Categorie: Uncategorized

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Luca de Zaporojie este unul dintre cei mai sinceri și autoritari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina de astăzi. El a emis o serie de scrisori deschise referitoare la schisma ucraineană și acțiunile anti-canonice ale Patriarhiei Constantinopolului pe teritoriul Bisericii Ortodoxe Ucrainene Canonice. În 2018, s-a adresat Pseudo Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, cu cuvintele „supus fidel al Republicii Turce, domnule Bartolomeu!”, cu privire la invitațiile pe care conducătorul Fanarului le-a trimis la „consiliul de unificare” unde a fost creată schismatica „Biserică Ortodoxă din Ucraina” . În acea scrisoare, Înaltul Ierarh a mulțumit Pseudo Patriarhului Bartolomeu, pentru contribuția sa la discriminarea și persecuția declanșată împotriva credincioșilor ucraineni, pe care i-a ajutat în acest fel la cucerirea Împărăției Cerurilor.

De asemenea, Mitropolitul Luca a adresat o scrisoare deschisă Prea Fericirii Sale, Catolicos-Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei, solicitându-i să rămână neclintit în Ortodoxie, în ciuda presiunii de recunoaștere a schismaticilor, iar în luna august a anului trecut, a adresat o scrisoare deschisă călugărilor athoniți, îndemnându-i și pe ei să rămână credincioși Ortodoxiei, în timpul vizitei de atunci a Pseudo Patriarhului Bartolomeu la Sfântul Munte. Conducătorul Fanarului este „un om pe care diavolul l-a lovit cu o boală teribilă – mândria”, a scris Înalt Preasfinția Sa, călugărilor athoniți.

 În această scrisoare deschisă, adresată Arhiepiscopului Hrisostom al Ciprului, Mitropolitul Luca îl cheamă la pocăință pentru greșeala gravă de recunoaștere a schismaticei „biserici’’, mulțumindu-i totodată că a contribuit din plin la încercările duhovnicești la care sunt supuși credincioșii Ucrainei, consolidând astfel Biserica Ortodoxă Ucraineană Canonică.

,,Conștiința mea ierarhică nu-mi mai permite să mă adresez ție ca unui episcop și slujitor al altarului, pentru că ai luat calea trădării lui Hristos – Capul Maicii noastre Biserica!Sunt sigur că ierarhia Bisericii din Cipru care este credincioasă Ortodoxiei nu mai poate pronunța numele vostru ca întâistătător în Slujbele divine. În primul rând, vreau să vă mulțumesc că ați devenit un instrument al proniei lui Dumnezeu, datorită căreia Hristos va acorda turmei noastre ucrainene, coroanele mărturisirii și poate ale martiriului. Prin recunoașterea dumneavoastră (a schismaticilor ucraineni – Trans.), sprijiniți hulitorii îmbrăcați în veșminte preoțești și contribuiți la faptul că adepții lor, înarmati cu ferăstraie și ciocane, cuceresc bisericile noastre, timp în care terorizează și bat clericii și credincioșii. Veți fi cel care va aduce de acum înainte, mai multe lacrimi, tristețe și suferință familiilor fiilor credincioși ai Bisericii noastre Ortodoxe. Dar sunt sigur că niciunul dintre noi nu se va cutremura în aceste suferințe, pentru că știm că suntem chemaţi la acestea (1 Tes. 3, 3), și, dacă suferim împreună cu El (Hristos), atunci vom fi si preaslăviți împreună cu El (Rom. 8,17).

Aș vrea să vă întreb: „Care a fost adevăratul motiv al trădării voastre?” *Un material compromițător referitor la viața și evlavia voastră? Dar există un singur Dumnezeu care este fără de păcat și El cunoaște toate slăbiciunile noastre și căderile noastre ca nimeni altul. Dacă aveți un păcat, nu-l va ierta Dumnezeul Atotmilostiv, dacă vă pocăiți? Am o dorință sinceră în inima mea de a vă spune „Hristos este în mijlocul nostru”, dar m-ați lipsit de acest moment deosebit. Evanghelia ne învață să nu ne fie frică să recunoaștem că suntem păcătoși, dar ne spune, de asemenea, că nu există o cădere mai cumplită decât trădarea lui Dumnezeu. Mărturisesc în fața Domnului că, dacă vă pocăiți, sunt gata să vă îmbrățișez cu căldură și să vă numesc frate, pentru că Hristos a fost răstignit atât pentru dumneavoastră, cât și pentru mine! Dar dacă dumneavoastră, împreună cu dușmanii Bisericii, Îl răstigniţi pe iubitul nostru Mântuitor, atunci cuvintele mele către voi, vor fi: Mergi înapoia Mea, satano! (Mt. 16:23)3., căci tu nu cauți cele bineplacute ale lui Dumnezeu, ci ce este de folos pentru diavol! Dragul meu frate în Hristos, pocăiește-te, căci judecata lui Dumnezeu nu este departe și vom da socoteală pentru toate!

Mitropolitul Luca din Zaporojie și Melitopol

1.Ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi.( 1 Tes. 3: 3)-n.trad.
2.Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim.(Rom. 8:17)-n.trad.
3.Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Mt. 16:23)-n.trad.

*Anul trecut, după ce Arhiepiscopul Hrisostom a declarat că nu pomenește și nu va pomeni pe Epifanie Dumenko, primatul schismatic, în slujbele divine, iar după ce Sfântul Sinod cipriot a refuzat să recunoască BOaU și a pus sub semnul întrebării legitimitatea acesteia, mass-media cipriotă a început să informeze despre un scandal petrecut în 2015 în care a fost implicat Arhiepiscopul Hrisostom, care ar fi ajutat ​​pe omul de afaceri malaysian Jho Low, evadat, să obțină pașaport cipriot (n.trad).

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Nimic nu este mai de preţ decât o inimă curată, pentru că o astfel de inimă devine tron al lui Dumnezeu. Şi ce este mai plin de slavă decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranţă că nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima curată: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”*.

Aşadar, cine este mai fericit decât aceşti oameni? Şi de ce bunuri pot să ră­mână lipsiţi? Nu se găsesc toate darurile şi harismele Sfântului Duh în fericitele lor suflete? De ce mai au nevoie? De nimic, cu adevărat, de nimic! Pentru că Îl au în inima lor pe Însuşi Dumnezeu! Cât se înşeală oamenii care caută feri­cirea departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii, în bogăţie şi slavă, în averi mari şi plăceri, în desfătări trupeşti, în lux şi în tot felul de deşertăciuni, care se sfâr­şesc în amărăciune! Ridicarea turnului fericirii în afara inimii noastre seamănă cu zidirea unei clădiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curând o astfel de construcţie se va prăbuşi la pământ.

Fraţii mei! Fericirea se află înlăuntrul vostru şi fericit este omul care înţelege aceasta. Cercetaţi‑vă inima şi vedeţi în ce stare duhovnicească vă aflaţi! Nu cumva inima voastră şi‑a pierdut îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva con­ştiinţa vă mustră pentru călcarea porun­cilor Lui? Nu cumva vă învinuieşte pentru nedreptăţi, minciuni şi neglijarea îndatori­rilor faţă de Dumnezeu şi faţă de aproa­pele? Cercetaţi şi vedeţi dacă nu cumva inima voastră a fost umplută de răutăţi şi patimi, dacă nu cumva s-a abătut pe căi nedrepte! Din nefericire, cel care nu are grijă de inima sa, se lipseşte de tot lucrul bun şi cade într-o mulţime de răutăţi.
Alungă bucuria şi se umple de amărăciune şi de frică. Alungă dragostea şi primeşte ura. Alungă toate harismele şi roadele Sfântului Duh pe care le‑a primit la Botez şi se face sălaşul tuturor acelor rele care îl fac pe om vrednic de plâns şi de trei ori ticălos.

Fraţii mei! Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toţi să fim fericiţi, atât în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă. Pentru aceasta a întemeiat Sfânta Sa Biserică, ca să ne curăţească de păcat, să ne sfinţească, să ne facă prieteni ai Săi, să ne dăruiască binecuvântările Cerului. Biserica stă mereu cu braţele deschise, ca să ne primească. Să alergăm repede toţi cei care avem conştiinţa împovărată. Să alergăm la Biserică, căci ea este gata să ridice povara noastră cea grea, să ne dăruiască îndrăzneală către Dumnezeu, să ne umple inima de bucurie şi de feri­cire.

(Fragment din cartea Învăţături ale Sfântului Nectarie al Pentapolei. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos. Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2008)

„Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarășul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni și fiindcă este lipsit de frumusețea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credința. Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet”.

( Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina,1846 – 1920)

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

                      De preot Nicolae Strizu – paroh al Foeniului

             S-a vorbit mult despre mască în ultima vreme incât s-a ajuns la o saturație psihotică asupra subiectului. Peste tot, de la cel mai umil portar până la miniștri, auzi disperat: -„masca!”, „purtați masca!”, „unde-i masca?”.

Ne intrebăm și noi, deci, ce este „masca”?, de fapt. Lăsând la o parte justa practică a folosirii măștii pentru nediseminare în spațiul medical, după definiție putem spune că masca este o disimulare, este o ascundere a realității sub aparență înșelătoare, adică „înfățișare falsă”. Deci, acest înțeles al măștii ne interesează pe noi; caracterul semantic ascuns al ei, de fapt camuflarea unei înșelătorii. Putem spune că incă din antichitate, superstițiile păgâne clamează tot felul de puteri malefice în ritualuri oculte de purtare a măștii animalelor pentru dobândirea de însușiri noi și posedarea demonică. Așa mintea omenească, întunecându-se, s-a îndepărtat de Dumnezeu, încât n-a mai putut face deosebirea între bine și rău, ajungând în final ca sub masca binelui sa săvârșească răul. Căutând deci să-i curățească pe creștini de aceste inșelăciunidemonice, Canonul 62 al Sinodului VI Ecumenic oprește purtarea de măștiritualice, comice, satirice și tragice, precum și travestirea bărbaților în femei și invers.

Ajungând noi acum în contextul pandemic actual s-a dovedit încă o datăcă reprezentările măștilor sunt diferite. Masca actului medical, pe de o parte, ce nu ascunde vreun rău în ea, dar și latura măștii purtate de frică de la un capăt la celălalt al pământului, într-o asemănare globală prin frica de boală și moarte. Odată cu declanșarea pandemiei, au fost și o serie de descrieri asupra rolului jucat de mască în societate. Preşedintele Americii, Donald Trump, a arătat că „masca reprezintă sclavie, tăcere și moarte socială”. Dr. Gabriela Naghi, vorbește despre mască ca instrument al fricii, al înrobirii și minciunii. Altul vorbește depre controlul social al obligativității măștii. Mitropolitul Neofit de Morfu, spune că de fapt oamenii poartă masca pe ochi, nemaivăzând ce se întâmplă in jurul lor. Asemenea părintele Savatie Baștovoi,  parafrazând din viața Sfântului Macarie cel Mare, trage concluzia că „iadul este atunci când noi nu mai putem să ne vedem fețele”.

Însă dimensiunea sensului adânc al măștii o relevă chiar Sfânta Scriptură prin Cartea Apocalipsei, care în imagini simbolice arată destinele Bisericii și ale lumii, la vremea împlinirii soroacelor: „…nimeni nu poate cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul…sau numărul fiarei”(Apocalipsa, cap.13, v.17). Nu poți să vinzi și nici să cumperi dacă nu ai semnul mască. Oriunde  te duci sau te întorci, vezi că nu mai poți beneficia de nici un serviciu, că nu te mai poți aproviziona cu mâncare sau alte bunuri, dacă nu ai mască. Fără mască „nu poți să vinzi și nici să cumperi”, intrând astfel, cu sau fără voie, într-un regim totalitar antihristic ajuns la decăderea „sclavului totalitar ce are voie să saliveze, doar când sună clopoțelul”, după cum spunea cineva.

Așadar putem vorbi de înțelesuri malefice ale măștii cu influențele ei dezumanizante ce duc cu gândul la o ”împărăție a răului”, iar purtatul măștii este o recunoaștere a acestei împărății, de fapt a lui antihrist. Putem vorbi în aceste zile că trăim chiar o anvergură psihotică planetară, de o răcire a relațiilor interumane, de dezavuare a semenului, de îndepărtarea omului de către om. Distanțarea socială pandemică, ura și stingerea iubirii, toate acestea sunt chiar atribute ale antihristului. Dar toate acestea nu sunt ușor de văzut căci desfășurările apocaliptice conțin de multe ori înțelesuri ascunse privirilor omului.

Sfântul Ioan Maximovici a intuit caracterul subtil al faptelor ascunse în Cartea Sfântului Ioan. Deci este inadecvat a căuta imagini apocaliptice spectaculare în litera apocalipsei. Mai mult, ar trebui să avem o privire duhovnicească a schimbării omului, o înțelegere mai profundă de apropiere a naturii umane în raport cu tainele lui Dumnezeu, puse lui ca țintă şi hotar. Un înțelept a zis că „sfârșitul omului se arată în începutul lui”. Ca Adam omul de acum se ascunde, se ascunde sub mască. Unde privești acum vezi doar fețe pe jumătate. Însă întrebarea la care ar trebui să răspundă oamenii de acum este aceasta: – Cine ești tu, că n-ai chip și asemănare? Nu ești după  chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că nu ai față. Deci, oamenii parcă se ascund de privirea lui Dumnezeu. Oamenii de acum sunt asemenea lui Adam, care dezgolit și cu rușinea păcatului făcut, își ascundea goliciunea printre pomii raiului. Iar diavolul jubilează pentru că toți ajung la un chip și-o asemănare prin frică. Frica de boală, frica de autorități, frica de moarte. Mai mult, unui părinte contemporan i s-a arătat în vedenie efectul nevăzut al influenței purtării măștii antihristice, prin lungirea urechilor și a feței omului, asemenea dracilor.

Observăm, de asemena, în aceste zile un întreg complex de factori convergenți ce duc spre ultima cădere a omului, spre pecetluire. Lucrarea este ascunsă pentru cei mulți, dar este vizibilă pentru cei care cu inimă curată și credința nețărmuită, caută mântuirea sufletului lor. Ne întrebăm poate, de ce am ajuns aicea? Răspunsul este unul simplu, pentru că am uitat de Dumnezeu, pentru că ne-am pus pe noi înșine mai presus decât El, în toți acești frumoși ani pe care i-am petrecut, uitând de Creatorul nostru.

Altfel spus, trei uragane nevăzute ce ascund în ele însele tainele apocaliptice, s-au abătut și se abat asupra neamului omenesc. Primul uragan nevăzut, este rezultat al Sinodului din Creta, (numit al optulea sobor, dar și tâlhăresc), despre care Sfântul Kukșa al Odesei spune că este o adunare de necredincioși care vor uni toate credințele în una, iar Sfântul Justin Popovici recomandă să nu se țină pentru că va aduce numai dezbinare printre creștinii ortodocși. Ceea ce s-a și adeverit. Prin Creta s-a făcut o scădere în plinătatea lucrării celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești Biserici, lucrare a harului Duhului Sfânt ce a ținut sub pavăza Sa întreaga lume prin adevărurile de credință ale Bisericii Dreptmăritoare  și de care au beneficiat toate credințele, popoarele și chiar ateii pământului. Prin Creta, Harul lui Dumnezeu nu pleacă dintre noi, ci noi ieșim prin nesăbuința noastră de sub cupola lui protectoare. Iar diavolul, după cum se vede, a și încolțit acum lumea. Dar să nu disperăm, pentru că Biserica rămâne până la sfârșit și „nici porțile iadului nu o vor birui”, chiar dacă, dupa cum spun profețiile marilor părinți, ea va fi restrânsă în veacul din urmă „la cei puțini”.

Al doilea uragan este apostazia. Apostat este tot cel ce se leapădă de Hristos, dar nu ca Iulian Apostatul ci de acum mult mai fin, mai subtil, mai indirect. Apostazia pandemică ce lovește acum lumea, ne arată acest caracter al ei. Închiderea Bisericilor de Sfintele Paști ale anului 2020, pe motive de sănătate publică, învoiala conducătorilor Bisericii la aceasta, ascunderea creștinilor prin casele lor de frica morții si nemărturisirea de Învierea lui Hristos, au dovedit că trăim o mare apostazie printre creștini. Purtatul măștii la Sfintele slujbe, ca acceptare a fricii și a morții mai presus de viață, iubire și grijă a lui Dumnezeu, este lepădare și blasfemie …și chiar mai mult, este recunoașterea împărăției lui antihrist de la un capăt la celălalt al pământului.

Și in fine, cel de-al treilea uragan nevăzut, pecetluirea, ca ultimă încercare a omului, cu prețul vieții. După cum rezultă iarăși din Cartea Apocalipsei cap.13, v.16 și 17 „fiara îi silește pe toți…să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde…decât numai cel ce are semnul sau numărul numelui fiarei”. De aici se pare că intenția diavolului este aceasta, să-l pecetluiască pe om pe vecie prin înfometare și apoi acceptarea lui ca stăpân. Dar după cum profețește de Dumnezeu rânduitul luminător Cuvios Paisie Aghioritul (încă de prin 1990), vrăjmașul diavol se va folosi de un vaccin ca să pună pecetea cu numărul 666 asupra oamenilor.Această lucrare demonică este însă ascunsă. Ar fi infantil să credem că acțiunile împotriva oamenilor sunt clare și limpezi spre a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru. Dimpotrivă, „pecetluirea” va fi prezentată ca un act tămăduitor, o biruință asupra bolilor, a virusurilor, o super realizare spre devenirea omului perfect, fără boli și viată cât mai lungă.

Nanobotica vindecătoare, microcipul, inteligența artificială conectată la neuronii umani, reprezintă deja obiectivul unor proiecte, ce se vor a fi implementate cât mai curând în conceptul de „transumanitate” ce conduce generația umană 1 (adică așa cum suntem noi astăzi), spre generația a 2-a interferată cibernetic. Proiectul acesta se dorește a fi realizat până in anul 2025 și poate fi considerat ca fiind actul pierderii libertății umane, a voinței omului și a legăturii cu Dumnezeu prin imixtiunea inteligenței artificiale cu aparatul neuronal uman prin vaccinare cu nanoboți., microcipare sau alte căi.

Vremea cernerii se pare că a și trecut, iar lumea e aproape gata cernută spre a intra în abatoarele științifice ale iadului. Pecetluirea omului cea de la sfârșitul veacurilor este aproape. Iar pentru cei care se îndoiesc și caută mereu semne, mai amintim și de profeția lui Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai mari gânditori creștini ai Rusiei, care în lucrarea sa „Trei dialoguri despre sfârșitul istoriei universale”, prevestea ridicarea antihristului ca și conducător al lumii prin complicitatea liderilor religioși mondiali. Întâlnirea cu mască a liderilor marilor religii, marți 20 Octombrie 2020 la Roma, sub genericul „Nimeni nu se salvează singur” (o excludere de fapt a lui Hristos), apare ca încă un pas făcut spre împlinirea profețiilor.

Ce-i de făcut acum?, probabil ne vom întreba. Prea multe de făcut acum, nu avem a alege, căci ne urmăresc anii delăsărilor noastre, lașitățile noastre ca popor creștin ce am dezertat de la Dreapta Credință, toate ambiguitățile și dezertările noastre ca individ și ca neam s-au adunat și se apropie ora socotelilor. Ne rămâne doar mărturisirea salvatoare, actul suprem al înfruntării taberelor răului prin atașamentul nostru față de Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu orice preț. Fiecare la locul lui, în timpul lui, așa cum i-a hărăzit Dumnezeu. „Nu vă lepădați de Hristos și nu vă însemnați cu pecetea 666”, este un îndemn pe care l-au auzit oamenii neîncetat în ultimii zeci de ani, fiind mai actual ca oricând. Printr-o credință puternică, dezrobire de patimi și întărirea sinelui, printr-o înaltă conștiință a datoriei momentului, vom putea rămâne alături de Mântuitorul Iisus Hristos Biruitorul, Stăpânul și Judecătorul acestei lumi. Slăvit să fie numele Său, în veci. Amin! 

 La Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, 26 Octombrie 2020

În anul 65 după Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfântul Apostol Pavel a scris cea dintâi Epistolă Pastorală adresată Episcopului Timotei al Efesului. Grija de căpetenie arătată în Epistolă a fost aceea de a-l feri pe tânărul păstor şi Biserica sa de primejdia rătăcirii de la adevăr. Spre sfârşit, aşa îi scrie Episcopului: ,,O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la Credinţă (I Timotei 6, 20-21).

Şi atunci, dar mai ales în vremurile noastre, ştiinţa mincinoasă, diavolească, aş spune eu, era şi este o ameninţare pentru cei neîntăriţi în Credinţă. Ce este, de fapt, ştiinţa? Este cunoaştere.Tendinţa fiecărui om este aceea de a cunoaşte cât mai mult, lucru firesc şi de dorit, atunci când cunoaşterea este îndreptată spre adevăr. Când omul părăseşte calea adevărului şi se lasă purtat de duhurile satanice, cunoaşterea lui devine strâmbă, denaturată, păgubitoare pentru sufletul său. Spre cunoaştere înaintează şi vrăjitorii şi masonii şi spiritiştii, adică aceia care pretind că vorbesc cu duhurile morţilor. Cunoaşterea lor le este profund dăunătoare, pierzătoare chiar, deoarece este de pe tărâmul întunecat al diavolului, şi-l duce pe om în mrejele tatălui minciunii şi la pierderea mântuirii.

Când cunoaşterea omului se referă la Dumnezeu şi adevărurile Sale veşnice şi mântuitoare, sensul acesteia este bun, şi-n această cunoaştere omul are drum deschis să înainteze, în toată viaţa sa pământească, spre viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan chiar aşa defineşte veşnicia: ,,Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu Adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis’’(Ioan 17, 3). Cunoaşterea Sfintelor Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi este un domeniu vast, un drum care nu se sfârşeşte niciodată, oricât s-a strădui omul. Spunea Părintele Stăniloae că Teologia este un munte, şi cei mai puternici abia ajung la poalele lui.

Din rătăcirile cele multe ale oamenilor, s-a constituit ceea ce Apostolul Domnului a numit ştiinţa mincinoasă,proclamată infailibilă şi unică sursă a cunoaşterii, iar slujitorii ei se pretind un fel de zei care, din vreme-n vreme, urcă în Olimp şi aduc oamenilor ,,adevărurile’’ de care aceştia ar avea nevoie. Istoria stă mărturie de câte ori ,,adevărurile’’ ştiinţei mincinoase au fost trâmbiţate ca ultime, de neclintit, pentru ca mai târziu să fie infirmate şi părăsite, înlocuite de alte ,,adevăruri’’, într-o succesiune ce pare că nu se mai sfârşeşte.

Dintotdeauna oamenii şi-au pus întrebi privitoare la sensul şi rostul existenţei lor. Câtă vreme au rămas în lumina Revelaţiei Dumnezeieşti, au stat în adevăr şi cunoaşterea lor a fost dreaptă. De prea multe ori însă, oamenii au dobândit o cutezanţă luciferică, s-au întors de la adevăr şi s-au împotmolit în hăţişurile rătăcirii. În anul 1859, Charles Darwin a publicat o caret numită ,,Originea speciilor’’, în care susţinea că toată viaţa pe pământ a apărut din organismele monocelulare, care au evoluat spre forme complexe, până când s-a ajuns la vieţuitoarele de azi, omul fiind cel mai evoluat. Este aşa numita teorie evoluţionistă. În sfârşit, nebunul care spunea în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’ (Psalmul 13, 1), avea un temei ,,ştiinţific’’ pentru a-L tăgădui pe Dumnezeu. Necredincioşii s-au grăbit să îmbrăţişeze această teorie neghioabă şi în scurtă vreme ,,stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor’’. Puterile iadului au săltat de bucurie. Comunismul satanic şi-a apropriat inepţia aceasta şi a ridicat-o la rangul de adevăr, a răspândit-o asiduu, mutilând conştiinţe şi distrugând vieţi. Ştiinţa mincinoasă a ajuns la cea mai înaltă ,,cucerire’’ a sa, tăgăduirea lui Dumnezeu. ,,Dumnezeul’’ lor era de-acum material, care s-ar fi autocreat, era omul însuşi. Aşa s-au deschis porţile pentru cele mai monstruoase crime ce s-au măsurat cu sutele de milioane. A învăţat ceva omenirea din grozăviile trecutului? Unii, da – cei mai mulţi, nu.

Ştiinţa mincinoasă caută cu înfrigurare să demonstreze originile universului. Aşa s-a ajuns la construirea în Elveţia, a unui accelerator subteran de particule, în lungime de 28 de kilometri. O investiţie uriaşă, o construcţie faraonică la care lucrează mii de ,,savanţi’’. Experimentul acestora avea ca temă demonstrarea unei alte teorii neroade, aceea numită ,,bing-bang’’, prin care se susţine că universal ar fi apărut în urma unei mari explozii, ce a avut loc cu 15 miliarde de ani în urmă! Nici mai mult, nici mai puţin. Urma ca prin 20 octombrie să fie create condiţiile big-bang-ului şi să se ofere ,,dovada’’ temeiniciei acestei teorii. La data respectivă însă, şandramaua s-a defectat şi, nici până în ziua de astăzi, nimic n-au reuşit să demonstreze. Asta e ştiinţa lor infailibilă. Mi-aduc aminte cu câtă emfază ni se spunea în anii de liceu că nu există lucruri care nu pot fi cunoscute, ci doar lucruri care nu se cunosc încă.

Ştiinţa mincinoasă spune că adevărul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos e, de fapt, mit. Ştiinţa mincinoasă ne spune că învierea fiicei lui Iair era imposibilă, la fel ca vindecarea acelei femei care s-a atins de haina Domnului.

După vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor, Fiul lui Dumnezeu a fost căutat de un anume Iair, mai-marele sinagogii iudeilor. Ce l-a adus la picioarele Mântuitorului? Durerea lui de părinte, pricinuită de starea extrem de gravă a fiicei sale, unica fiică, aflată în pragul morţii. Ce era în inima lui Iair, ştie numai acela care a trecut prin încercări similare, de care să ne ferească Bunul Dumnezeu. Ascultând rugămintea mai-marelui sinagogii, Domnul Hristos S-a îndreptat imediat spre casa acestuia.

Mulţimea însă Îl împresura şi provoca o anumită stare de dezordine, care-i făcea mersul anevoios. În învălmăşeala aceea, o biată femeie bolnavă de doisprezece ani, având curgere de sânge, şi-a făcut cu greu loc, până s-a apropiat şi s-a atins de poala hainei Învăţătorului nostru. Minunea lui Dumnezeu! Curgerea sângelui ei s-a oprit îndată. Faptul ar fi putut să rămână neştiut. Iubitorul de oameni Hristos nu ne-a lipsit de cunoaşterea acestei vindecări, fapt pentru care a întrebat: ,,Cine este cel ce s-a atins de Mine?’’ Întrebarea a părut unora că este fără sens în acea îmbulzeală. Femeia însă a venit tremurând, a căzut la picioarele Domnului Iisus şi a mărturisit cum s-a vindecat de neputinţa ei. Faptul că tremura şi era stăpânită de emoţie şi frică, este pilduitor pentru noi cei reci şi indiferenţi în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Nu ne îndeamnă Biserica să ne apropiem de Dumnezeu ,,cu frică, cu credinţă şi cutermur?’’ Aşa s-a apropiat femeia aceea bolnavă, şi Mântuitorul a tămăduit-o, apoi i-a risipit tulburarea cu cuvinte blânde şi mângâietoare: ,,Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace’’ (Luca 8, 48).

Când să-şi continue drumul spre casa lui Iair, cineva a venit în grabă, aducând vestea cea rea: ,,A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul’’. Ca să nu dea loc unei dureri incomensurabile, Mântuitorul S-a grăbit să-l mângâie şi să-l încurajeze pe Iair: ,,Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi’’. Ajuns la casa durerii, a intrat în odaia unde fetiţa zăcea moartă, însoţit de trei din Sfinţii Apostoli şi de părinţii ei. ,,Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme’’.Cu aceste cuvinte caută să le risipească durerea acelor oameni. Vorbele acestea au fost pentru cei împuţinaţi la minte, prilej de râs. Râdeau de Mântuitorul!, ei care erau atât de siguri de atotputernicia morţii. Moartea e biruită şi acum: a prins copila de mână şi a ridicat-o, ,,duhul ei s-a întors şi a înviat îndată!’’ Dacă moartea înseamnă despărţirea sufletului de trup, învierea este opusul, adică sufletul se întoarce în trup şi omul ajunge iarăşi în starea de dinainte.

Ce-ar putea face ştiinţa mincinoasă în faţa celor două minuni Dumnezeieşti, despre care ne relatează Evanghelia acestei Duminici? Evident, ceea ce face de obicei: contestă, tăgăduieşte, răstălmăceşte, se împotriveşte. Atâta poate, atâta face. Mulţi oameni, unii de bună credinţă, se străduiesc să întindă punţi între Teologie şi falsa ştiinţă, să concilieze adevărurile Dumnezeieşti cu susţinerile ştiinţei mincinoase. Demers inutil, deoarece între cele două e o prăpastie de netrecut: ,,Ce învoire este între Hristos şi Veliar? (I Corinteni 6, 15). Niciuna.

Am spus mai înainte că ştiinţa înseamnă cunoaştere. Cunoaşterea cea mai înaltă o dă omului Sfânta Teologie Ortodoxă, păstrătoare fidelă a adevărurilor veşnice şi mântuitoare, cuprinse în Revelaţia Dumnezeiască. Aceasta este adevărata ştiinţă! Aşa scria Sfântul Apostol Pavel celor din Biserica din Colose: ,,De aceea şi noi, din ziua în care am aflat, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească. Umblând cu vrednicie înaintea Domnului, plăcuţi lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea  lui Dumnezeu’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Părinte, spuneţi adeseori că vor să le distrugă pe toate. Vă referiţi şi la învăţământ?

– Da, nu vedeţi ce se petrece? Acestea sunt şcoli? Aceasta e limba, care se predă azi copiilor? Care este istoria noastră? Dar şi in Teologie, ce nu se face? Un ateu are diploma în teologie şi îl lasa să predea religia. Nu cercetează: ateismul învaţă religie? “Nu-l putem scoate” – spun ei. Dacă un filosof ar vrea sa predea matematica, îl vor lasa? Unul este teolog şi nu lasă pe oameni să se împărtăşească, ca să nu se molipsească de SIDA! Este din aceia pe care computerul i-a trimis la Teologie. Asta nu este cunoaşterea lui Dumnezeu. Demult spuneau: “Copilul a învăţat slovele sfinte“, pentru ca slovele erau sfinte. Vezi profesor de Teologie care nu crede, şi mai vorbeşte de rău şi pe Prooroci înaintea studenţilor, şi să nu-l scoată. Dar ce cauţi, omule, la Teologie? Ce teologi vei scoate?

Cât au influenţat protestantii şi catolicii! Cât de mult a pătruns duhul ateist în catolicism! Catolicii, incet-incet, ciuntesc pe sfinti. “Sfanta Ecaterina n-a fost o sfanta mare” – spun ei. “Ci tatal ei a fost un mic regişor’’. ,,Sfantul Nicolae a fost un sfant mic. Sfantul Gheorghe un basm. Arhanghelul Mihail n-a existat, ci a fost o prezenţă a lui Dumnezeu. La fel si Arhanghelul Gavriil”. Dupa aceea vor spune: “Hristos nu e Dumnezeu, ci a fost numai un dascal mare”. Dupa aceea vor merge mai departe: “Dumnezeu este o putere”. Şi dupa aceea vor spune: “Dumnezeu este natura”. În timp ce există fapte palpabile, Prooroci, proorocii, minuni atât de vii, ajung si unii de-ai nostri sa creadă astfel de prostii.

A venit şi la mine unul să ia binecuvântare ca să meargă in Italia, să studieze Liturgica şi să faca doctoratul. ,,Eşti in toate minţile?” – i-am spus. “Vrei să mergi la iezuiţi să-ti faci doctoratul şi ai venit să-ţi dau si binecuvântare? Aceia nu ştiu ce-i cu ei! Acolo predau uniţi, iezuiti şi mai ştiu eu ce“. E nevoie de luare aminte în toate părţile. Pentru că aşa fac; merg şi studiază în Anglia, Franţa etc., se molipsesc de microbii europeni şi fac după aceea doctorat. Studiază de pilda pe Sfinţii Părinţi, din traducerile ce le-au făcut străinii în limba lor. Aceia, fie că n-au putut reda noimele corect, fie din viclenie, au adăugat şi greşelile lor. Ortodocşii nostri care au învăţat limbi străine, iau de acolo microbii străini şi-i aduc aici, şi mai şi invaţă pe alţii. Fireşte, dacă eşti atent, uşor poţi deosebi aurul de chihlimbar.

– Părinte, unii tineri care sunt aproape de Biserică, atunci când pleacă în străinătate pentru studii, deoarece nu intră aici la Universitate, îşi pierd credinţa şi se rătăcesc.

– Voi spune unuia din cei pe care îi cunosc, să mai faca vreo doua Universităţi în Grecia, ca să nu mai plece copiii in străinătate. Să studieze aici, deoarece copiii se pierd, parinţii cheltuiesc şi atât venit iese afară. Mereu spun tinerilor care merg în străinătate la studii: ,,Să mergeţi, dacă vreti, dar să luaţi aminte să nu vă pierdeţi credinta.  Şi mai ales, nu uitaţi să vă intoarceţi înapoi, în Patrie. Grecia va aşteaptă, sunteţi datori s-o ajutaţi. Să fiţi aproape de eleni, ca să nu fie nevoiţi să alerge în străinătate spre a afla un medic sau un specialist în vreo ştiinţă. Sa luati aminte mult, să nu vi se răcească inima. Europenii sunt reci, America este numai ca să te îmbogăţesti materialiceşte şi să dai faliment duhovniceşte!“

– Şi grevele, Părinte, ce rău fac! O lună întreagă copiii n-au făcut şcoala, ci au umblat pe drumuri.

– Eu le spun profesorilor să nu facă niciodată grevă, numai daca vor voi să desfiinteze, de pilda, religia, rugăciunea, sau să scoată crucea de pe drapel etc. Atunci trebuie sa protestăm. Altfel ce sunt vinovaţi copiii să piarda lecţiile?

– Părinte, aşadar, în felul cum s-a fasonat, învăţământul va face mult rău.

– Acum se vor secătui mulţi copii, dar şi Bunul Dumnezeu va judeca corespunzător. Va examina în ce stare ar fi fost dacă nu ar fi fost influenţaţi şi nu li s-ar fi făcut rău. Dar şi noi trebuie sa facem multă rugăciune pentru sărmanii copii, astfel ca să intervină Dumnezeu să îi ajute să nu se secătuiască, ci să fie sănătoşi duhovniceşte şi să dobandească virtuţi.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Pandemiologul şef cu apucături de faraon atotputernic, KW Iohannis, a ieşit zilele trecute pe micile ecrane ca să-şi facă numărul lui de prestidigitaţie politică. Pentru această artă însă e nevoie de isteţime şi rapiditate, iar dumnealui e cam lent în mişcări şi gândire, aşa că nu i-a ieşit. Ce ne-a spus omul? Că prin februarie vom primi vaccinul binefăcător care ne va scăpa de primejdia coronavirusului. Iohannis ştie cu exactitate care e calendarul privind evoluţia zisei pandemiei şi face previziuni infailibile. La urma urmei, zisa pandemie nu are niciun rost, dacă nu e urmată de vaccinarea în masă a populaţiei.

A zis preşedintele tuturor românilor că vom primi zece milioane de doze, care se vor administra persoanelor cu risc ridicat. Înţelegeţi viclenia? Vrea să inducă ideea ca mai mult nu se poate, că unii vor fi vaccinaţi, iar alţii nu. În aceste condiţii, mulţi s-au şi gândit cum să facă pentru a fi printre primii vaccinaţi, să se pună ei la adăpost, să scape de frica bolii şi a morţii. Aceştia se vor face luntre şi punte ca să nu rateze vaccinul, şi parcă văd cum vor forma cozi lungi şi vor sta acolo câte ore va fi nevoie, pentru a beneficia de binefacerile anunţate de Iohannis. Bieţii oameni! Zadarnic li se spune că pandemia asta e o făcătură, o şarlatanie la scară planetară, tocmai spre a ne impinge spre primirea blestematului vaccin, care ar putea însemna pecetluirea cu semnul antihristului; zadarnic li se aduc nenumărate exemple care demonstrează că simpaticii noştri conducători mint din momentul în care se trezesc dimineaţa, iar seara adorm cu minciuna în gură şi-n gând. Nu-i chip să-i clinteşti din convingerile lor, pentru că ceea ce au văzut ei cu ochii lor şi au auzit cu urechile lor e mai presus de orice îndoială.

Hai să încercăm să-i convingem, spunându-le cuvânt cu putere multă. Şi ce cuvânt omenesc ar avea această putere? Luăm, aşadar, cuvântul proorocesc al lui Dumnezeu:  ,,Şi s-a dus cel dintâi (înger) şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigaşă s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei, şi care se închinau chipului fiarei’’ (Apocalipsa 16, 2). Asta ne aşteaptă pe noi, buba rea şi ucigaşă, dacă vom nesocoti cuvântul sfânt şi vom primi blestematul vaccin. Să mai spunem că primirea semnului înseamnă pierderea mântuirii?

Presbiter Ioviţa Vasile

Pseudo-patriarhul Bartolomeu este încrezător că autocefalia BOaU schsmatică, este un eveniment bisericesc finalizat, recunoașterea acestuia fiind o contribuție la unitatea Ortodoxiei. La 2 noiembrie 2020, conducătorul Fanarului, pseudo patriarhul Bartolomeu, a spus că „viața ecleziastică din Ucraina este împlinită în mod benefic” de acordarea Tomosului BOaU, relatează ediția Orthodox Times.

Potrivit acestuia, „În contextul responsabilității mele pentru stabilitatea și unitatea Ortodoxiei, este inclusă acordarea  autocefaliei Bisericii din Ucraina. Acest lucru s-a întâmplat cu certitudinea absolută că așa se restabilește ordinea normală și că viața ecleziastică din Ucraina este împlinită în mod benefic. „

Conducătorul Fanarului este convins că „examinarea tradiției canonice și a principiilor ecleziastice de bază în numele intereselor extra-ecleziastice, zguduie temeliile unității bisericești și transformă Biserica Ortodoxă într-o fundație laică, o confederație în care individul domină în detrimentul întregului, în detrimentul funcționării întregului corp al Bisericii „. El este încrezător că recunoașterea BOaU de către Patriarhul Teodor al Alexandriei, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și toată Grecia și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului „este o contribuție esențială la cauza unității ortodoxiei ca o consecință practică și expresie a eclesiologiei sale. „

Potrivit pseudo patriarhului Bartolomeu, „autocefalia ucraineană este un eveniment bisericesc finalizat și singura atitudine consecventă din punct de vedere eclesiologic este recunoașterea sa de către Frații Primati Ortodocși, așa cum s-a întâmplat cu autocefalia tuturor fraților mai mici ai Bisericilor Ortodoxe, din Biserica Rusiei’’. Conducătorul Fanarului a subliniat, de asemenea, că el și Arhiepiscopul Hrisostom împărtășesc păreri comune: „În acest moment aș dori să mă refer la Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, cu care avem viziuni comune și ne alăturăm eforturilor de a evidenția contribuția esențială a Ortodoxiei la tratarea marilor probleme contemporane”.

El consideră deasemeni că „negarea dialogului și introversiunea stearpă aparent pentru a salva puritatea tradiției, favorizează dezvoltarea tendințelor fundamentaliste în corpul Ortodoxiei’’. Referindu-se la recunoașterea de către Arhiepiscopul Ciprului a BOaU, psudopatriarhul Bartolomeu, a subliniat că disputele asupra acestei decizii ale arhiepiscopilor Bisericii din Cipru „nu reflectă sensibilitatea lor, rânduielile normale și unitatea Ortodoxiei, ci mai degrabă indiferența lor față de ele de dragul altor oportunități. „

„Le reamintim – în mod fratern – rolul decisiv jucat de Patriarhia Ecumenică în anii 2005, 2006 la invitația și cererea Bisericii Ciprului de a soluționa, în conformitate cu instituțiile obișnuite, problema succesiunii Arhiepiscopului de Cipru, Hrisostos I, bolnav, și rolul Patriarhiei în alte cazuri similare pentru soluționarea problemelor interne ale bisericilor din Bulgaria, Ierusalim și nu numai’’. Pseudopatriarhul Bartolomeu este convins că „rolul principal de coordonare și mediere al Patriarhiei Ecumenice este de neînlocuit și absolut necesar”.

Cu puțin timp în urmă, UJO a scris că Bartolomeu a declarat că, în spiritul diplomației pastorale,  „tolerează temporar” existența ierarhilor BOC a Ucrainei,  nu ca episcopi locali conducători, ci doar ca persoane titulare.

Dr. Gabriela Naghi

În luna septembrie a acestui an, un sobor de pseudo-ierarhi, avându-l în frunte pe Patriarhul Daniel, a savârşit slujba de sfinţire a Catedralei din Oradea. Dintru început, se constată o abatere de la Rânduiala Sfintei Biserici a Răsăritului: întâi a fost săvârşită Sfânta Liturghie, apoi a urmat Slujba de sfinţire. Cărţile noastre de cult, în speţă Arhieraticonul, şi Tradiţia Bisericii noastre au statornicit că întâi se săvârşeşte Sfinţirea bisericii, apoi se continuă cu Sfânta Liturghie. Fapt esenţial, Patriarhul Daniel nu a slujit la Sfânta Liturghie, fiind prezent doar la sfinţirea Catedralei.

Cum se explică această abatere de la Rânduielile bisericeşti?

Destul de simplu, şi pe înţelesul tuturor. Daniel Ciobotea era conştient că vine la Oradea în Eparhia pe scaunul căreia stă Sofronie Drincek, pseudo-episcop greco-catolic, trecut la papistaşi prin lepădarea de credinţă (apostazie). Nu mai insist asupra circumstanţelor în care s-a produs apostazia. Ştiind că în Bihor credincioşii ortodocşi au cerut caterisirea şi anatemizarea apostatului Sofronie, s-a temut de o reacţie din partea acestora. Temere nejustificată, deoarece cei îngrădiţi de erezie nu participă la slujbele săvârşite de ereticii semnatari ai documentelor din Creta.

Mai există un motiv: slujind la Sfânta Liturghie, Daniel era obligat să pomenească pe ceilalţi 13 întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe Naţionale. Între aceştia stă, pe primul loc, Bartolomeu din Constantinopol, eretic şi schismatic, urmat de Teodoros din Alexandria, eretic şi schismatic, şi de Ieronim al Greciei, eretic şi schismatic. În momentul pomenirii acestora, poporul ortodox l-ar fi perceput şi pe el ca fiind eretic şi schismatic. Şi pe bună dreptate. Înţelegem că Daniel nu l-ar fi pomenit pe schismaticul ucrainean Epifanie. Faptul nu mai are nicio relevanţă, din moment ce s-a pronunţat în favoarea recunoaşterii, în schimbul înfiinţării unui Vicariat românesc în Ucraina. În schimb, îl pomeneşte pe tatăl schismelor, Bartolomeu din Constantinopol.

Vă rog să observaţi că Mitropolitul Atanasie de Limassol a plecat din sfânta biserică în momentul în care întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Cipru, Hrisostom, l-a pomenit la Sfânta Liturghie pe  schismaticul ucrainean Epifanie Dumenko. De ce? Pentru a nu se face părtaş la schismă. Cine pomeneşte pe schismatici, devine schismatic, la fel ca şi cei care slujesc împreună cu ei. Peste puţină vreme, Hrisostom va fi radiat din dipticele Sfintei Biserici Ortodoxe Ruse, demers canonic, îndreptăţit care va marca oficial ruperea lui de Biserica lui Hristos. Adevăr dur, pe care-l ştie Daniel Ciobotea, îl ştim şi noi, cei îngrădiţi de erezie. Patriarhul ştie că ochii tuturor sunt aţintiţi spre el şi toate abaterile îi sunt sancţionate prompt de nepomenitori, nu de chibiţii din jurul său, sau de jurnaliştii care comentează doar pentru a se afla în treabă.

Concluzie:

Dan Ilie Ciobotea este eretic ca semnatar al documentelor eretice din  Creta; este schismatic pentru că, în alte ocazii, l-a pomenit pe ereticul schismatic Bartolomeu din Constantinopol. De-aici decurg o seamă de  urmări canonice, pe care Părinţii nepomenitori le vor desluşi şi le vor pune în faţa Poporului Ortodox, spre analiză.

Daniele, Daniele! Dacă ai fi rămas sub bunele povăţuiri ale naşului de călugărie, Părintele Cleopa, ai fi acum un ieromonah nepomenitor, retras într-un loc neştiut. Ai ales slava deşartă, ai urmat traseul desenat de vrăjmaşii Bisericii şi uite unde ce-ai ajuns: o marionetă pe un tron patriarhal, ducând pe umeri grelele poveri ale ereziei şi schismei. În curând, toată mărirea lumească va fi de domeniul trecutului. Dumnezeu să te aibă-n pază. Sic transit gloria mundi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Specimenul a îndreptat un atac dur spre patriarhul Daniel, numindu-l şarlatan. Exprimarea lui a fost aceasta: ,,Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni’’.

Nu mă interesează cum îl etichetează CTP pe Daniel Ciobotea. La urma urmei, patriarhul culege ceea ce a semănat, şi eu, oricum, nu sunt sub păstorirea sa eretică. Mă interesează calificativul de ,,vită’’, pe care acest individ cu faţă de criminal în serie, mi-l atribuie mie, şi altor câtorva milioane de credincioşi ortodocşi. Da, sunt o vită în Turma lui Hristos. Îmi asum acest apelativ şi mă simt onorat. Onorat pentru că şi Fiul lui Dumnezeu ne numeşte pe noi, cei care credem în El, ,,oi’’. ,,Eu sunt păstorul Cel Bun. Păstorul Cel Bun îşi pune viaţa pentru oile Sale’’(Ioan 10, 11). Filozoful francez Jaques Maritain invidia măgarul pe care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim. Îl invidiez şi eu.

Pe CTP îl lasă memoria. Apare pe ecrane şi ne spune că oamenii peste 65 de ani trebuie exterminaţi, pentru a face loc tinerilor care vin din urmă. Brusc, mocofanul îşi aminteşte că şi el a împlinit 65 de ani!

Nu vreau să mai lungesc vorba despre acest individ murdar, care împroaşcă venin în toate părţile. Totuşi, doresc să-l încadrez într-o anumită ramură a existenţei omeneşti. Adepţii hedonişti ai lui Epicur aveau obiceiul să mănânce prosteşte, până când nu mai puteau. Atunci îşi provocau voma, prin introducerea degetului cât mai adânc în cavitatea bucală, pentru a putea relua îngurgitarea cu nesaţ a altor alimente greţoase. Mândria lor prostească se exprima în această zicere: ,,Sunt un porc în turma lui Epicur’’.Aici se încadrează CTP. Între Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Epicur există, totuşi. oarecari diferenţe.

Presbiter Ioviţa Vasile

„Trăim una dintre cele mai grave crize instituționale din istoria Bisericii. Trăim într-o schismă provocată de actul Preafericirii Sale ”, a spus astăzi la televiziunea cipriotă IPS Mitropolitul Isaia din Tamassos, comentând decizia Arhiepiscopului Hrisostom de a pomeni liturgic și, prin urmare, de a intra în comuniune cu schismaticii Ucrainei conduși de Epifanie Dumenko. Mitropolitul Isaia s-a numărat printre cei patru ierarhi care au adresat sâmbătă un apel către Arhiepiscop, rugându-l să respecte caracterul sobornicesc al Bisericii și să-și revoce decizia unilaterală. Înaltpreasfințitul Mitropolit Athanasie din Limassol, care a fost printre coautorii apelului, a dezvăluit, de asemenea, că nu numai că Arhiepiscopul Hrisostom a decis să recunoască schismaticii fără a avea votul Sfântului Sinod al Bisericii din Cipru, dar prin aceasta și-a încălcat și promisiunea față de Sinod că nu va face acest lucru. În aprecierea Mitropolitului Isaia, decizia arhiepiscopului este vicleană, suspectă și catastrofală, relatează Romfea. „Este viclean, deoarece Fericirea Sa știe că nu putem participa la o întâlnire care va legitima această decizie, dacă nu o revocă mai întâi. El o știe; el cunoaște regulile Bisericii. De aceea este viclean ”, a comentat cu tărie, ÎPS Sa.

Decizia arhiepiscopului este suspectă, spune Mitropolitul Isaia, deoarece problema recunoașterii BOaU schismatică a fost ridicată de două ori înaintea Sfântului Sinod, dar propunerea a fost retrasă și ierarhii au decis să mențină o poziție neutră. Această poziție neutră ar permite Bisericii Ciprului să acționeze ca un mediator în dispută, a explicat Înaltul Ierarh. Arhiepiscopul Hrisostom, a preluat cu mai mult timp în urmă acest rol de mediator și s-a întâlnit cu mai mulți dintre  frații săi primați, implorându-i să nu ia decizii unilaterale. Cu toate acestea, a renunțat la această lucrare, a explicat Mitropolitul Isaia, pentru că prin asta, a mâniat pe patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Isaia, s-a referit, de asemenea, la fanatismul naționalist care alimentează BOaU schismatică și pe susținătorii săi și denaturează criza actuală ca o bătălie a rușilor față de greci: „Dușmanii Bisericii ne descriu acum ca rusofili, americanofili; ne-au implicat în interese geopolitice care nu ne preocupă. Doar Evanghelia și adevărul ei ne intereseaza. Ne preocupă oamenii obișnuiți cu necazurile lor. Suntem preocupați de o mie și una de lucruri care au legătură cu valorile vieții și la asta trebuie să fim atenți. ”

Iar decizia arhiepiscopului este catastrofală deoarece provoacă o divizare, anulând vechea instituție sinodală.  Sinodul nu se poate convoca sub un regim de șantaj, al unui act ilegal ecleziastic deja implementat și impus, a subliniat ÎPS Sa. În mod similar, Înalt Preasfințitul Mitropolit Nichifor din Kykkou, un alt coautor al apelului de sâmbătă, a declarat în  comentariile sale,  că Sinoadele nu există pentru a ștampila deciziile arbitrare ale primaților lor, ci pentru a lua decizii în avans.

În iulie anul trecut, Mitropolitul Isaia, împreună cu Mitropolitul Athanasie și Mitropolitul Nichifor, au fost obligați să emită un comunicat care să respingă știrile false despre faptul că ar fi recunoscut BOaU schismatică. „Susținem, ca și până acum opinia că acordarea tomosului de autocefalie Bisericii din Ucraina ar fi trebuit să fie în conformitate cu canoanele și tradițiile Bisericii, iar rânduiala Bisericii este singurul lucru care poate rezolva problema apărută și poate preveni riscul schismei ”,au scris ei.

În noiembrie anul trecut, a avut loc o conferință monahală în Cipru, cu cooperarea Bisericii Ruse, care l-a supărat pe Arhiepiscopul Hrisostom, care i-a acuzat public pe Mitropoliții Isaia, Athanasie și Nichifor ca au încălcat poziția de neutralitate a Bisericii din Cipru. Totuși, așa cum remarcă mitropoliții, poziția neutră a Bisericii nu înseamnă că ierarhilor, nu li se permite să aibă opinii personale, ci că Biserica Cipriotă, în ansamblu, nu va rupe comuniunea cu Bisericile Rusești sau cele Constantinopolitane. Mitropoliții remarcă, de asemenea, că, în timp ce Arhiepiscopul Hrisostom le-a reproșat organizarea unei conferințe monahale cu Biserica Rusă, nu a pomenit niciun cuvânt despre faptul că Mitropolitul Vasilios din Constantia și Ammochostos a slujit împreună  cu un „ierarh” al BOaU schismatică, la Constantinopol.

Dr. Gabriela Naghi

        �În vreme ce poporul lui Israel străbătea pustia în drum spre ţara sfântă, după ieşirea din Egipt, în mijlocul poporului s-a produs un act de răzvrătire cu urmări din cele mai grave. Un grup de rebeli, Core, Datan, On şi Abiron, urmaţi apoi de două sute cincizeci de bărbaţi, s-au ridicat împotriva lui Moise şi a preotului Aaron cu aceste cuvinte: ,,Destul! Toată obştea şi toţi cei ce o alcătuiesc sunt sfinţi şi Domnul este între ei. Pentru ce vă socotoţi voi mai presus de adunarea Domnului’’ (Numerii 16, 3). Observaţi, vă rog, cât de mult seamănă aceste cuvinte cu cele ale protestanţilor, neo-protestanţilor şi ale tuturor rătăciţilor din vremea noastră. Şi aceştia spun că toţi sunt preoţi, toţi au dreptul să predice, toţi sunt sfinţi şi nimeni nu se poate socoti deosebit de ceilalţi în slujire, pentru că Domnul este cu toţi. Şi atunci, şi acum, însă, rânduiala Lui Dumnezeu era alta decât pretindeau şi pretind răzvrătiţii. Moise nu se socotea mai presus de popor, el era conducătorul lui Israel prin voia şi alegerea Lui Dumnezeu. De cealaltă parte, fratele său, preotul Aaron nu se considera a fi preot fără temei, cu de la sine putere: el era preot, ales fiind de Dumnezeu. Înţelegem acum de ce răzvrătiţii s-au ridicat împotriva Lui Dumnezeu Însuşi. Cu alte cuvinte, rebelii au părăsit rânduiala Dumnezeiască cea bună, au vrut să-şi depăşească propria lor condiţie şi slujirea de până atunci, şi-au arogat calităţi ce nu le erau date, ceea ce le-a atras mustrarea dreaptă a lui Moise: ,,Alergaţi acum şi după preoţie?’’ (Numerii 16, 10). Alergau, desigur, aşa cum şi rătăciţii vremurilor noastre aleargă. Când conflictul s-a acutizat şi Moise nu l-a mai putut aplana, el a lăsat toate în seama şi judecata dreaptă a Lui Dumnezeu: ,,Mâine va arăta Domnul cine este al Lui şi cine este sfânt, ca să şi-l apropie’’(Numerii 16, 5).

          În ziua următoare răzvrătiţii şi-au pus foc în cădelniţe şi au adus tămâie, la fel ca preoţii adevăraţi, după cum ceruse Moise. Dumnezeu a grăit cu Moise, spunând: ,,Osebiţi-vă de obştea aceasta şi-i voi pierde într-o clipă’’ (Numerii 16, 21). Moise a vorbit iarăşi poporului astfel: ,,Că Domnul m-a trimis să fac toate lucrurile acestea şi că nu le fac eu de la mine, veţi cunoaşte din aceea: De vor muri aceştia cum mor toţi oameni, şi de-i va ajunge aceaşi pedeapsă, care ajunge pe toţi oamenii, – atunci nu m-a trimis Domnul. Iar dacă Domnul va face lucru neoboşnuit: de îşi va deschide pământul gura sa şi-i va înghiţi pe ei şi casele lor, şi corturile lor, şi tot ce au ei, şi dacă ei de vii se vor duce în iad, atunci să ştiţi că oameni aceştia au dispreţuit pe Domnul’’ (Numerii 16, 28-30). Sfârşindu-şi cuvântul, a şi venit pedeapsa cea dreaptă a Lui Dumnezeu, după cum relatează textul Sfintei Sripturi: ,,Şi şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oameni lui Core şi toată averea; şi s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în iad, i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii’’ (Numerii 16 32-33). Relatarea biblică a acestor fapte este mult mai amplă, mult mai cuprizătoare, dar eu m-am oprit numai la acestea pentru că ele sunt pline de învăţăminte pentru toţi oameni trăitori pe pământul acesta. Cea dintâi socotesc că este aceea privitoare la existenţa iadului.

           Despre aceasta ne învaţă şi Sfânta Evanghelie din această Duminică. Pentru că Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă, ne dă, măcar o dată în an, posibilitatea de a ne reaminti aceste învăţături de folos sufletelor noastre, tocmai pentru a ne feri de primejdia drumului fără de întoarcere care duce la iad.

          Doi oameni ne aduce Dumnezeu în faţa ochilor minţii noastre. Fiecare din ei merge pe drumul pe care şi l-a ales singur. Bogatul, care de bună seamă avea un nume, nepomenit în Cartea Sfântă, a ales drumul desfătărilor, al hainelor scumpe şi al petrecerilor necurmate, drum care se ştia, ştia şi el, îşi avea sfârşitul în locul chinurilor veşnice, în iad, adică. Şi cu toate că ştia, n-a ales nici măcar o dată să părăsească acest drum. A continuat să-l străbată până la sfârşit, până în ceasul morţii sale. Şi moartea a venit şi a vădit deşertăciunea avuţiilor sale, a vieţii celei fără de cumpăt. Şi de nenumărate ori ar fi putut să arate milostenie pentru semen şi să-şi folosească în chip înţelept averile, ca să fie primit ,,în corturile cele veşnice’’ (Luca 16, 9). Ar fi putut să facă milostenie pentru că la poarta lui stătea în fiecare zi un om sărac şi nenorocit, Lazăr, cel plin de bube şi lipsit până şi de hrana zilnică, ,,poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului’’ (Luca 16, 21). Dar Lazăr, cu toată starea lui nenorocită îşi avea drumul său, cel al credinţei şi al răbdării. Nu spune Scriptura Sfântă că ar fi fost credincios cu deosebire, dar credinţa lui se vede din răbdarea lui. Iar nădejdea îi era îndreptată spre împărăţia Lui Dumnezeu, unde a şi ajuns după moartea lui

          Sfârşitul vieţii pământeşti a venit şi pentru bogat, şi pentru sărac. Este semnificativ modul cum descrie Cartea Sfântă sfârşitul fiecăruia: ,,Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat’’ (Luca 16, 22). Relatarea care urmează este ca o fereastră deschisă prin care putem privi ce este dincolo de moarte. Spun aceasta pentru nesăbuiţii care afirmă cu suficienţă că din moarte nu s-a întors nimeni care să ne spună ce este dincolo. Fals! De dincolo de moarte s-au întors  Lazăr celălalt, fratele Mariei şi al Martei; s-a întors fiica lui Iair; s-a întors fiul văduvei din Nain; s-au întors toţi ceilalţi înviaţi din morţi despre care vorbesc Scripturile Sfinte (III Regi 17, 17-24; IV Regi 13, 20-21; Fapte 20, 9-10). Dar din morţi S-a ridicat Însuşi Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El ne spune despre viaţa şi sfârşitul celor doi, bogatul şi săracul Lazăr, şi aceasta este, cum am spus asemenea unei ferestre deschise prin care, privind, ne sporim cunoaşterea. Ce este dar, dincolo de hotarul vieţii acesteia pământeşti?

          ,,Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui’’ (Luca 16, 23). Mai cutează cineva să conteste existenţa iadului şi a raiului? Mai poate spune vreunul că odată cu moartea fiinţa omului se nimiceşte cu desăvârşire? Iată, Dumnezeiasca Revelaţie ne arată în chip desluşit realitatea vieţii sufletelor noastre dincolo de moarte. Dar atunci de ce se găsesc atâţia care tăgăduiesc iadul? Pentru că însuşi diavolul caută să ne ascundă existenţa iadului, având un întreit scop: să ne facă să credem că acesta, într-adevăr, nu există, să ne facă să nu ne temem de el şi să ne facă să ajungem în iad! Slujitorii lui dintre oameni, cei care tăgăduiesc iadul au, prin urmare, aceaşi voinţă şi aceaşi lucrare ca diavolul.

          Că iadul este loc de chinuri inimaginabile ne-o arată şi continuarea relatării evanghelice. ,,Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie’’(Luca 16, 24). Să vină, cu alte cuvinte, să-l ajute cel pe care nu l-a ajutat cu nimic în viaţa pământească! Răspunsul lui Avraam nu lasă loc nici de interpretări, nici de speranţă: ,,Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca acei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi’’(Luca 16, 26).

          Şi totuşi, spune Sfânta Scriptură: ,,Domnul omoară şi învie; El pogoară în iad şi iarăşi scoate’’ (I Regi 2, 6). Cuvintele acestea ne arată că în timpul dintre judecata particulară şi cea universală, sufletele celor adormiţi întru nădejdea învierii şi vieţii veşnice, care însă nu s-au străduit îndeajuns pe pământ pentru mântuirea lor, pot fi scoase prin rugăciunile Bisericii din iad. Dacă acestora li se adaugă şi rugăciunile familiei şi rudelor, unite cu milostenii în numele celui adormit, ajutorul dat acestuia pentru izbăvirea din iad este şi mai mare. După judecata cea din urmă, cea universală, între rai şi iad se interpune prăpastiacare face imposibilă izbăvirea.

          Stăruinţa celui ce fusese bogat, menită să-i prevină pe fraţii săi să nu meargă pe drumul iadului, s-a dovedit inutilă. ,,Dacă nu ascultă de Moise şi de Prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi’’ (Luca 16, 31). Şi într-adevăr, cum am văzut mai înainte, au înviat atâţia din morţi, a înviat Însuşi Fiul Lui Dumnezeu şi totuşi se pierd atâtea suflete. Dacă Învierea Domnului o faci zadarnică pentru tine sau, şi mai rău, o tăgăduieşti, cum ai putea să crezi dacă ar învia un om oarecare? Prin urmare, oricâţi oameni ar face Dumnezeu să se întoarcă din moarte, nu ne-ar folosi la nimic, că oricum noi refuzăm să părăsim drumul păcatului şi al iadului. Să nu fie!

          Socotesc că ne este de folos să ştim şi unde se găseşte iadul. Aş aduce aici mărturia ştiinţei care ne spune că cu cât s-ar apropia cineva de centrul pământului, temperaturile cresc până la valori de mii de grade! Dar Revelaţia Dumnezeiască ne spune că iadul este localizat undeva în interiorul globului pământesc. Am văzut până acum că răzvrătiţii din vremea lui Moise au fost înghiţiţi de pământ şi s-au pogorât de vii în iad. În iadul cel de sub pământ S-a pogorât cu sufletul Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în vremea celor trei zile când Trupul Său a stat în mormânt. Spune cântarea bisericească de la Sfintele Paşti: ,,Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt’’. Sfântul Pionie din Smirna, cel care a pătimit pentru Hristos în vremea lui Deciu (245-251), vorbind poporului, le-a spus: ,,Aduceţi-vă aminte iarăşi de arderea muntelui Etna şi de aprinderea insulei Siciliei. Iar dacă acestea vi se par că sunt departe, apoi cunoaşteţi apele cele calde, care ies din pământ, de unde se încălzesc şi se înfierbântă? Au nu din focul care este pregătit păcătoşilor în părţile cele dinăuntru ale pământului? De aici cunoaştem că va fi judecata şi pedeapsa cea de foc a păcătoşilor de la Dumnezeu, prin Cuvântul Lui Cel întrupat, prin Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea nu vom sluji zeilor elineşi şi nu voim a ne închina idolului de aur’’ (Vieţile Sfinţilor pe luna martie, ziua a unsprezecea, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 189).

          În zona Americii Centrale există o regiune geografică numită Triunghiul Bermudelor sau Triunghiul Diavolului. Aici, de-a lungul timpului, au dispărut în chip misterios, fără urmă, un mare număr de nave şi avioane. Oamenii de ştiinţă explică în fel şi chip aceste dispariţii. Nu cumva, prin vrere Dumnezeiască, avem de-a face cu coborârea în iad a acelor oameni, împreună cu navele lor, asemenea răzvrătiţilor din vremea lui Moise? Şi aceia s-au pogorât în iad împreună cu toate ale lor.

          Pentru a descrie realitatea iadului, Sfânta Scriptura foloseşte cuvinte şi expresii ca acestea: chinuri (Luca 16, 23), întunericul cel mai dinafară, plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 25, 30), focul cel veşnic (Matei 18, 8), viermele lor nu moare şi focul nu se stinge (Marcu 9, 44, 46, 48), osândă veşnică (Matei 25, 46), văpaia focului (Matei 13, 42), focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41) şi multe altele. Oamenii împuţinaţi la minte ori tăgăduiesc existenţa iadului, ori denaturează voit înspaimântătoarele lucruri care se petrec acolo. Adesea îi auzim spunând că iadul de fapt nu există, doar preoţii încearcă să-i înfricoşeze pe oameni, vorbindu-le de chinurile veşnice ale iadului. Să nu ne amăgim, ci mai vârtos să ne ferim de drumul care duce în iad. Să mergem cu toţii pe drumul cel negreşelnic al Sfintei Biserici Ortodoxe, având de-a dreapta şi de-a stânga Dumnezeieştile dogme, şi ne vom mântui. Părintele Cleopa cugeta la iad, şi se ruga aşa: ,,Să ne ferească mila şi îndurarea Lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului pe toţi din câţi sunt aici să nu îngăduie Dumnezeu ca vreunul să încerce chinurile iadului în vreun fel. Şi toţi, cu darul Mântuitorului şi cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a tuturor Sfinţilor, să ne mântuim, să ne uşurăm înainte de a ne duce din lumea aceasta şi să ne întâlnim cu toţii în veacul viitor la bucuria cea veşnică’’.Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

De Doctor Gabriela Naghi / 29 octombrie 2020

„De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi” (Ioan 8, 43-45).

Ne aflăm în plină epocă a Apocalipsei, adică epoca Revelației, a dezvăluirii întinderii, adâncimii și groazei întunericului și a slujitorilor lui, care deși se ascund în umbră, își dezvaluie prin gândurile, cuvintele și faptele lor, zi de zi, an de an, veac de veac, angajamentul pe care l-au luat, de a sluji, prințului acestei lumi. Treptat au ieșit la iveală, în toate locurile domniei lor, disprețul lor față de viața făpturilor lui Dumnezeu,  în toată duplicitatea, ipocrizia, perfidia, cinismul, perversiunea și cruzimea lor, uneltind și manipulând în întreprinderile și laboratoarele lor de moarte, pentru a-și potoli setea lor nemăsurată și bolnăvicioasă de putere și bani. Acești slujitori ai prințului acestei lumi lucrau în slujba lui de multă vreme, anonimi sau mascați, la vedere pe scena întregii lumii sau ascunși în culise. Ei au fost, sunt și vor fi întotdeauna legiuni.

„Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea” (Matei 19, 26, 27).

Anul 2020 a fost marcat încă de la începutul lui, de așa zisa (după OMS), pan epidemia cu coronavirusul (covid19), îngăduită de Atotputernicul Dumnezeu, care a schimbat pentru totdeauna fața întregii lumi. S-a instituit la nivel global o dictatură autocratică sanitaro-politică, o teroare unică ca amploare și gravitate, intens mediatizată, prin care, în numele apărării sănătății, s-au încalcat drepturi și libertăți ale oamenilor, s-au carantinat țări, s-au manipulat conștiințe, s-au terorizat miloane de oameni prin panică, teamă, spaimă și groaza de îmbolnăvire. „Şi Sfinţii Părinţi vorbesc de cele două frici: frica de Ziditor, ”începutul înţelepciunii”, care înnobilează pe om şi frica de cele zidite, ”laşă şi nebăr­bătească”, ce înjoseşte sufletul. ”Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stăpânul său. Dar cel ce nu se teme încă de Acesta, se teme şi de umbra sa” (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia, IX, cuv. XX).

Este dovedit științific: carantina nu salvează vieți – carantina ucide. Domnia tiraniei sanitaro-politice, ai cărei corifei au comis crime împotriva umanității la scară masivă,  trebuie să se încheie, imediat și pentru totdeauna, cu restabilirea completă a drepturilor și privilegiilor fiecărui cetățean de a alege ce nivel de risc va accepta, respectând legea într-o societate democratică funcțională, fără restricții și obligativităti anticonstituționale, cu reguli draconice, cu impunerea universală a unor (false) soluții, cum ar fi masca purtată peste tot și mai ales în sfintele biserici  (nu doar acolo unde este cazul) și pe găsirea de țapi ispășitori pentru previzibilul eșec: oamenii religioși, conservatorii, recalcitranții, conspiraționiștii.

„Această epidemie nu este una de virus, ci este o epidemie de teamă imensă și stres […]  Ceea ce au spus toți legiștii este că nu există cineva care să fi murit din cauza coronavirusului. Și voi repeta asta: nimeni nu a murit din cauza coronavirusului” (Dr. Stoian Alexov, președintele Asociației Bulgare de Anatomopatologie). Sunt absolut convinsă că măștile, unul din instrumentele anti-covid19, alături de termometrizare și distanțarea socială, sunt folosite ca să inducă frică, panică și teroare și să cultive supunerea, îngenuncherea, predarea voii proprii în mâinile cezarului, și nu în mâna lui Hristos. Însă, la un nivel de bază, profund, acoperămintele faciale (cum au fost mai nou denumite în SUA,) ne răpesc umanitatea,  și-L ascund vederii pe Dumnezeu, oriunde , dar mai ales în momentul participării la Sfânta Liturghie. Slugile atee ale cezarului au dovedit o dată în plus în toată această mascaradă, că guvernează împotriva creștinilor din această țară, împotriva noastră ca popor ortodox declarant (!), împotriva Bisericii.

În această toamnă târzie, mai precis în ziua de 30 septembrie 2020, Patriarhul Daniel, Întâistătătorul BOR, a aniversat 13 ani de la întronizarea sa, ales fiind de către Colegiul Electoral Bisericesc, în demnitatea de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 12 septembrie 2007.

Patriarhul Daniel s-a născut la data de 22 iulie 1951, din părinții Alexe și Stela Ciobotea, în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș. A primit la botez numele de Dan-Ilie. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobrești, iar gimnaziul în localitatea Lăpușnic (1962-1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970). După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține Diploma de licență în Teologie (în disciplina Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Își continuă studiile în străinătate, astfel:

1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);

1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);

15 iunie 1979 – susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).

31 octombrie 1980 – o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală;

1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic (ecumenist n.m.) de la Bossey, Elveţia;

Pe 6 august 1987, la mănăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ, Dan Ilie Ciobotea devenea călugăr în urma tunderii în monahism oficiată de stareţul Victorin Oanele, primind numele de Daniel, naşul său de călugărie fiind părintele Ilie Cleopa, duhovnicul mănăstirii Sihastria.

La Sihăstria, Daniel a parcurs extrem de rapid trei trepte ale vieţii monahale (monah-ierodiacon-ieromonah), în zece zile.

La numai o săptămână după ce a fost tuns în monahism, pe 14 august 1987, Daniel a fost hirotonit ierodiacon (călugăr cu funcţia de diacon), iar după zece zile de la intrarea în viaţa monahală, pe 15 august 1987, Daniel este numit ieromonah (călugăr care a primit slujirea preoţească pentru mănăstire).

În ziua de 14 august 1987, monahul Daniel a devenit ierodiaconul Daniel, iar în 15 august, de hramul Mânăstirii Putna, Patriarhul BOR, Teoctist, l-a hirotonit ieromonah. Ascensiunea sa spectaculoasă a continuat un an mai târziu, în 1988, Daniel fiind hirotesit protosinghel, adică preot călugăr (practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale). Tot în 1988 Protosinghelul Daniel a fost numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române, având cale liberă pentru a deveni un asiduu propagandist al panereziei ecumeniste. Cei doi ani petrecuţi în viaţa monahală la mănăstirea Sihăstria, au fost importanţi deoarece au pus bazele intrării şi apoi afirmării lui Daniel Ciobotea în structurile de conducere ale Bisericii Ortodoxe Române.

Este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul de Lugojanul și este hirotonit arhiereu la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar peste câteva zile, la 1 iulie, a fost înscăunat.

Data de 2 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a predecesorului său, patriarhul Teoctist.

Din anul 1992, cel care va deveni Patriarhul BOR, este numit Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași. Participă, în continuare, la o serie de întruniri ecumenice (ecumeniste) peste hotare: de pildă, a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992);  Membru al Comitetului Executiv și Central al CMB (Geneva, 1991-1998); Membru al Prezidiului și Comitetului Central al Conferinței Bisericilor Europene (din 1990); Vicepreședinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997). De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield Connecticut – S.U.A. (2003); Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj. Din anul 2007, Patriarhul Daniel devine profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București.

Întrucât difuzarea mărturiei de credință ortodoxe era una din prioritățile misionare ale Patriarhului Daniel, anunțate încă de la înscăunarea sa, în anul 2008 a fost creat Centrul de Presă „Basilica” al Patriarhiei Române, cuprinzând postul de radio Trinitas, postul de televiziune Trinitas TV, Ziarul Lumina, primul cotidian cu profil creștin din România, întemeiat în 2005 (câteșitrei transferate la București), agenția de știri „Basilica” a Patriarhiei Române (creată în anul 2008) și Biroul de Presă al Patriarhiei. De asemenea, a fost creată editura Basilica (2008). Toate acestea au devenit instrumente de propagandă ale ecumenismului lucid, de otrăvire a conștiintelor creștinilor ortodocși, de continuă manipulare și reeducare.

Patriarhul Daniel s-a îngrijit de restaurarea și înfrumusețarea Catedralei Patriarhale, a paraclisului și a Reședinței patriarhale. A pus piatra de temelie pentru viitoarea Catedrală Patriarhală, Catedrala Mântuirii Neamului, (al cărei edificiu se află în prezent în construcție), cu hramurile Sf. Andrei și Înălțarea Domnului .

Iată o succintă bibliografie a celui care se află de 13 ani la cârma BOR, „cârmaci” ecumenist de seamă, crescut și promovat rapid în structurile organismului masonico-globalist, reprezentat de CMB. În acești 13 ani de domnie ecumenistă, Patriarhul Daniel și-a construit un sinod din oameni devotați, de încredere, șantajibili mulți dintre ei, care la rândul lor au promovat ierarhi, un puternic aparat ecleziastic, și de propagandă, o structura de nezdruncinat care gândește, plănuiește și execută disciplinat, temeinic, totul la unison. La unison, membrii delegației BOR, în frunte cu patriarhul Daniel au semnat documentele eretice ale sinodului din Creta, 2016, la unison au aplicat hotărârile acestui mincinos sinod. Acest lucru a declanșat o serie de tulburări, dezbinări la nivelul întregului BOR, dar și întreruperi canonice ale pomenirii ierarhilor semnatari ai ereziilor cretane, din partea unor reprezentanți ai clerului laic și monahal, în jurul carora s-a  închegat o puternică mișcare antiecumenistă  în care a fost antrenată și o parte a pleromei ortodoxe, îngrădită de erezia propovăduită cu capul descoperit a ierarhilor semnatari ai documentelor sinodului tâlhăresc din Creta 2016. La unison veghetorii ordinei și disciplinei, supuși servili ai Patriarhului Daniel, încălcând cu bună știință Sfintele Canoane au caterisit Preoții lui Hristos, care au încetat pomenirea, onform canonului 15I-II Constantinopol, în dispreț față de acestea, față de învățătura Sfinților Părinți și Sfânta Tradiție a Bisericii.

Cei 13 ani de patriarhat a celui aflat în fruntea BOR, sunt dominați de tsunami-ul ereziei ecumeniste, impusă  în toate facultățile de teologie, și în viața BOR,  de către slujbașii săi vremelnici cu simbrie, care prigonesc și reduc la tăcere pe oricine încearcă să condamne hidra ecumenistă. „Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în aceste zile în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi, fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere’’, ne avertizează, Părintele Prof.Th.Zissis.[1] Acum, când avem de-a face cu erezia ecumenistă, erezie despre care încă oamenii nu conştientizează că este erezie, trebuie ca toţi cei cu sfântă nelinişte pentru Dreapta Credinţă să îi păzească pe oameni să nu se molipsească de erezie, iar pentru suferinţele, pentru crucea pe care o purtăm în viaţa noastră, să îi mulţumim lui Dumnezeu, căci aşa El ne fereşte de a iubi lumea aceasta. Noi, toti creștinii ortodocși care ne-am îngrădit de erezia ecumenistă, în ascultare sub epitrahilul Cucernicilor Părinţi nepomenitori, ne-am asumat Crucea, prin care ne răscumpără Domnul. „Prin Cruce înţelegem însăşi creştinătatea, religia şi Biserica creştină în întregimea ei. Prin Cruce înţelegem Jertfa Mântuitorului adusă pe Golgota, pentru mântuirea şi împăcarea neamului românesc. Prin Cruce înţelegem „arma păcii”, floarea mântuirii, lemnul Domnului, „uşa Tainelor” prin care se deschid şi se revarsă în sufletele noastre izvoarele harului. Prin Cruce înţelegem suferinţa ispăşitoare, sfinţitoare şi mântuitoare. Prin Cruce înţelegem steagul de luptă, altarul de jertfă şi semnul de biruinţă al creştinilor’’[2].

În lupta noastră împotriva flagelului ecumenist, s-a detaşat dintre noi, după sinaxa antiecumenistă de la Botoşani – 2017, o grupare acrivistă, schismatică, care a dovedit prin pseudo sinaxele de la Roman, Mestecăniş şi Satu-Mare, cugetări străine Ortodoxiei, erezii cu care au manipulat şi înşelat credincioşii naivi, creduli şi slabi în credinţă, creând o stare de tulburare, nelinişte şi neîncredere. Aceştia au ascultat de mentorii lor şi nu de glasul conştiinţei lor, şi iată-i acum pe toţi, stăpâniţi de un duh necurat, de un acrivism iraţional, marcat de orgolii, mândrie şi trufie, început şi dirijat din umbră de manipulatorii experţi ai tehnicilor oculte, care au dorit fărâmiţarea mişcarii antiecumeniste din cadrul BOR şi distrugerea ei. Ca atare, cu amăraciune şi dezamăgire, ne delimităm categoric de aceasta grupare schismatică, de conducătorii şi membrii ei, care nu reprezintă mişcarea antiecumenistă, dar care a servit din plin intereselor ascunse ale Înalţilor Ierarhi ecumenişti din BOR, între noi şi ei fiind acum, o prăpastie de netrecut. Le dorim luminarea minţii şi Duh de întărire pentru a reveni în sânul BOR, din care ei înşişi s-au auto-exclus.

Sfinţii Bisericii ne confirmă că Biserica trebuie să poarte un război spiritual împotriva Răului, concretizat în vremurile actuale nu de satanicul comunism, ci de eresul ecumenist propagat cu asiduitate prin instituţiile sale, de către CMB şi chiar, prin Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. „Ecumenismul are duh de răutate și este condus de duhuri necurate”, spunea fericitul Bătrân (Gheron) Efrem Katunakiotul. Pseudo-patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, și-a făcut vizibile intentiile de a conduce și supune întreaga Biserica Ortodoxă, ca un bun propriu, iar pe Întâistătătorii Patriarhiilor autocefale, să îi considere drept vasalii săi, comportându-se nu ca primus inter pares (primul între egali, în sensul unei întâietăți de onoare, si nu de putere), ci ca primus sine paribus (primul fără egali), ca un adevărat papa oriental, încă înainte de minciuno-sinodul din Creta, 2016. Dacă întâi-stătătorii prezenți la sinodul tâlhăresc din Creta nu l-ar fi încurajat acolo, să se comporte ca un papă oriental, acesta nu ar fi îndrăznit să acorde anti-sinodal și anticanonic, Tomosul autocefaliei unor schismatici ucraineni caterisiți, în ianuarie 2019, neluând în seamă niciun avertisment, nici măcar opoziția Bisericii Ruse, care a încetat pomenirea sa în diptice. Este binecunoscut faptul că această acțiune s-a realizat cu subvenții materiale și sub atenta supraveghere a SUA, prin emisarul lor, directorul CIA, Mike Pompeo, Secretar de Stat al SUA. Semnalăm că minciuno-patriarhul Bartolomeu împreună cu pseudoierarhia rusă (Mitropolitul Ambrozie de Bogorodsk) și română (ÎPS Iosif) toți cu mască, au participat în rugăciune comună cu ereticii și păgânii, sub conducerea ereticului papă Francisc, în 20 octombrie, la o slujbă ecumenistă cu reprezentanți ai clerului papistaș și protestant la Bazilica Catolică Santa Maria în Trastevere, din Roma, în cadrul întâlnirii de rugăciune pentru pace în Duhul de la Assisi[3]. Deci BOR, cu acordul patriarhului Daniel, și-a asumat „Apelul” și inițiativa Papei privind Noua Ordine Mondială, prin participarea ÎPS Iosif, la o reuniune din care a lipsit Duhul Sfânt, dar au fost prezenți vrăjmaşii Ortodoxiei şi viclenii amăgitori, prieteni ai „bisericilor” papalităţii sau protestante”. „A venit vremea, în sfârșit, să se trezească cei care, amăgiți de atitudini eclesiologice episcopocentrice și papocentrice, ezită să vorbească și să ia la rost pozițiile distructive ale reprezentanților ereziei postpatristice ecumeniste a vremurilor noastre, care mai rău ca orice, preamăresc și laudă pe cei care târăsc Biserica în mod slugarnic și înjositor în curțile arhiereticului papă și ale altor multor eretici, pe care îi cinstesc cu mitre, cârje episcopale și vase de cult, recunoscând astfel de fapt preoția lor și valabilitatea tainelor lor”, consemnează Parintele Th.Zissis[4]. Compromisurile care vizează Tradiția și hotarele Dreptei Credințe, învățăturile Sfinților Părinți și ai Sfintelor Sinoade Ecumenice, duc se știe la primejdii de moarte, către apostazie și schismă. Marele teolog ortodox, Dimitrios Tselenghidis spune: „Ca dogmatist al Bisericii Ortodoxe, am adâncă convingere că ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică, dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Și aceasta deoarece ecumenismul, datorită caracterului său sincretist, recomandă cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii, dar și cea mai gravă falsificare a ei. Tocește într-un grad inacceptabil conștiința dogmatică a pliromei Bisericii și generează confuzie în jurul identității credinței noastre. În mod viclean golește integritatea credinței mântuitoare a Bisericii – lucru care are consecințe soteriologice grave – cu considerația că toate credințele religioase sunt soteriologic valabile, atunci când susține că toate credințele eterodoxe și ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeași mântuire.”

Această erezie consideră pe toți ereticii și schismaticii deopotrivă cu Biserica, sau ca făcând parte din Biserică. Nu poate exista Biserică acolo unde este erezie, de aceea nici un schismatic-eretic nu este în Biserică, ci în afara ei. Niciuna din aceste învățături nu stau în picioare la o simplă analiză teologică.De la bunul lui început şi până în ziua de astăzi, aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor” (CMB), ca vehicul (purtător) al ecumenismului protestant, este, într-un adevărat sens ecleziologic, un „Consiliu Mondial al ereziilor şi schismelor.” (Din concluziile conferinței teologice inter-ortodoxe „Ecumenismul: Origini. Așteptări. Demistificare” – 2004). În cadrul CMB, Înalții Ierarhi BOR, în acelaşi duh şi cuget ecumenist, la unison cu patriarhul Daniel,  au intrat în tot felul de parteneriate cu denominațiunile creştine, numite acum legal „biserici”(cu avizul dat de sinodul tâlhăresc din Creta 2016, regizat cu diplomație fariseică de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu), cu instituţii guvernamentale, de întrajutorarea oamenilor, cu caracter social-umanitar, un ecumenism mascat, care alterează profund perspectiva creştină şi mutilează duhovniceşte pe tot ortodoxul de bună-credință, care se molipseşte treptat de acest pseudo-creştinism. Toate scandalurile declanşate de apostazia unor mitropoliţi ai BOR, au fost tratate de patriarhul Daniel şi întregul cler, cu indiferenţă, trecute sub o tăcere asurzitoare, vinovată. Sunt de notorietate participarea mitropolitului Moldovei și Bucovinei Teofan, numit „Prinţ al Bisericii”, de către rabinul şef, la sărbătoarea de reinaugurare a Sinagogii din Iași, in 2018, unde a dansat cu evreii un dans ritualic în sinagogă, și a patriarhului însuși, care a binecuvântat în comun cu ereticii greco-catolici Monumentul Unirii de la Alba-Iulia, tot în 2018.

Pe 8 septembrie 2019, cu ocazia sărbătoririi Nașterii Maicii Domnului, episcopul Sofronie al Episcopiei Ortodoxe Române de Oradea, Mitropolia Transilvaniei, a participat la slujba cu greco-catolicii, cu prilejul celei de-a 25-a aniversari a întronizării episcopului local greco-catolic Virgil Bercea, și a fost pomenit ca „ierarhul nostru”. Site-ul grecesc Katanixi a relatat pe data de 19 septembrie despre cele întâmplate atunci. Amintim cu adâncă dezamăgire, înşelarea propovăduită de ierarhii şi preoţii BOR, când vorbim de pelerinajele fraţilor Alois şi Roger Taizé, conducători ai comunităţii de tineri creştini Taizé din Franţa, începând din 1990, până în prezent, primiţi cu căldură atât de Patriarhul Daniel cât si de predecesorul său Patriarhul Teoctist, care au atras în această capcană, personalităţi de seamă şi renumiţi profesori de teologie din cadrul BOR. Comunitatea a fost vizitată in 2017 şi felicitată cordial pentru realizările sale ecumeniste, de către Pseudo-patriarhul Bartolomeu, care a numit-o “Biserică a Reconcilierii”.

„Credinţa păstrează nerobit cugetul şi îi face vitează inima. Dimpotrivă, o credinţă înlănţuită de înşelăciune îngenunchează şi patria la picioarele celui care a înşelat-o. Unirea o iubim, supunerea o urâm, pentru că ea va însemna dispariţia Ortodoxiei. Între adevăr şi minciună nu există cale de mijloc (ceva intermediar), nu încape compromisul. Oricând s-au făcut astfel de paşi, cel care a câştigat a fost vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. Fraţii mei, este o chestiune de viaţă şi de mântuire în această lume şi în eternitate, păzirea dogmei Ortodoxiei!”[5]. Patriarhul Daniel şi sinodul BOR, s-au îndatorat papistaşilor şi altor culte religioase din Apus, folosind locurile lor de rugăciune sau chiar negociind cumpărarea lor, pentru ortodocşii cu locuri de muncă pe acele meleaguri. Au uitat se pare că papistaşii, protestanţii şi cei asemenea lor, au ajuns tâlhari şi nu creştini, Papa, fiind de veacuri organ ”convins” al satanei, conform Sfântului Grigorie Palama. Își fac iluzii toți păstorii și arhipăstorii care cred că ei reprezintă Biserica lui Hristos atunci când nu reprezintă și adevărurile credinței. Biserica există acolo unde există Adevărul. Când nu există Adevăr, acolo nu e reprezentată Biserica.Patriarhul Daniel a vândut acestora pe Sfinții Ortodoxiei, încredințându-le Sfintele lor Moaşte, dăruindu-le ca din propria sa avere, Sfinte Icoane şi alte comori ortodoxe.

Ereziile de confesiune protestantă prezente în CMB, sunt condamnate de către Sinoadele Ecumenice care au dat anatemei monofizismul, iconoclasmul, considerarea Fecioarei Maria, ca născatoare de om, nu Născătoare de Dumnezeu, blasfemiile la adresa Sfintei Cruci, a Sfintelor Moaşte, iar papismul este condamnat de către sinodul al II-lea ecumenic, care a dat anatemei ereziile pnevmatomahe (care nega dumnezeirea Sfântului Duh, afirmând că este o creatură a Fiului), de către sinoadele ecumenice ale Sf. Fotie şi Sf.Grigorie Palama, care au condamnat Filioque şi doctrina despre energiile create. Ideile referitoare la existența Bisericii în afara Bisericii Ortodoxe sunt contrare articolului din Simbolul Credinței, proclamat de către Sinodul al II-lea ecumenic, care a statornicit că există o singură Biserică şi aceea este Biserica Ortodoxă.

Colaborarea cu ereticii în orice domeniu este interzisă de Sfintele Canoane şi de cugetarea Sfinților Părinți (canoanele 10, 45 apostolic, 32, 33, 37 Laodiceea). Recunoaşterea unor taine ereticilor este interzisă de Sfintele Canoane sub pedeapsa caterisirii preotului şi afurisirii mirenilor (canoanele 45, 46, 64, 68 apostolice). „Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”(Tit 3;9-11).

Am cerut în nume personal şi prin documentele elaborate la sinaxa antiecumenistă de la Botoşani 2019, Patriarhului Daniel şi sinodului BOR, ieşirea de urgență din CMB, aducător de moarte duhovnicească şi întreruperea oricăror legături cu  instituțiile care propovăduiesc ecumenismul lucid. Nădăjduiam că părerea noastră, ca mădulare vii ale trupului Bisericii, ignorată şi disprețuită cu indiferență până acum, să găsească ascultare, dar până în acest moment nu am primit nici un răspuns. Arh. Ioil Konstantaros sublinia, „că nu datorăm ascultare şi nu ne vom încredinţa oamenilor (adică acelora, care din păstori au ajuns ereziarhi rătăciţi, sfâşiind „cămaşa cea necusută a lui Hristos”), care şi-au pierdut „buna mărturie din afară” şi au falsificat dreptarul credinţei şi al moralei. Fireşte că refuzăm ascultarea şi îndrumarea noastră de către oameni care cu timp şi fără timp propovăduiesc blestematul ecumenism şi cancerigenul sincretism religios, cu toate celelalte rătăciri satanice care decurg de aici.”Se pare că Patriarhul Daniel şi ierarhii din subordinea sa, au uitat că autoritatea Bisericii este iubire, care nu-şi oprimă, nu-şi terorizează credincioşii, nu-i înşală, ci îi îndrumă, îi păzeşte şi îi ocroteşte, întrucât în mod liber, ei sunt supuşii lui Hristos, care constituie Trupul tainic şi mădularele Bisericii Lui. Cât de împovărătoare pentru toţi creştinii ortodocşi români, este abjurarea impusă de Patriarhul BOR, la începutul fiecărui an, prin participarea la săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie) – când au pătruns în sfintele Biserici Ortodoxe, papistaşi, uniaţi, luterani, calvini, evanghelici şi cuvântul lor eretic de învăţătură. „Noi surpăm iscodirile minţii, și toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos”le scrie dumnezeescul Pavel corintenilor (II Cor. 10:4-5). Suntem convinşi că CMB, Conferinţa Bisericilor Europene au pregătit de zeci de ani, religia antihristică de tip new age, care ca şi Noua Ordine Mondială, propovăduiesc iubirea şi dreptatea politic corectă, deci nu trebuie să supărăm pe cei care se închină la idoli sau pe musulmani sau pe mozaici sau pe eretici, căci şi ei urmăresc dreptatea şi propovăduiesc iubirea. Vom ajunge ruşinea întregii lumi, dacă vom lăsa să fie întinată Neprihănita, Sfânta şi Iubita Ortodoxie!

Conducătorul ereziei ereziilor, ereticul Francisc, a venit să propovăduiască, în 2019, într-o vizită de stat, ecumenismul mincinos papisto-protestant, făcând prozelitism pentru creștinismul său mincinos și pentru „biserica” sa mincinoasă, numită așa de sinodul mincinos din Creta, sub conducerea minciuno-patriarhului Bartolomeu. Primit ca un prieten și onorat ca un frate, de Patriarhul Daniel și slujbașii săi sinodali, având avizul tacit al miilor de preoți și arhierei care au tăcut la unison, acceptând rușinos compromisul, a întregii mass media, un singur glas s-a făcut auzit, cel al Preoților lui Hristos care luptă neobosiți împotriva ecumenismului lucid,  acceptând jerfelnic şi smerit, totul felul de adversități, dureri, insulte şi umilințe. Ne referim la Cinstitul Părinte Claudiu Buză, Ieromonahul Grigorie, Părintele Ioan Ungureanu, Părintele Vasile Ioviță, Părintele Cosmin-Florin, monahi şi frați întru Hristos, care împreună cu domnul Mihai Silviu Chirilă, teologul integru și neobosit al mişcării antiecumeniste,  s-au ridicat curajoşi, puternici, neclintiți în credință, umbriți de harul şi mângâierea Duhului Sfânt, împotriva acestei samavolnicii. Permanent de strajă, permanent în stare de trezvie, exemplu de vitejie în înfruntarea ispitelor, sancționând necontenit toate abaterile patriarhului şi arhieriei de la Dreapta Credință ortodoxă, mărturisind necontenit Adevărul – Hristos, şi propovăduind, după exemplul Marelui Arhiereu şi al Sfinților Părinți, cu dragoste şi durere nesfârşită, mila pentru clerul BOR neputincios şi şovăielnic, urmat de turmele lor de credincioşi somnolenți, naivi şi înşelați. În fața creștinilor prezenți, ereticul Francisc a condus beatificarea celor şapte episcopi uniați care au refuzat să treacă la Ortodoxie. Există umilință mai mare decât aceasta, Înalți Preoți ai lui Hristos din BOR? „Fără voia sa și prin substanța duhovnicească a vizitei pe care o face în România, Papa Francisc îi arată pe ierarhii BOR în toată goliciunea neputinței lor: superificiali în a căuta rănile sufletești ale poporului și incapabili să le vindece, lipsiți de voința de a consacra canonic jertfa Sfinților care s-au împotrivit dictaturii comuniste (demers prin care și-ar asuma definitiv, cu smerenie și curaj, perioada comunistă din istoria recentă a BOR), episcopi fără libertate duhovnicească față de politrucii care controlează abuziv destinele țării, păstori rătăciți și tot mai înstrăinați de dragostea clerului și poporului creștin ortodox.”[6]

În acești 13 ani de domnie dictatorială, nici măcar unul din miile de Sfinți Martiri, Mucenici, Mărturisitori din Închisorile comuniste nu a fost canonizat de către Patriarhul Daniel și sinodul BOR. Sfinții Închisorilor comuniste sunt vii atât în cer, în ceata Sfinților lui Dumnezeu, cât și în sufletul și evlavia poporului român. Toate condițiile canonice care să permită canonizarea lor sunt întrunite. Acești mărturisitori au primit în Hristos chinurile închisorilor comuniste și au murit mărturisindu-L pe Hristos. La Aiud, la Mânăstirea Petru-Vodă, ctitorie a Cuviosului Părinte Justin Pârvu, Marele Duhovnic al românilor, există sfinte moaște plăcut mirositoare și făcătoare de minuni, de la care mulți creştini primesc binecuvântare, vindecare și sprijin duhovnicesc. Înălțătoare sunt cuvintele rostite de către unul din Sfinții din Închisorile comuniste (întemnițat timp de 23 ani la Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Galați, Caransebeş, Văcărești, Gherla, Aiud ), considerat a fi „un avvă al temnițelor comuniste ”, sfânt printre oameni şi un om adevărat pentru Dumnezeu. „Frica de Dumnezeu este paza libertăţii, iar frica de lume este uşa robiei. Frica de lume supune lumii– iar lumea îl degradează pe om –pe când frica de Dumnezeu supune lui Dumnezeu – iar Dumnezeu îl eliberează, îl desăvârşeşte şi-l face pe om stăpân în lume. Cu frică şi cu cutremur să stăm necontenit în faţa lui Dumne­zeu şi vom fi fericiţi pe pământ şi-n veci, fericiţi în noi înşine şi în relaţiile dintre noi, căci conştienţi fiind de nimicnicia noastră, ne trezim în Hristos, îndrăznim în Hristos, biruim în Hristos.”[7] Îl avem pe Sfântul Ilie Lăcătuşu, Preot Mărturisitor cu moaşte întregi, neputrezite, făcător de multe minuni, pe Sfântul Închisorilor, Valeriu Gafencu, Mucenic ucis de prigoana comunistă, apărător şi Mărturisitor al Ortodoxiei, pe multiubitul Cuvios Părinte Justin Pârvu, care ca şi mulți, mulți alții, şi-au dovedit sfințenia lor în fața Atotputernicului Dumnezeu, fapt absolut indiferent Patriarhului Daniel şi arhiereilor din sinodul BOR,  format din ierarhi care fac dovada, prin acțiunile lor din ultimii ani, că nu slujesc Adevărului Hristos, ci dimpotrivă,  intereselor străine de Credința Ortodoxă. Cu toate că am solicitat Patriarhului Daniel şi sinodului BOR, cererea de convocare a unui sinod pan-ortodox, în care care să se condamne ecumenismul ca panerezie aducătoare de moarte duhovnicească, să se anuleze pseudo-sinodul din Creta ca eretic, să fie retrasă autocefalia structurii schismatice din Ucraina, nu s-a primit nici un răspuns. Artizanii întunericului sunt aceiași, și încearcă astăzi prin orice mijloace, să reinstaureze această agresiune anticreștină, pregătind sârguincios terenul pentru noua religie mondială, a Noii Ordini Mondiale.

Preotul lui Hristos, ca și arhiereul sau Patriarhul, ar trebui să fie un propovăduitor al vieții hristice, al mântuirii și Învierii, nu un martor mascat și speriat al covidului care a îngenuncheat întreaga lume, care slujește lui Hristos împreună cu creștinii mascați și distanțați, care nu au voie să sărute icoanele și de la distanță se pot înclina în fața raclelor cu sfinte Moaște, ascunse sub ecrane din plexiglas. Dacă creștinul nu-și mai găsește alinare la Biserică, în brațele binecuvântate și curajoase ale preotului fără frică de moarte, atunci unde să-și mai salveze sufletul pe calea mântuirii? Patriarhul Daniel și sinodul BOR ar trebui să dea nu numai reguli și restricții în vreme de așa zisă pandemie, dar și să ofere exemplul evanghelic al curajului în fața bolii sau morții și dragostea față de oameni a Mântuitorului. Este o crimă ca mirenii să fie alungați de la potirul Împărtășaniei dragostei hristice, de teama pandemiei cu un virus sau al repercusiunii din partea slugilor leviatanului. Dăm cezarului ce este al cezarului, dar nu și conștiința și duhul Ortodoxiei, de teama puterii trecătoare, care ne diluează și ne falsifică Credința. Frica nu o întâlnim în Ortodoxie și în Sfânta Tradiție, ci doar curajul, credința și dragostea nebună în Adevăr. Cine poate face pasul de la dragostea aproapelui la distanțarea socială, de la vederea chipului Lui Hristos la o mască blasfemiatoare, de la epitrahil la combinezonul sanitar? Unde a dispărut curajul mântuitor al Preoților români din războaiele pentru apărarea țării cotropite de dușmani și din închisorile bolșevice ale statului comunist, unde mii de slujitori ai altarului au fost uciși?

Cuvintele Mărturisitorului  Ioan Ianolide, scrise cu lacrimi şi sânge, sunt un îndemn la adâncă meditație pentru toți creştinii ortodocşi, care nădăjduiesc spre  limanul nemincinos – Hristos, care a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. „Prețuiți libertatea, nu vă vindeți sufletele, întoarceți-vă la Hristos! În fața morții martirice omul trebuie să rămână curat, dăruindu-și viața pentru adevăr și veșnicie. Adevărul este incomod lumii, necesită sacrificii materiale, morale și vitale, dar dacă nu-L iubim mai presus de orice, suntem asemenea evreilor care nu L-au primit pe Hristos, dovedindu-se fii ai satanei”.

[1] Predica Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis, Despre căderea Constantinopolului și împotriva panereziei ecumenismului

[2] Pr. Martir Ilarion V. Felea, Temnița Aiud spre Tabor…, vol. II, p. 238

[3] Patriarch Bartholomew and Russian and Romanian bishops pray in ecumenical service in Rome

[4] Predica Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis, Despre căderea Constantinopolului și împotriva panereziei ecumenismului

[5] Sterghios Sakkos, profesor emerit al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic,– ianuarie 2012; traducere din elină de monahul Leontie; sursa: http://aktines.blogspot.com/)

[6] https://ziaristii.com/opinie-papa-francisc-romania-o-vizita-istorica-si-o-palma-peste-obrazul-ierarhilor-bor/

[7] Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediția a II-a, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, pag. 455

La 24 octombrie 2020, șeful Departamentului pentru Relațiile Externe ale Bisericii din Patriarhia Moscovei, Mitropolitul Hilarion (Alfeyev) din Volokolamsk, a spus că, în opinia sa, numele Primatului Bisericii Ortodoxe Cipriote poate fi șters din dipticele Bisericii Ortodoxe Ruse, raportează site-ul web al Bisericii Ruse cu referire la sursa RIA.

Comentând pomenirea numelui lui Epifanie Dumenko de către arhiepiscopul Hrisostom în timpul Liturghiei divine, Mitropolitul Hilarion a spus: „Regretăm profund acest eveniment trist. Decizia va fi luată de Sfântul Sinod. Cu toate acestea, cred că Arhiepiscopul Ciprului va fi șters din dipticele Bisericii Ortodoxe Ruse, adică pomenirea sa la Sfanta Liturghie va fi oprită, până când vor fi clarificate toate circumstanțele incidentului”.

Potrivit Înaltului Ierarh, „aceasta înseamnă încetarea comuniunii euharistice cu o anumită persoană – nu cu Biserica în întregime”.

Explicând motivele care l-au determinat pe Arhiepiscopul Hrisostom, Mitropolitul Hilarion a spus că „nu este un secret pentru nimeni că el (Hrisostom – Ed.) s-a aflat sub presiunea Patriarhului Constantinopolului, care este foarte interesat ca cel puțin încă o Biserică să recunoască fapta sa nelegiuită. Au existat de asemeni presiuni din partea Statelor Unite, care sunt interesate să slăbească Biserica Ortodoxă Rusă și să creeze disensiuni între lumea greacă și lumea slavă. ”

El a mai afirmat că Biserica Ortodoxă Rusă „va continua să fie în comuniune cu toți episcopii ciprioți care nu împărtășesc decizia unilaterală a Arhiepiscopului Hrisostom. Poporul rus a fost întotdeauna aproape de poporul cipriot, pelerinii noștri vor continua să viziteze locurile sfinte ale Bisericii cipriote, ai căror conducători vor rămâne în comuniune cu Biserica Rusă”.

Cu toate acestea, Mitropolitul Hilarion a remarcat că „mai ales pentru noi este importanta unitatea Bisericii noastre și păstrarea fermă a învățăturii dogmatice și a tradiției canonice a Sfintei Ortodoxii. Faptul că ierarhi în nume personal și chiar Primați ai Bisericilor Ortodoxe Locale încalcă Sfintele Canoane ne întristează. Dar nu putem și nu vom sacrifica Ortodoxia și Canoanele. Și vom păstra ferm unitatea Bisericii noastre”.

După cum s-a comunicat anterior, Primatul Bisericii Ortodoxe din Cipru a pomenit pe Epifanie Dumenko.

Doctor Gabriela Naghi,  26 octombrie 2020

Către Prefectura judeţului Cluj, domnului Prefect Abrudean

În atenţia DIICOT Cluj-Napoca

Populaţia oraşului Cluj-Napoca este aproximativ 370.000 locuitori (cu acte în regulă), iar cea metropolitană de aproximativ 420.000 locuitori. Rezultă un total de aproximativ 790.000 de locuitori. Noi o să socotim doar 700.000, pentru a simplifica. În acest moment, Clujul se pare că este pe locul I la infectarile cu sars cov 2 (covid), undeva la peste 4 la mie! Adică, din 1000 de locuitori 4 sunt infectaţi).

Rezultă că avem la orice oră 2800 de infectaţi. Din aceasta rezultă ca în fiecare zi trebuie sa se facă minim 2800 de teste care să iasă pozitive, pentru a menţine această medie de infectări! Asta e una. A doua este că voi, DSP-ul, adunaţi mereu pe cei infectaţi zilnic și îi socotiţi dupa matematica voastră personală. Ieri au fost peste 300 de infectări în urma testelor, teste care teoretic ar fi trebuit sa fie mult mai multe la număr. Dar noi să spunem că s-au facut teste exact cât numărul de infectaţi, ceea ce este o aberaţie!

Centrele de testare în Cluj-Napoca sunt: Spitalul de Infecţioase, Bou-vagonul din parcarea Vivo, Clinica Regina Maria, Cortul de la Oncologie, Institutul de Pneumofiziologie, Spitalul judetean. Prelucrarea lor se face la DSP Cluj Napoca, director Mihai Moisescu ( Jupân Covidache). În aceastã ordine sunt fotografiile de astazi, 29 Octombrie 2020. intre orele 10.30 si 12.00. Sunt curios ce număr de infectări se va anunţa astăzi când :

-La vagonetul din parcarea Vivo – nimeni

-La Clinica Regina Maria -nimeni

-La Cortul de la Oncologie – doua femei bolnave de cancer

-La Pneumofiziologie – nimeni

-La infecţioase – 4 persoane

-La Spitalul Judeţean – nimeni

-La DSP – lanţul pus la scări; nu răspunde nimeni la telefon.

Aşa arată această mascaradă grotescă slugărită de ai noştri, la ordinele celor de la Bucureşti care, la rândul lor, sunt slugile celor de la Bruxelles care, la rândul lor, slugaresc satanismul din SUA anume, Partidul Democrat de acolo. În baza acestor cretinisme, doar la nivelul oraşului Cluj-Napoca, avem mii de şomeri, sute de afaceri distruse, HORECA e la pământ, bolnavi grav care nu-şi pot primi tratamentele, copiii supuşi unui program de imbecilizare, masca inutilă purtată peste tot, explozie de violenţă domestică din cauza lipsei banilor, etc, etc. Evident, aceste nenorociri sunt la nivelul întregii Românii, o ţară pentru care în urmă cu doar 30 ani, mii de români şi-au dat viaţa ca sa fie LIBERĂ. Vai de ea libertate, vai de noi ce-am ajuns.

Lucian Brie

Scurt comentariu

1.Felicitări Domnului Lucian Brie pentru curajul cu care se ridică împotriva acestui sistem criminal.

2.Îl asigur de pe-acum că prefectul judeţului Cluj nu va întreprinde nimic, deoarece e omul sistemului. La fel, cei de la DIICOT sunt lei paralei când e vorba de găinari. Când sunt în joc interesele sistemului, devin nişte blânzi mieluşei. DIICOT-ul a fost creat pentru a sluji sistemului, nu pentru a combate crimele organizate ale acestuia.

3.Televiziunile vândute şi ticăloşite întreţin această stare generală de nelinişte printr-un ocean de minciuni, manipulare grosolană, dezinformare, regii mârşave, care transformă un spital aproape pustiu într-unul supraaglomerat în care medicii şi asistentele, chipurile, nu mai fac faţă solicitărilor. Dacă s-at închide televiziunile obediente, pandemia ar înceta ca prin minune.

4.Se urmăreşte aducerea sistemului medical în stare de colaps, folosindu-se această metodă: medici şi asistente sunt declaraţi ,,pozitivi’’ şi sunt trimişi acasă, în carantină. Lipsa personalului va fi invocată drept cauză a colapsului. Deja spitalele lucrează ,,în regim de război’’, cum ne dezinformează televiziunile populate cu specimeni nemernici.

5.Un exemplu din ograda domnului prefect Abrudean, pentru a vedea modul de operare dictat de decidenţii din sănătate: o fată de 19 ani se îmbolnăveşte grav. Familia cheamă ambulanţa, care soseşte după 9 ore!!! Auziţi, domnule prefect? Dar voi, frumoşilor din linia întâia, care pozaţi în binefăcătorii noştri? Medicul de pe ambulanţă stabileşte diagnosticul: peritonită sau apendicită perforată, după cum mi s-a spus. ,,Ne pare rău, nu putem lua fetiţa pentru a o duce la spital. Acestea sunt procedurile. Duceţi-o dumneavoastră cu maşina’’. Ajunge fetiţa la spital. Trebuia să se facă testul coronavirus şi să se aştepte rezultatul, care ar fi venit după câteva ore! Acestea sunt procedurile!

Dumnezeu a rânduit ca fata să fie operată imediat, altfel…

Presbiter Ioviţa Vasile

O oaie care se răzleţeşte de turmă, este o pradă uşoară pentru lupi. Un om care merge rar la biserică, sau nu merge deloc, este uşor amăgit de sectari şi cade în cursele pierzătoare ale acestora. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut grijă să ne lase în paginile Sfintei Scripturi cuvinte prin care ne-a prevenit asupra acestor primejdii: ,,Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori’’(Matei 7, 15); ,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’(Luca 21, 8); ..Vedeţi să nu vă înşele cineva’’(Marcu 13, 5); ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărteză-te’’(Tit 3, 10); ,,Ieşti din ea, poporul Meu, ca să nu vă faceţi părtaşi păcatelor ei şi să nu luaţi pedepsele ei’’(Apocalipsa 18, 4). Cuvintele acestea sunt fără echivoc şi cunoscându-le trebuie, necesarmente, să şi ţinem seama de ele. Aşa cum la judecăţile civile un om nu este iertat dacă spune că nu a cunoscut legea, şi noi la judecata lui Dumnezeu nu vom avea iertare, chiar dacă nu am cunoscut legea lui Dumnezeu. Avem datoria să o cunoaştem, Biserica tocmai legea aceasta îi învaţă pe oameni, dar dacă oamenii sunt comozi şi stau departe de Biserică, nu au cum s-o cunoască, iar necunoaşterea nu le va fi scuză la judecată. Dimpotrivă, îi va acuza şi mai mult.

          Iubite cititorule, sectele pierzătoare din zilele noastre au o extraordinară susţinere financiară din partea vrăjmaşilor lui Hristos şi ai Bisericii Sale. După 1989 s-au înmulţit în toate satele casele în care se adună şi din care-şi propovăduiesc ereziile lor pierzătoare. Dispun de publicaţii, de posturi de radio şi televiziune, sunt plătiţi bine pentru a lupta împotriva Bisericii lui Hristos. Nefiind lipsiţi de cele materiale, au şi timp suficient să facă o propagandă murdară peste tot, în rândul celor lipsiţi, pe care-i ademenesc cu bani sau cadouri, uneori cu câteva zdrenţe de mâna a doua, iar naivii nu-şi fac procese de conştiinţă în a-şi trăda Credinţa.

          Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne-a lăsat scris în cea dintâi Epistolă: ,,Copiii mei, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat, de aici cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri, căci de-ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri, de aceea au ieşit’’(I Ioan 2, 18-19).

Presbiter Ioviţa Vasile