneavoastra si familiei. La multi ani. Pr. Iovita Vasile

Mihai Dinculescu

Multumim pentru urari! Va imbratisam cu toata dragostea! Numai bine si familiei dumneavoastra! Si eu simt ca vom colabora! In privinta Frasineiului, inima mea este o nestavilita cascada sangeranda! Am mers prima data acolo, copil de-o schioapa fiind, in 1978! Nu-mi vine sa cred ca au trecut 45 de ani! Pe vremea aceea, episcopul locului, Iosif Gafton, cerea voie obstii monahale sa o viziteze, cu cateva saptamani inainte! Si venea singur, calare, desi avea vreo 70 de ani! Aducandu-le el parintilor frasineiti faina, ulei si … bani! Va vine sa credeti? Am vazut asta cu ochii mei si totusi mi se pare ca sunt intamplari de-acum o mie de ani!

La multi ani, parinte Vasile! Fie ca Marele Sfant al carui nume il purtati sa va ocroteasca de toti demonii si de toti demonizatii asmutiti asupra dumneavoastra! Si sa va fie Martor inaintea Dreptului Judecator! Despre Frasinei poate cu alte ocazii, mai ales ca ar fi atat de multe de spus! Si nu sunt convins ca v-ar face bine sa va tulburati cu ele! Cu atat mai mult cu cat, de o vreme incoace, ticalosiile inmultindu-se atat de mult si intarindu-se atat de puternic, de acolo razbat, de sub voalul de minciuni tesut de distrugatorii Manastirii, numai lacrimi, dureri, jale, intristari si strigate de disperare!

La multi ani, dragul meu Mihaita. In privinta Manastirii Frasinei, punem umăr doi cu doi, ș-a mai fi și cum vrem noi. Nadajduiesc sa colaboram amandoi, sa punem o oglinda in fata celor trei antihristi, in cara sa se vada hidosenia lor.
Nu-mi face bine faptul ca ma consum atata, inima mea lucreaza la vreo 40 de unitati, cand normal ar fi sa pompeze 55 de unitati.
Va transmit toate gandurile bune, Dumneavoastra si familiei. La multi ani.

Pr. Iovita Vasile

Doamne ajuta

Cele scrise de Dumneavoastra mi-au starnit o amintire veche, cam din anul 1976. Intre 1974-1977 am fost seminarist la Curtea de Arges. Nu l-am cunoscut pe PS Iosif Gafton, dar ni s-a vorbot despre dansul. L-am vazut, in schimb, pe puturi asta, Gherasim Cucosel care a venit la noi la Seminar impreuna cu IPS Teoctist, Mitropolit al Olteniei si cu Arhimandritul Valeriu Anania, fost in SUA.
Gherasim a fost scula comunistilor si l-a persecutat pe Parintele Chesarie pana la moarte. Am scris despre asta.
Parintele Chesarie Gheorghescu ne-a vorbit despre PS Iosif. Acesta, Inaltpreasfintitul, spunea odata, extragand din Crez cuvintele ,,Carele pentru noi oamenii” si atentionandu-i pe cei de fata: Vedeti, Dumnezeu ne-a dat carele sa ne deplasam dintr-un loc in altul, nu masinile acelea scumpe.

Acum va cred cand spuneti ca venea cu multa smerenie la Parintii din Frasinei.

Tolomacul acesta, Irineu, vine cand vrea, taie, spanzura, porunceste introduce haosul, cum ii poruncesc stapanii care l-au pus in scaunul mitropolitan. Acesta nu se socoteste a fi slujitor al Bisericii, el e stapanul ei!

Daca Dumnezeu ar randui sa-l intalnesc vreodata i-as spune asa: Nene, pleaca odata din Mitropolie. Lasa-i pe oltenii ortodocsi sa-si aleaga un ierarh credincios. Tu esti un eretic vandut satanei. Vei ajunge la capatul drumului si momentul nu-l vei putea intarzia nici cu o sutime de secunda.

Presbiter Iovița Vasile

Nimic nu este mai de preţ decât o inimă curată, pentru că o astfel de inimă devine tron al lui Dumnezeu. Şi ce este mai plin de slavă decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranţă că nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima curată: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”(II Corinteni 6,16). Aşadar, cine este mai fericit decât aceşti oameni? Şi de ce bunuri pot să ră­mână lipsiţi? Nu se găsesc toate darurile şi harismele Sfântului Duh în fericitele lor suflete? De ce mai au nevoie? De nimic, cu adevărat, de nimic! Pentru că Îl au în inima lor pe Însuşi Dumnezeu!

Cât se înşeală oamenii care caută feri­cirea departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii, în bogăţie şi slavă, în averi mari şi în plăceri, în desfătări trupeşti, în lux şi în tot felul de deşertăciuni, care se sfâr­şesc în amărăciune! Ridicarea turnului fericirii în afara inimii noastre seamănă cu zidirea unei clădiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curând o astfel de construcţie se va prăbuşi la pământ.

Fraţii mei! Fericirea se află înlăuntrul vostru şi fericit este omul care înţelege aceasta. Cercetaţi‑vă inima şi vedeţi în ce stare duhovnicească vă aflaţi! Nu cumva inima voastră şi‑a pierdut îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva con­ştiinţa vă mustră pentru călcarea porun­cilor Lui? Nu cumva vă învinuieşte pentru nedreptăţi, minciuni şi neglijarea îndatori­rilor faţă de Dumnezeu şi faţă de aproa­pele? Cercetaţi şi vedeţi dacă nu cumva inima voastră s-a umplut de răutăţi şi de patimi, dacă nu cumva s-a abătut pe căi nedrepte! Din nefericire, cel care nu are grijă de inima sa, se lipseşte de tot lucrul bun şi cade într-o mulţime de răutăţi. Alungă bucuria şi se umple de amărăciune şi de frică. Alungă dragostea şi primeşte ura. Alungă toate harismele şi roadele Sfântului Duh pe care le‑a primit la Botez şi se face sălaşul tuturor acelor rele care îl fac pe om vrednic de plâns şi de trei ori ticălos.

Fraţii mei! Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toţi să fim fericiţi, atât în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă. Pentru aceasta a întemeiat Sfânta Sa Biserică, ca să ne curăţească de păcat, să ne sfinţească, să ne facă prieteni ai Săi, să ne dăruiască binecuvântările Cerului. Biserica stă mereu cu braţele deschise, ca să ne primească. Să alergăm repede toţi cei care avem conştiinţa împovărată. Să alergăm la Biserică, căci ea este gata să ridice povara noastră cea grea, să ne dăruiască îndrăzneală către Dumnezeu, să ne umple inima de bucurie şi de feri­cire.

(Fragment din cartea Sfântul Nectarie, Făcătorul de minuni – Viața, minuni și învățături, Editura Evanghelismos)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

 

Ofertă şi recomandări pentru petrecerea revelionului

Revelionul începeți-l cu câteva minute înainte de miezul nopţii, printr-o rugăciune de mulţumire adusă Bunlui Dumnezeu pentru binefacerile Sale, ştiute şi neştiute, revărsate asupra noastră. Vom sfârşi anul 2022 prin rugăciune şi vom începe noul an în aceaşi rugăciune.

Urmează odihna nopţii, adică un somn odihnitor până dimineaţa.

Dimineața, la vremea cuvenită,  ne vom îndrepta paşii spre sfânta biserică sau spre un loc ales, unde nu se pomenește ierarhul eretic, pentru săvârşirea Sfintei Liturghii a Sfântului Vasilie cel Mare și citirea Molitfelor de alungare a dracilor

La urmă, vom urma îndemnul scris în Liturghier: Şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, (credincioșii) ies din biserică, ducându-sa într-ale lor.

Astfel, vom sfârşi revelionul.

Sumele pentru acest revelion sunt opționale și se vor depune în mâinile celor nevoiași până la sfârșitul vieții Dumneavoastră. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați Maicii Domnului, prin Rugăciunea: ,,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pre noi’’. Vă mulțumim din suflet.

Tâlhărescul pseudo-sinod nici nu a murit, nici nu a fost îngropat, dar, cu fiecare ocazie, ereziile pe care le-a săvârșit sunt anunțate de pe buzele patriarhale…

Pseudo- patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în seara zilei de joi, 15 decembrie 2022, la Marea Școală Patriarhală a Genului, a declarat deschiderea oficială a lucrării celei de-a II-a Conferințe Științifice Internaționale Eco-Eu Zin, cu tema „Familie și Mediu: Piloni ai culturii sociale.
Efectele schimbărilor climatice asupra familiei” .

Discursul său s-a constituit în jurul unor probleme precum mediul înconjurător și criza familiei de astăzi, abordându-le bineînțeles în lumina ecumenismului.

Notăm trimiterea domnului Bartolomeu la textul privind căsătoriile, al pseudo-sinodului de la Kolymbari, care, după unii ortodocși tradiționali, „a murit și a fost îngropat”. El a spus în mod clar: „… Efectele crizei ecologice vin să se adauge crizei groaznice a căsătoriei și familiei și multiplelor probleme cu care aceasta se confruntă, și care se intensifică. Este bine cunoscut marele interes al Bisericii pentru „instituția familiei dată de Dumnezeu, întrucât aceasta s-a întemeiat întotdeauna și în mod necesar pe sfânta taină al căsătoriei creștine, ca unire a bărbatului și a femeii, care simbolizează unirea dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 6, 32).

Așa proclamă Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta 2016), în textul său Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă, VI, 14. Se mai reține că „Biserica Ortodoxă își cheamă cu dragoste pe toţi copiii şi pe toţi oamenii de bunăvoinţă ca să apere credinaţa faţă de sfinţenia familiei” (Taina căsătoriei şi obstacolele ei, I,11)”…”

Accentul pus pe deciziile privitoare la căsătorie ale Pseudo-Sinodului din Creta
În ceea ce privește textul de mai sus al pseudo-sinodului, Profesorul emerit al Școlii Teologice a AUTH, Părintele Theodoros Zisis, a tras un semnal de alarmă, scriind că: „În textul final al „Sinodului”, „Taina căsătoriei și obstacolele sale”, în paragraful relevant despre a doua căsătorie a clerului, până la „Sinod” și pe tot parcursul care a vizat pregătirea și actualizarea textului, s-a interzis căsătoria clericilor văduvi, deoarece „în conformitate cu tradiția canonică în vigoare (canonul 3 Trulan) după hirotonire, încheierea unei a doua căsătorii este împiedicată” . S-a propus o frază, și , fără niciun teme canonic, așa cum s-a întâmplat în „Conferința Panortodoxă” a lui Meletios Metaxakis, care slăbește regulile canonice și deschide calea pentru a permite a doua căsătorie a clericilor”.

Și Părintele nostru duhovnic, vrednicul de pomenire, Părintele. Nikolaos Manolis, comentase asupra hotărârilor privitoare la căsătorie ale pseudo-sinodului, arătând că „În hotărârile sinodului, se afirmă – căsătoriile mixte sunt strict interzise-, dar fiecare biserică poate să facă ce vrea prin iconomie. Ecumenismul a fost astfel validat în practică.”

Căsătoria între creștini ortodocși și neortodocși este interzisă conform precizărilor canonice (Canonul 72, Sin. V-VI Ecumenic sau Sinodul Trulan): „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu fe­meia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vre­unul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsăto­ria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata)păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orân­duite de noi, să se afurisească.

Iar dacă unii, găsindu-se încă în necredinţă şi nefiind încă număraţi în turma ortodocşilor, s-au legat (potrivit) întreolaltă, prin căsătoria legiuită, şi apoi unul dintre ei alegând binele a alergat la lumina adevărului, iar celălalt a fost ţinut (stăpânit) de legătura sărăcirii, nealegând (nedorind) să vadă (să ia în seamă) razele dumnezeieşti; dacă soţia cea necredincioasă socoteşte că este bine (consimte) să vieţuiască cu soţul cel credincios, sau, dimpotrivă, cel necredincios cu soţia cea credincioasă, să nu fie despărţiţi, după dumnezeiescul apostol: „Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeie, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat” (I Cor. 7, 14).” (Protopopul Peter Heers, profesor de Vechiul și Noul Testament la Holy Trinity Orthodox Seminary, Jordanville, New York).

Așadar, tâlhărescul Pseudo-Sinod nici nu a murit, nici nu a fost îngropat, dar cu fiecare ocazie care apare semnalăm, înșelările pe care le susține pseudo-sinodul prin buzele pseudo patriarhului. Totul indică faptul că Ortodoxia se afla acum într-un grav pericol.

Traducere din limba engleză: Dr. Gabriela Naghi

Sinodul s-a născut mort, dar prin grija serviciilor secrete americane ni s-a spus că e mare și stă să plesnească de sfințenie. Hoitul a fost transportat în mare secret la Constantinopol, ascuns într-o cameră dosită, păzită cu strășnicie. În jurul lui, ecumeniștii purtând măști, încearcă zadarnic, de aproape șapte ani, să-l resusciteze. Din când în când, din camera aceea iese un damf de cadavru în descompunere, și se răspândește în lume. Ceea ce ați citit mai sus, spusele lui Bartolomeu, sunt un asemenea damf. Iertați, e o părere.

Surse bine informate afirma ca sinodul talharesc va fi ingropat in aceasi zi cu hoitul lui Lenin.

Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei Sfinte Moaşte, n-aveau Sfinţi, n-aveau Icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe Cuvioasa Parascheva, aşa am obţinut Icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi Sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decurs; Moaşte şi Icoane care au acoperit pă­mântul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor.

Cu cât va fi prigoana aceasta mai mare, cu cât Biserica va fi mai marginalizată, cu atât trebuie să ne bucurăm, pentru că viaţa noastră creştină nu e uşoară, cu muzică şi petreceri şi altceva…, nu! Este durere, este necaz, este suferinţă, este, în sfârşit, prigoană. …Ai o mărturisire, depui şi tu o dovadă acolo, un act, un buletin, măi! Acolo toate merg pe bază de „documente”, nu intri aşa, oricum! …Prigoana este buletinul nostru spre Rai. Aceasta este pregătirea noastră pentru din­colo. Ne-am îmbrăcat nu în dulame lustruite şi în camilafce călcate şi puse la steif. Ne-am zidit în suferinţe şi necazuri.

Şi dacă azi suntem aşa cum suntem, este din cauză că Dumnezeu vrea să ne pregătească neamul ca să se înfăţişeze curat, gata spre Înviere. Acolo nu o să meargă nici bogatul, nici împăratul, nici sluga, nici ostaşul, acolo va merge numai cel ce va purta haina de nuntă a Creştinătăţii. „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3:28),

Creştinul nos­tru de azi trăieşte nişte vremuri grele, de neputinţă. Poate că niciodată nu a fost aşa de neputincios creştinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, şi va fi până la sfârşitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputinţa noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apăra­rea Adevărului şi a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru şi prin noi. Noi nu suntem decât nişte unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsam. Creştinismul, aşa cum a avut un răsărit, tot aşa trebuie să aibă şi un apus. Iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creştinătăţii, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că, aşa cum la sfârşitul vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul a simţit durerea maximă de pă­răsire a Tatălui Său, tot aşa şi creştinul, la sfârşitul vea­curilor, va trăi şi va simţi părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creştinătate este răstignită pe Cruce. Un om care este pe Cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele şi să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc? „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit Răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?

Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri. Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc. Atunci suntem în măsură să discutăm şi să facem o judecată ho­tărâtoare asupra acestei situaţii grele în care ne aflăm. Nu trebuie să stăm nepăsători, acesta este un mare păcat, dragii mei. Dumnezeu ne porunceşte să-L mărturisim înaintea oamenilor. Dar nici să o facem cu trufie, fără durerea inimii pe care a avut-o Mântuitorul faţă de Iuda şi faţă de toţi prigonitorii Lui. Vedeţi dife­renţa? Dumnezeu şi-a iertat prigonitorii Lui, dar nu i-a luat cu El în Rai, de­cât pe cei care s-au pocăit!

Trăim într-o lume anar­hică, întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de aceea numai simpla noastră vieţuire, fără să abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.

(Fragmente preluate din volumele Ne vorbește Părintele Iustin, Fundația Justin Pârvu)

Sursa: http://www.atitudini.com

 Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

„În cele ce te voi găsi, în acelea te voi judeca” Iată importanţa unei clipe. Te-a aflat El în căinţă? Te-a aflat în mărturisire?Te-a găsit spunând: „Am greşit la cer şi înaintea Ta ”(Luca 15, 18). S-a apropiat El de tine pe când aveai lacrimi de adevărată căinţă şi învinuire de sine în ochii tăi? Vezi, într-o singură clipă Dumnezeu ia o hotărâre.„Domnul este credincios în toate cuvintele Sale” (Psalmul 144, 13).

Oricum, dacă el se află în altă situaţie, o, omule, atunci ochii sufletului tău se vor deschide şi vei vedea ce ai pierdut – dar ce folos? Dacă Dumnezeu osândeşte un om, căinţa este inutilă; când „bâlciul” vieţii se sfârşeşte, cuvintele nu-şi mai au rostul. Totul s-a terminat!

Oh, ce mare taină este aceasta! O, Dumnezeul meu, dulcele meu Iisus, deschide ochii sufletului meu ca eu să pot vedea foarte limpede această mare taină a veşnicei mele mântuiri, aşa încât, ajutat de Harul Tău, să-mi pot pregăti provizii şi să nu mă căiesc la capătul vieţii mele fără de folos. Aşa cum vezi, eu nu fac absolut nimic şi sunt în întregime plin de lepra patimilor. Dăruieşte-mi lacrimi şi împlineşte căinţa înaintea ultimului ceas ce va să fie, atunci când voi auzi glasul Tău:
„Pune-ţi rânduială în casa ta, pentru că vei muri şi nu vei mai trăi” (Isaia 38, 1).

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 63)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

 

 

Dacă limbajul vi se pare prea agresiv, atunci întoarceți-vă la Evanghelie și cititi ce le spunea Mântuitorul cărturarilor si fariseilor din urma cu două milenii si vedeți cum a procedat cu spurcătorii arghirofili ai Templului! Interesați-vă ce prevedea Legea Vechiului Testament despre biciuire, când și cui se aplica aceasta, ca să intelegeti Duhul Răscumpărătorului nostru atunci cand i-a alungat pe schimbatorii de bani! O să constatati ca până și prin acel gest Domnul aplica Legea!

Apoi cititi Viețile Mucenicilor, Mărturisitorilor si Prigoniților, ca să le cunoașteti și acelora cugetul, vorbele si duhul! Completati-vă lectura cu opera Marelui Hrisostom! Parcurgeți oleacă Sfintele Canoane, oleacă de Istoria Bisericii si oleacă de Dogmatică, spre a înțelege ce înseamnă erezia, cum se apără Biserica împotriva ei si ce consecinte soteriologice ingrozitoare are practicarea si propagarea învățăturilor scornite de vrăjmașii mântuirii! Apoi incercati sa intrati cu smerenie in duhurile, cugetele și faptele celor de mai sus! Întelegeti astfel Cine este Biserica, ce nu este Biserica, ce se întâmplă cu cei care o batjocoresc, unde își vor petrece acestia veșnicia, precum și ce se intâmplă cu cei care o martirisesc și o apără si unde își vor petrece aceștia Veșnicia și mai ales împreună cu Cine!

Înarmat astfel, veti putea merge la Mănăstirea Frăsinei pentru a afla dacă acolo împărătește Adevarul-Hristos, sau s-a auto-înscăunat, uzurpator, ,,adevărul’’ puilor de vipere! De asemenea, comparati viețile Marilor Ierarhi din Sinaxare cu vietuirile impostorilor, trădătorilor si apostaților ce ocupă Scaunele Episcopale in B.O.R.! Iar daca sunteți cu adevarat un doritor de Hristos si conștiinta vă este curată, atunci trageți singur, cu onestitate, concluziile ce rezultă din premisele de mai sus! Și daca veti considera necesar, comunicati-le pe acest sait, asumandu-vă, asa cum este firesc creștinește și politicos omenește, identitatea completă!

 

Mihai Dinculescu

 

 

1.Pentru că dumnealui face parte din ascelași sistem antihristic, împreună cu trioul malefic din Mitropolia Olteniei, format din Irineu Popa, Varsanufie Gogescu și Ioanichie Popescu.

2.Pentru că toți au interese comune, iar acestea nu se referă la bunul mers al Bisericii Ortodoxe Române, ci la subminarea și distrugerea ei din interior.

3. Pentru că acești pseudo-ierarhi nu au putere decizională în Biserică, ei sunt executanți docili ai ordinelor venite de la vrăjmașii lui Dumnezeu și a tot binele. Nu se pot abate de la directivele celor care i-au recrutat, i-au pregătit în străinătate și apoi i-au așezat pe scaunele episcopale de diverse ranguri.

4.Pentru că au datorii imense față de stăpânii lor, datorii pe care nu le vor putea stinge până la moartea lor.

5.Pentru că au ales să primească ,,cele bune’’ în această viață (Luca 16, 25), asemenea bogatului din pilda rostită de Mântuitorul. Prin ,,cele bune’’ înțelegem ranguri înalte, funcții bine plătite, slavă deșartă, bani cu nemiluita, reședințe somptuoase, servitori de ambe sexe, mașini nu tocmai ieftine, putere lumească asupra supușilor (preoții lingăi), protecția din partea instituțiilor statului și aci l-aș da ca exemplu pe Savu Teofan de la Iași, cel care ,,păstorește’’ cu ajutorul jandarmilor și batjocorește credincioșii Parohiei libere de ecumenism, Schit Orășeni, a Părintelui Ioan Ungureanu.

6.Pentru că și-au vândut sufletele în momentul când au făcut pactul cu diavolul și cu slujitorii lui. Prețul sufletelor lor se constituie din cele enumerate la punctul 5.

7.Pentru că ,,toți care au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat’’ (Ioan 10, 8).

8.Pentru că ,,cel plătit fuge, fiindcă este plătit și nu are grijă de oi’’ (Ioan 10, 13).

Aș putea aduga și alte puncte, nu puține.

Altă întrebare: De ce nu-l scoate Daniel pe impostorul Vasile Bănescu, cu un șut în posterior, din Patriahie? Fiindcă nu l-a numit el. Alții l-au propulsat în funcția de purtător de cuvinte, cu misiunea precisă de a formula și exprima ,,poziția Bisericii Ortodoxe Române’’ în toate problemele stringente cu care ne confruntăm, peste capetele celor 56 de impostori care ne ocupă scaunele episcopale. Daniel doar a semnat numirea lui Bănescu.

Daniel este un neputincios. L-aș compara cu marele senil neputincios al planetei, Joe Biden, zis cel mai puternic om din lume. Bietul de el face gafe monumentale, nu știe pe ce lume trăiește, a uitat cum îl cheamă, vorbeste cu mortii și totuși e ținut în biroul oval pe post de momâie.

O, tempora! O, mores!

Presbiter Iovița Vasile

Dupa cum vedeti, antihristii imi monitorizeaza scrisul si nu ma lasa sa public cu caractere normale. Nu-i nimic, e bine si asa. Cu cat caracterele sunt mai mari, cu atat oamenii vor vedea mai bine mizeria acestor omuleti, care se baga in seama pe unde pot. Tuturor cititorilor iubitori de Hristos; pace, sanatate, mantuire.

Celorlalti – sa-si bage mintile-n cap.