ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

“După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.

Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie.

Postitor adevărat este cel care se stăpâneşte să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate şi să nu se răzbune.

Postitor adevărat este cel care îşi pune pază gurii sale şi se abţine de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguşeli, minciuni şi de la orice defăimare.

Postitor adevărat este cel care îşi înfrânează mâinile de la hoţie, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău. Iată, creştine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor şi postul trupesc, pentru că slujeşte omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinţă, pentru că, fără el, nici postul trupesc nu este nimic.

Mulţi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul. Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta ? Mulţi postesc o zi, două sau mai mult, dar de mânie, de ţinerea de minte a răului şi de răzbunare nu vor să postească. Mulţi se înfrânează de la vin, carne, peşte, dar cu limba îi muşcă pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mită, răpire şi prădarea bunului străin – ce folos au deci din aceasta ?

Postul adevărat şi curat este abţinerea de la orice rău. Dacă vrei, creştine, să-ţi fie postul folositor, atunci, postind trupeşte, să posteşti şi duhovniceşte şi să posteşti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tău, tot aşa pune-l şi gândurilor şi patimilor tale celor rele.

Să postească mintea ta de gândurile cele deşarte.

Să postească mintea ta de ţinerea de minte a răului.

Să postească voia ta de dorirea cea rea.

Să postească ochii tăi de vederea cea rea: întoarce-ţi ochii tăi ca să nu vada deşertăciunea (Psalm 118, 37).

Să postească urechea ta de cântece spurcate şi de şoapte clevetitoare.

Să postească limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate şi de orice cuvânt deşert şi vătămător.

Să postească mâinile tale de la bătaie şi de la răpirea bunurilor celor straine.

Să posteasca picioarele tale de la a umbla întru răutate. «Fereşte-te de rău şi fă bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)

Iată postul creştinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocăieşte-te şi te înfrâneaza de la orice cuvânt, faptă şi gând rău, deprinde-te cu virtuţile şi întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu.

(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, pp. 241-242)

Selecție și editare: Prof. Lucreția P.�

De mâine, cu vrerea Bunului Dumnezeu, vom intra în Postul Nașterii Domnului. Și-n acest an, minciuno-episcopii români au fost deosebit de generoși, înscriind în Calendarul bisericesc nu mai puțin de 16 dezlegări la pește. Anii trecuți explicau această generozitate prin faptul că Postul Crăciunului e unul a bucuriei și-atunci se cuvine să ne înfruptăm cât putem de mult, până la saturație. Gândul lor ascuns e ca prin aceste dezlegări să erodeze postul, eventual până la dispariția lui.

Datoria noastră este să ne informăm și să păstrm bunele rânduieli statornicite de Părinții Biserici, de-a lungul secolelor. Acum se dovedește utilitatea cărților vechi, pe care eram îndemnați să le păstrăm, știind că impostorii le vor falsifica și schimba, spre a spori confuzia în Poporul lui Dumnezeu. Și iată că așa se întâmplă.

Fără a mai lungi vorba, și pentru a simplifica lucrurile, vă spun că am la îndemână slova Sinaxarului cuprins în Molitfelnicul Părintelui Iusin Pârvu. Potrivit acestuia, acestea sunt dezlegările din perioada Postului Nașterii Domnului:

Dezlegare la pește

-Intrarea în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie

Dezlegări la vin și untdelemn

-Sfântul Apostol și Evanghelist Matei – 16 noiembrie

-Sfânta Mare Muceniță Ecaterina; Sfântul Mare Mucenic Mercurie – 25 noiembrie

-Sfântul Apostol Andrei – 30 noiembrie

-Sfânta Mare Muceniță Varvara; Sfântul Ioan Damaschin – 4 decembrie

-Părintele nostru Sava cel Sfințit; Sfântul Mucenic Anastasie – 5 decembrie

-Sfântul Ierarh Nicolae – 6 decembrie

-Zămislirea Sfintei Fecioare Maria – 9 decembrie

-Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei; Sfântul Ierarh Alexandru – 12 decembrie

-Sfinții Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sfânta Muceniță Lucia; Cuviosul Pavel – 13 decembrie

-Sfântul Prooroc Daniel – 17 decembrie

-Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul – 20 decembrie

-Sfânta Cuvioasă Muceniță Eugenia – 24 decembrie

Precum se poate vedea, în Postul Nașterii Domnului avem o singură dezlegare la pește.Dumnealor, ecumeniștii români, vrând să distrugă acest Post, au dat de-a valma alte 15 dezlegări, încât avem nu mai puțin de 28 de dezlegări în 40 de zile! Ce mai rămâne din Sfântul Post al Crăciunului? Dacă am ține seama de dezlegările ecumeniștilor, am avea situația absurdă, când în aceași zi ar fi două dezlegări, una la vin și undelemn, cealaltă la pește!

Așadar, să păstrăm bunele rânduieli ale Bisericii moștenite din vechime, iar pe ecumeniști să-i socotim ca pe niște stricători ai Dreptei Credințe, preocupați de pregătirea venirii lui antihrist, nicidecum de mântuirea Turmei lui Hristos.

Presbiter Iovita Vasile

„Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”[Luca 11, 23]. Cine nu este cu Biserica, acela este împotriva Bisericii; cine nu este în Biserică, acela este împotriva Bisericii; cine nu crede acela este împotriva credinţei; cine nu face faptele pocăinţei, faptele virtuţii, acela este împotriva virtuţilor.

Puţin lucru este să te numeşti creştin; Trebuie să o dovedeşti prin fapte, să împlineşti poruncile lăsate de Hristos; trebuie să te căieşti neîncetat, să fie neîncetat cu tine luarea-aminte în duhul Credinţei, să te rogi neîncetat, să te îndrepţi neîncetat, să te lupţi neîncetat cu tine însuti şi să te desăvârşeşti, şi ca să ajungi la acest ţel trebuie să te verifici neîncetat pe tine însuţi: sunt oare în Credinţă?
Trăiesc eu oare, după credinţă, sunt oare împreună cu Biserica?
Mă duc oare la Biserică? Iubesc oare Biserica? Împlinesc oare cele prescrise de Biserică sau poruncile lui Hristos propovăduite de Biserică?

Iată cum ne învăţa Hristos Dumnezeu. De aceea, cel ce nu se căieşte, nu merge la biserică, ci la teatru, la felurite spectacole şi adunări lumeşti, în loc de biserică, dispreţuind biserica, acela nu este creştin. Dumnezeu i-a legat cu El pe credincioşii drept-măritori prin Unul Duhul Sfânt şi prin Biserica cea Una, printr-o singură Credinţă, prin unitatea poruncilor, Tainelor, a ierarhiei, spre binele obştesc al făpturii celei cuvântătoare.

Să ne ţinem de această legătură printr-o viaţă sfântă şi prin supunere unul faţă de altul.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Biserica este nădejdea, scăparea, mângâierea tuturor celor ce cred în Hristos. Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur zice: „Așa cum este portul la mare, așa a pus Dumnezeu bisericile în cetăți, pentru ca, aflând scăpare aici din furtuna lucrurilor vieții, să ne bucurăm de senin. Căci nu este cu putință ca cei care se refugiază aici să aibă nevoie să lupte cu valurile, nici cu asaltul răufăcătorilor, nici cu furia vânturilor, sau atacurile fiarelor, căci este limanul care te slobozește din toate acestea”.

Și iarăși: „Nu te depărta de Biserică. Nimic nu este mai puternic decât Biserica, mai tare decât piatra este, mai înaltă decât cerurile și mai lată decât pământul. Căci ceea ce nu au cuprins cele de sus și cele de jos a încăput fără de strâmtorare pântecele ei. Niciodată nu îmbătrânește, ci pururea înflorește, pentru aceea munte a numit-o Scriptura din pricina neschimbării ei; și stâncă o numește, din pricina nestricăciunii ei”.

„Căci prin ea toate fiarele s-au potolit ca printr-o dumnezeiască vrajă a auzirii Sfintelor Scripturi, prin auzul care intră în suflet și adoarme asemenea patimi dobitocești.”

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Studii despre Biserică, despre Tradiție, despre dumnezeieștile Taine și despre slujirea în Duh și adevăr, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 66-67)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Cum să petrecem o zi fără de păcat, adică în sfinţenie? Iată problema noastră de zi cu zi. Cum să preschimbăm întreaga noastră fiinţă, gândurile, simţirile, până şi reacţiile noastre trupeşti, spre a nu greşi împotriva Părintelui nostru ceresc, împotriva lui Hristos, împotriva Sfântului Duh, împotriva persoanei omeneşti, împotriva fratelui şi a tot lucrul din această viată?

«Învredniceşte, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat a ne păzi noi». Adeseori v-am repetat această rugăciune a Bisericii. Viaţa fără de păcat pe pământ ne deschide porţile cerului. Nu bogăţia intelectuală mântuieşte persoana. Viaţa fără de păcat este cea care ne pregăteşte pentru viaţa cu Dumnezeu în veacul ce vine. Harul Duhului Sfânt ne învaţă realităţile vecinice în măsura în care trăim după aceste porunci: iubeşte pe Dumnezeu Făcătorul tău din toată fiinţa ta, şi iubeşte pe aproapele ca însuţi pe tine. Da, păziţi întotdeauna aceste porunci!

Stăruiţi în rugăciune, stăruiţi în strădanie, petreceţi o zi fară de păcat. Tot restul vi se va da de Însuşi Dumnezeu. Pentru a păstra harul Duhului Sfânt trebuie să ne înfrânăm de la tot gândul ce nu place lui Dumnezeu, ne spune Stareţul Siluan. Iată lucrarea noastră. Iată cultura noastră. De vreme ce este vorba de vesnica mântuire, aceasta nu se sfârşeşte niciodată. Începem şi reîncepem la nesfârşit.

Nu putem dobândi în noi chipul lui Hristos decât dacă nu suntem cu adevărat uniţi, precum Hristos o cerea ucenicilor Săi: “iubiţi-vă unul pe altul, ca să cunoască lumea că sunteţi ai lui Hristos.”

(“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia : Reîntregirea, 2014)

Selectie si editare: Dr. Gabriela Naghi

„Să examinăm, așadar, ce înțeles are ­cuvântul creștinism. Poate că oameni mai înțelepți decât mine vor găsi imagini mai ­înalte și mai nobile, care să se potrivească deplin vredniciei acestui cuvânt. După câte pricep eu, despre acest termen ar trebui spuse următoarele:
În înțelesul cel mai limpede și mai grăitor, cuvântul Hristos – din care provine termenul: creștinism – înseamnă Împărat, căci, printr-o accepțiune deosebită, Sfânta Scriptură tocmai prin această expresie definește vrednicia ­împărătească. Deoarece, potrivit aceleiași Scripturi, Dumnezeirea nu poate fi înțeleasă și exprimată în cuvinte (I Timotei 6, 6), pentru că depășește orice putere de înțelegere, a fost necesar ca prorocii și apostolii să ne îndrume, parcă ducându-ne de mână, în Duhul Sfânt, la înțelegerea ființei nematerialnice a Dumnezeirii tocmai prin mijlocirea acestor nume și noțiuni împărătești, conducându-ne din una în alta spre noțiuni adecvate și potrivite divinității, evidențiind astfel că prin cuvântul împărătesc ne gândim la cea mai înaltă demnitate posibilă.

În același timp, ceea ce-i liber de orice patimi și nu-i atins de nici o răutate se definește prin cuvântul virtuți, fiecare din ele părându-ne una mai înaltă decât cealaltă. În fond, ori că o numim dreptate, ori în­țelepciune (Evrei 7, 2), putere ori adevăr, ­bunătate ori viață, mântuire ori nemurire, neschimbare ori nemutare, prin toate aceste cuvinte ne gândim la aceeași ființă sublimă, care este și se numește Hristos.

Dacă, deci, noțiunea a tot ceea ce poate fi mai sublim se cuprinde în cuvântul Hristos (căci într-o noțiune mai înaltă se cuprind toate celelalte, după cum și în noțiunea de împărat se subînțelege și aceea a supușilor lui), atunci urmează în chip firesc ca tot așa să ajungem să înțelegem și ce înseamnă cuvintele creștin și creștinism. Căci dacă cei legați de El (I Corinteni 1, 24) prin credința în El purtăm același nume ca Cel ce depășește orice stricăciune a firii, atunci trebuie ca și tot atâtea însușiri câte le denotă firea cea nestricăcioasă a lui Hristos să ni le apropriem și noi cei ce ne numim cu numele Lui. Dacă avem părtășie cu numele lui Hristos numindu-ne creștini, urmează în chip firesc să ne facem părtași de asemenea la toate acele însușiri ale Lui.Căci ca și la un lanț, unde veriga din cap leagă după ea toate celelalte formând la un loc o unitate, tot așa trebuie să fim și noi strâns uniți prin numele lui Hristos, ca unii care ne împărtășim și de multe feluri și ­suntem chemați să conlucrăm spre același scop și ne lăsăm toți trași, laolaltă.

Dacă, așadar, va purta cineva numele ­de creștin, dar nu va traduce în viață toate cele legate de acest nume, unul ca acela își ­va ­renega numele după exemplul amintit, schimbând caracterul uman cu o mască neînsuflețită.”

(Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea a doua, Despre înțelesul numelui de creștin, către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pp. 438-439)

Selecție și editare – Sora Gabriela Naghi

Sfânta Scriptură spune să fim totdeauna pregătiţi, fiindcă nu ştii când mori. Nu te uita că eşti tânăr… Trebuie să fii aproape de Dumnezeu, să nu faci păcate, să nu fii nepăsător şi să nu zici „nu-i nimica”.

Nu, Doamne păzeşte! Orice păcat, fie el mare, fie mic, degrabă să te duci să te spovedeşti ca să scapi de el. Asta e cea mai mare iconomie a lui Dumnezeu, fiindcă n-o să-l pedepsească Dumnezeu pe om pentru că a greşit, ci o să-l pedepsească pentru că nu a cerut iertare.

„– Ai făcut păcate?

– Am făcut.

– Eh!… Du-te şi te spovedeşte, ca să scapi de ele, că altfel nu scapi.”

Spovedania e un har dumnezeiesc, fiindcă ne iubeşte Dumnezeu, ca să ne ducă în Rai. Dacă ai făcut păcate, treci degrabă în faţa preotului şi spune: „Am greşit, Doamne, mă rog, iartă-mă că am greşit”. Şi după ce-ţi citeşte preotul rugăciunea eşti curat, rămâi curat. Dar nepăsarea e o greutate mare pentru noi.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 50-51)

Selecție și editare – Dr. Gabriela Naghi

Dumnezeu este bun din fire și întotdeauna se îngrijește pentru binele nostru, iar atunci când Îi cerem ceva, ne va da, dacă este spre binele nostru. Tot ceea ce este absolut necesar pentru mântuirea sufletului nostru și pentru întreținerea noastră tru­pească, Dumnezeu ne va da cu îmbelșugare și vom avea binecuvântarea Lui.

Orice întâmplare prin care Dumnezeu ne lipsește de ceva, fie pentru a ne încerca, fie pentru a ne păzi, trebuie să o primim cu bucurie, dar să o și cercetăm ca să ne folosim. El știe când și cum să iconomisească făptura Sa și ajută în felul Său în clipa când este nevoie. Însă, de multe ori făptura Sa cea neputincioasă este nerăbdătoare, pentru că vrea ceva chiar în clipa aceea în care o cere, ca și copilul cel mic care cere de la mama lui covrigul necopt, neavând răbdare ca să se coacă.

Noi vom cere, vom avea răbdare, iar buna noastră Maică a Domnului ne va da ceea ce cerem atunci când va fi gata.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 312-313)

Selecție și editare – Sora Gabriela Naghi

Dragi oameni, frați creștini și surori creștine,

Ceea ce urmează să vă transmit nu va fi ușor de citit, dar este necesar. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sperăm să trecem și peste această cumpănă, dar depinde mult de noi. Mănăstirea Frăsinei este pe cale să se schimbe foarte mult și întru totul, întrucât Arhiepiscopul Vâlcei Varsanfuie și Mitropolitul Craiovei Irineu, vor să dezbine această Mănăstire și randuiala acesteia.

Ca frate creștin, trebuie să mărturiesc cele întâmplate și știute, din păcate, pentru a nu afecta pe nimeni, nu voi putea să îmi dezvălui adevarata identitate, nu pentru binele meu și pentru binele tuturor. Părinții de la Sfânta Mănăstire Frăsinei, au nevoie de ajutorul nostru mai mult ca niciodată, sunt neajutorați, și este momentul în care noi, creștinii, care ne-am folosit atat de rugăciunile Mănăstirii
Frăsinei cât și de sfatul Părinților din Mănăstire, să venim în ajutorul și sprijinul acestora. Doar noi creștinii și credincioșii, care am primit bucuriile duhovnicești, atât prin ajutorul lui Dumnezeu cât și prin ajutorul părinților din Mănăstire, pentru a nu o pierde cu totul, trebuie să o sprijinim cu toată forța noastră și cu toată puterea noastră, pentru minunile de care cu toții am avut parte și le-am trăit, prin ajutorul oamenilor lui Dumnezeu.

Odată cu schimbarea Starețului Mănăstirii Frăsinei, lucrurile s-au schimbat major.
Povestea schimbării starețului: Totul a început înainte cu câteva săptămâni, Mănăstirea Frăsinei, a fost “atacată” de niște persoane, trimise direct de Arhipiescopie, pentru a îl înlătura pe Părintele Ioanichie. La ora 9 dimineața, 8 bărbați, în haine preoțești, cu comportament interlop, trimiși însuși de Arhiepiscopul Varsanufie, au făcut tulburare în Mănăstire, încercând să acuze direct/indirect pe părintele Ioanichie și pe alți părinți de diferite lucruri pentru a îi putea scoate din Mănăstire. Cu ajutorul lui Dumnezeu aceștia nu au reușit, întrucât „lovitura de stat” pusă la cale de ei, a fost încurcată de Dumnezeu.

Totuși în contextul neschimbabil de înlocuire a starețului (neschimbabil, deoarece ordinele erau clare de sus), s-a realizat un proces de votare pentru a pune alt stareț, părintele Ioanichie întrucât datorită vârstei sale înainte dorea deja să se retragă, s-a realizat acest procedeu, fiind forțat de împrejurări și de Arhiepiscop și Mitropolit. În urma voturilor care și acestea au fost măsluite, a fost pus un stareț în legătură directă de rudenie cu Arhiepiscopul Varsanufie, totuși nu au reușit să îl instaureze pe acesta, deoarece părintele ales nu a vrut să îndeplinească jocurile oculte ale acestora și a părăsit mănăstirea fără să se mai cunoască ceva despre acesta.

Toate acestea au fost posibile până în prezent deoarece, Sfântul Ierarh Calinic, pe vremea acestuia, a fost convocat un sinod cu toți Arhierii vremii, unde s-a stabilit printr-un act oficial, prin votul tuturor membrilor din sinod că nicio persoană Arhierească, nu va avea putere de decizie asupra mănăstirii sau să intervină în rânduiala acesteia, acest document a fost semnat și oficializat de către Arhiereii vremii și recunoscut de însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza, fiind un act fundamental al funcționării mănăstirii, stabilit pe durată nelimitată.
În urma presiunilor constante, după câteva săptămâni, aceștia au reușit să instaureze un nou stareț, inițial au avut o propunere cu care însuși părintele Ioanichie nu a fost de acord, fiind refuzat de călugării mănăstirii la o a doua tură de votare. Abia în a 3-a tură de voturi, acestea au fost din nou măsluite de către Mitropolit însuși, reușind să schimbe oficial starețul.

Părintele pus ca stareț nu este recunoscut de către obștea mănăstirii, datorită modului în care acesta a fost ales, nu datorită vieții sale duhovnicești, pe care nu avem cum să o cunoaștem și trebuie să fim corecți, neputând la această oră afirmă ca părintele este vrednic sau nu, va depinde de cine ascultă, de Dumnezeu sau de oculți.

Ce se întâmplă acuma: În atenția tuturor creștinilor ortodocși care iubesc Sfânta Mănăstire Frăsinei, și care s-au folosit duhovniceste de darurile lui Dumnezeu prin părinții de la Mănăstirea Frăsinei, trebuie să știți una și bună. Odată cu aceste schimbări, doresc să vă informez că mulți călugări vor fi siliți și forțați prin diferite moduri meschine să plece, rânduiala slujbelor posibil să fie schimbată și Mănăstirea din Vale desființată. În urma informațiilor primite, pentru aceste două personaje menționate mai sus, nu contează că poate o soră creștină are un duhovnic de 1-5-10 ani, ei consideră că sunt și în orașe și că femeile nu mai au ce să caute în Mănăstirea din Vale, aceasta va fi închisă.

Acum câteva zile, am încercat împreună cu soția mea să rămână cazată peste noapte și mi s-a transmis că nu mai este posibil întrucât nu mai pot face cazări la Mănăstirea din Vale și că niciun duhovnic nu va mai putea coborî. Auzind toate acestea și fiind tulburat, am încercat să primesc răspunsuri de la călugării din Mănăstire, nereușind de altfel, am căutat răspunsurile în satul dinainte mănăstirii, aflând toate acestea de la săteni că înșiși călugării, dupa 10-20-30 de ani de slujire lui Dumnezeu și nevoință, dacă vor mărturisi și nu vor respecta cele transmise mai sus, vor fi dați afară din Monahism.

Nu vedeți? Cât de clar să fie, dacă până și Athos-ul României este deja atacat de acești oculți care îndeplinesc diferite jocuri și planuri, încă mai credeți că Biserica Ortodoxă Română este atacată degeaba? Nu vedeți căci campaniile împotriva acesteia sunt din ce în ce mai agresive și smintite? Din pandemie încoace totul ia o întorsătură negativă. Ce este de făcut? Pentru că părinții din Mănăstirea Frăsinei, nu au nicio putere, un lucru este clar, dacă noi vom pierde această Mănăstire, îi vom pierde și pe părinții și pe duhovnicii acestia, întrucât mulți o vor părăsi, nevrând să primească altceva în afară de calea Domnului.

Aduceti-vă aminte cât de mult v-ați folosit de sfaturile părinților din Mănăstirea Frăsinei. Nu cred că doriți pierderea Mănăstirii Frăsinei, aceasta fiind ultimul bastion, prin care noi ne-am regăsit, prin duhonivicii și călugării mănăstirii, schimbându-ne radical din viața noastră cea rea în cea bună. Personal eu și cu soția mea, am crescut duhovnicește în această mănăstire, am trecut cu ajutorul, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin duhovnicii mănăstirii Frăsinei, de la o viață destrăbălată și pierzătoare, am fost salvați atât duhovnicește cât și trupește prin minunea vindecării unui început de leucemie.

Consider că în această situație, Dumnezeu ne pune credința, implicarea, iubirea, curajul de a mărturisi și acționa la încercare, consider că pentru ce EL și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne-au oferit, este timpul ca și noi, creștinii ortodocși să întoarcem ceva la schimb, mulți nu știți ce se petrece, dar doar cu ajutorul nostru și implicarea noastră, se va putea face ceva. Cerem ca Mănăstirea Frăsinei să rămână așa cum este ea, cu rânduielile care au fost până acuma conform sinodului înființat de Sfântul Ierarh Calinic.

Scurt comentariu

Părinții de la Frăsinei n-au mișcat măcar un deget pentru apărarea Sfintei Credințe Ortodoxe, după sinodul tâlhăresc din Creta. Au rămas în ascultare față de ierarhii eretici, Irineu și Varsanufie. Acum culeg roadele amare. Sau poate nici nu-i interesează de ce se întâmplă, locurile lor din Mănastire să rămână căldicele. Cei care simt durerea sunt credincioșii. Întrucât călugării se declară neputincioși, deși au o putere extraordinară, aceea a Adevărului, credincioșilor le revine misiunea să apere cele două Mănastiri. Dacă aceste Mănăstiri vor cădea, degetul arătător va rămâne îndreptat spre călugării de la Frăsânei.

Doamne, apără Sfânta Biserică.

Cu vreo două săptămâni în urmă, am avut o convorbire cu doi credincioși, soț și soție, care, printre altele, se arătau dezamăgiți de faptul că nu au putut merge într-un pelerinaj, urmând a-l întâlni și pe Calistrat Chifan de la Vlădiceni. Am zâmbit cu amar și le-am explicat că acesta este un ecumenist care promovează cipul și vaccinul, un derbedeu sadic, aciuat în Mănăstire, care a fost alungat de la Sihăstria pentru că a bătut un cal până l-a ucis. Faptele sunt consemnate în documentele Mitropoliei. În 2020 am scris despre isprăvile lui Calistrat. În timp, toate se confirmă.

Iată ce ne relateză Gândul:

Preotul Calistrat Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni din județul Iași, a fost filmat în timp ce lovește o enoriașă, în curtea lăcașului de cult, de față cu mai mulți credincioși.În seara asta (n.r., miercuri seara) la ora 18:00, părintele Calistrat Chifan de la mănăstirea Vlădiceni a snopit în bătaie două femei în curtea bisericii. La ora 19:00, când am plecat, erau Poliția și Salvarea la poarta mănăstirii”, a relatat un martor la întreaga scenă. La un moment dat, se observă cum părintele se apropie de o femeie din spate, pe un fundal generalizat de vociferări și o lovește cu pumnul sau palma dreaptă, aceasta căzând la pământ. Alături de preotul Calistrat, pot fi identificate pe filmare două alte persoane care sunt îmbrăcate în straie preoțești, probabil călugări la aceeași mănăstire.

În spate, se aude vocea unei femei care îl ceartă pe părintele Calistrat, deoarece ar fi agresat o enoriașă. Potrivit unui comunicat al polițiștilor, la data de 9 noiembrie, polițiștii Secției nr.5 Poliție Iași au fost sesizați de către o femeie despre faptul că atât ea, cât și sora ei au fost agresate de către un bărbat, în timp ce se aflau la un lăcaș de cult. În cauză, polițiștii continuă cercetările în vederea stabilirii cu exactitate a situației de fapt și luării măsurile legale, se precizează în comunicat.Vor fi audiați ca martori cei prezenți în curtea mănăstirii în momentul incidentului respectiv. Totodată, și preotul va fi chemat să dea explicații, informează libertatea.ro.

Fără comentarii. Lăsați acest derbedeu toxic să-și verse veninul și nu vă apropiați de el. Este în grația minciuno-episcopilor români, cărora le face jocul.

Presbiter Iovița Vasile

Categoric – nu! Biserica ne oferă mijloacele și modalitățile de alungare a duhurilor necurate, atunci când acestea tulbură viețile oamenilor sau bântuie casele ori împrejurimile acestora.

 ,,Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși Biserica Slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie Sfântă și fără de prihană (Efeseni 5, 25-27). Aceste cuvinte ar trebui săpate în piatră și așezate la răspântii de drumuri, la intrarea în sfintele locașuri, pe pereții caselor noastre, dar, mai ales, în inimile și mințile noastre. Ele ne spun cu limpezime că Biserica este mai presus de voia și mintea omenească, Mântuitorul a înzestrat-o cu toate atributele necesare sfințirii și mântuirii oamenilor. La ce a primit de la Întemeietorul ei, noi nu putem adăuga nimic, n-avem voie să scădem ceva, nici să răstălmăcim, nici să înstrăinăm, necum s-o exorcizăm, ci toate să le păstrăm cu scumpătate, pentru că de asta atârnă mântuirea noastră.

Biserica lui Hristos este în război crâncen cu puterile întunecate ale iadului, cu slujitorii dintre oameni ai diavolului, la fel de întunecați. Acest război se desfășoară sub ochii noștri, cu participarea noastră sau indiferența noastră. Sfințenia Bisericii nu este dată de vrednicia noastră, după cum ticăloșia omenească nu poate aduce atingere acestei sfințenii, ea fiind dat Dumnezeiesc, prin Jertfa Mântuitorului. Noi suntem acei păcătoși, cărora Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să ne împărtășim din cele sfinte ale Bisericii. Cum, atunci, să exorcizăm noi Biserica?

Înjurăturile și hulele impotriva lui Dumnezeu nu ating și nu micșorează cu nimic Preasfintele, necuprinsele și nesfârșitele Sale atribute. Campania de ponegrire și tăgăduire a Mântuitorului Hristos, dusă de evreime la scară planetară, nu schimbă realitatea Dumnezeiască, nu afectează cu nimic Persoana Sa. Doar că este un fapt întristător, deoarece acești nebuni pășesc cu inconștiență pe drumul iadului. Sfinții nu pot fi desființați prin negarea proferată de necredincioși ori rău-credincioși. Sublimul Dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi nu poate fi anulat prin tăgăduire, falsificare, ori luare în derâdere. Nici măcar sinodul tâlhăresc din Creta, cu toate strădaniile participanților, n-a putut anihila tezaurul de Învățături mântuitoare al Bisericii. Erezia despre pluralismul ,,bisericilor’’ nu poate acoperi Adevărul Dumnezeiesc pe care-l rostim în Simbolul Credinței: Cred intr-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Oricâte scursori s-ar ridica împotriva Bisericii noastre, ea rămâne Mireasa lui Hristos, Sfântă, Slăvită, fără pată sau zbârcitură, fără prihană.

La Karlsruhe, la reuniune consiliului mondial babilonic (cmb) au fost răspuns prezent 295 de ,,biserici’’! Printre acestea – o șleahtă de nelegiuiți sodomiți, care pretind statut de ,,biserică’’! Nelegiuirea nelegiuirilor!

Marea greșală a multor oameni este aceea că ei ignoră cele bune și sfinte ale Bisericii și se agață prostește de scandalurile nesfârșite pornite asupra ei de sataniștii conștienți că-n chipul acesta îi îndepărtează de de Adevăr și, implicit de mântuire. Dacă ești nemulțumit de anumiți slujitori sau credincioși, vino și dovedește tu că se poate trăi în dreptate, dar nu te rupe de Biserica Ortodoxă a lui Hristos, singura mântuitoare.

Sataniștilor de toate felurile atâta le spunem: Azi, aveți iluzia că sunteți mari și tari și aruncați cu noroi în Biserica noastră. Timpul vostru este scurt, precum al diavolului, stăpânul vostru. Va veni vremea când vă veți chinui în focul cel veșnic, unde este plânsul și scrâșnirea dinților. Noi nu vă dorim aceasta, dar voi lucrați cu osârdie spre pierzania voastră.

Presbiter Iovița Vasile

Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor.

Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea.

Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu.

(Extras din Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare – Sfântul Isaac Sirul, Editura Evanghelismos, București)

Selecție și editare – Dr. Gabriela Naghi

De curând am primit un clip video în care o mare de oameni, mai ales femei, strigau lângă porțile Mănăstirii Frăsinei cu glas sfâșietor: ,,Nu ne luați duhovnicii!”. Părea că și zidurile mănăstirii, și munții care o împrejmuiesc, și copacii din jur strigau în același glas: ,,Nu ne luați duhovnicii!” Oare ierarhii implicați i-au auzit?

De ce strigau acești oameni? Ce i-a adus la Frăsinei în număr așa de mare? Unii sunt de părere că Dezlegările care se fac de către Părinții de acolo deranjează lucrarea antihristică pe care o vedem desfășurându-se sub ochii noștri. Dezlegările și exorcismele încetinesc procesul de satanizare a lumii, de aceea se caută pretexte pentru a fi înlăturate din practica bisericească.

Promovarea păcatului și digitalizarea omului, alături de ideologizarea în spirit ateist a culturii, conduc la satanizarea lumii și la închinarea la Antihrist.  Prin ecumenism, Ortodoxiei i se cere să renunțe la conceptul de îndumnezeire, deși menirea tuturor clericilor este de a ne chema la îndumnezeire și de a ne ajuta să mergem pe acest drum.

Indiferent dacă au întrerupt sau nu pomenirea ierarhilor, mulți călugări și preoți continuă să-i călăuzească spre mântuire pe creștini prin Tainele Bisericii care le sunt încredințate. Noi ne adunăm în lăcașurile ortodoxe pentru că dorim mântuirea, pentru că tindem spre îndumnezeire și pentru că vrem să dobândim Duh Sfânt. Sfântul Serafim de Sarov spunea că ,,scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt.” Hristos S-a răstignit pentru a face posibil acest lucru. În acest scop a lăsat Apostoli, Episcopi și Preoți. Deci toți clericii au o misiune dumnezeiască, nu niște funcții lumești. Toți trebuie să ascultăm de Hristos, nu de slujitorii lui antihrist. Așadar, fiecare decizie trebuie să fie luată cu grija de a nu încălca poruncile evanghelice: iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui.

Apariția Crislamului și participarea unor ortodocși la oficializarea acestuia reprezintă o ofensă adusă lui Dumnezeu și aproapelui. Se pot vedea deja la nivel mondial disprețul vizibil față de Dumnezeu și de poruncile Lui și disprețul față de aproapele. Prin slujitorii ei vrednici, Biserica Ortodoxă caută să-și îndeplinească menirea și să rămână fidelă lui Dumnezeu și aproapelui. Cei care se conformează viziunii ecumeniste vor răspunde pentru sminteala creată, deoarece Hristos spune și pentru ei: ,,Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” ( Matei, 18, 7)

Pentru îndeplinirea obiectivelor ecumeniste, mulți slujitori vrednici ai lui Hristos sunt împiedicați să-și îndeplinească menirea. Unii dintre cei devotați lui Hristos și aproapelui trec la cele veșnice în mod misterios, iar în locul lor sunt aduși slujitorii ecumenismului.

 La Mănăstirea Frăsinei, se pare că se aplică o altă strategie, deoarece această mănăstire are un statut aparte. Această mănăstire are o biserică în care accesul femeilor este interzis și o biserică situată vale în care este permis și accesul femeilor. Rând pe rând, anumiți călugări de la Mănăstirea Frăsinei coboară la biserica din vale pentru a-i ajuta pe creștini prin sfaturi și prin rugăciuni.

Acum ierarhii locului, vor să transforme această biserică aparținând Mănăstirii Frăsinei în biserică de mir!!! Prin această decizie, călugării nu vor mai putea coborî, iar femeile nu vor putea urca pentru a legătura cu duhovnicii lor, deoarece accesul la cealaltă biserică le este interzis. E ca și cum aceste femei și-ar vedea părinții la închisoare. Tristețea și tânguirea lor sunt de nedescris. Până și la închisoare există program de vizite în care cei apropiați se pot întâlni. Însă călugărilor de la Mănăstirea Frăsinei nu le va mai fi permis să coboare la biserica din vale pentru a se întâlni cu familiile de creștini sau cu creștinele. În locul lor, probabil, va fi adus un slujitor ecumenist!

Să sperăm ca ierarhii locului vor lua în calcul implicațiile nefaste pe care le-ar putea avea interzicerea accesului călugărilor la biserica din vale a Mănăstirii Frăsinei asupra acestui popor. Să le fim alături călugărilor de la Frăsinei, deoarece în aceste vremuri fiecare mănăstire ori biserică poate fi amenințată de astfel de abuzuri!

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Tuturor Sfinților, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi! Tuturor Sfinților, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Prof. Lucreția P.

Pentru cei care nu stiu cine a iesit de fapt din Biserica prin ecumenism va prezint cuvintele Sf. Mitropolit Filaret Voznesenski: Ştiaţi că Consiliul Mondial al Bisericilor a primit ca membru cu drepturi depline un ordin religios care slujeşte lui satana? „Cât despre comentariile aparţinând acelor indivizi ,,intelectuali”, trebuie să spun că nu Biserica este cea care a rămas în urma vremurilor, ci ei sunt cei care au fugit cine ştie pe unde!” ,,La ce nebunie a ajuns acum omenirea! Nu e greu să tragi această concluzie dacă observi ce se petrece în lume.

A existat o relatare de presă de curând care spunea că organizaţia aşa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor – care include aproape toate confesiunile creştine şi Bisericile Ortodoxe, cu excepţia uneia – adică a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor – a primit ca membru cu drepturi depline un nou ordin religios care slujeşte lui satana!Satanismul a fost îmbrăţişat în interiorul Consiliului Mondial al Bisericilor! Prin urmare, aceasta înseamnă că nefericita persoană care este la cârmuirea acestei învăţături înspăimântătoare şi nelegiuite – satanismul, va fi aşezată la aceeaşi masă cu reprezentanţii credinţelor creştine, ajutând la formularea credinţei şi a slujbelor ecumenice care vor trebui să nu deranjeze pe nimeni! Aceasta înseamnă că CMB şi-a asigurat un nou tovarăş de arme, un nou coleg – cârmuitorul acestui satanism dement.

Dealtfel, în treacăt fie spus, după cum am afirmat anterior, aproape toate Bisericile Ortodoxe s-au alăturat Consiliului Mondial al Bisericilor, cea mai recentă fiind intrarea parţială cea a Bisericii roşii americane de factură sovietică care există deja de ceva ani. Toate aceste evoluţii ne fac să ne întrebăm negreşit – şi acum încotro? La asemenea nebunie a ajuns omenirea! Şi se tot plâng că Biserica nu poate ţine pasul cu ei. Dar cu ce să ţină pasul? Vă repet – nu Biserica este cea care a rămas în urma vremurilor, ci aceşti oameni şi-au născocit noul lor stil de viaţă. Ei sunt cei care au fugit din Biserică cine ştie pe unde iar sfârşitul lor va fi înspăimântător!”

(Preluare de pe Apărătorul Ortodoxiei)

Comentariu

Dacă a mai existat o nefăcută a consiliului mondial babilonic (cmb), acum, acest organism blestemat și-a desăvîrșit șirul fărădelegilor. Sub comanda românului apostat și eretic Ioan Sauca, secondat de lupul travestit în episcop, Nifon de la Târgoviște, cmb-ul s-a îmbogățit cu exact ce-i lipsea: o șleahtă de sataniști practicanți. Vrăjmașii lui Hristos au dobândit drepturi depline, sunt socotiți în rândul ,,bisericilor’’ și din această postură oficială vor promova deschis toate izvodirile pierzătoare ale iadului.

După ce în septembrie, la Karlsruhe, ierarhii români au stat alături de o gașcă de homosexuali, recunoscuți de cmb ca ,,biserică, acum compania lor a devenit și mai selecta. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru gândul cel bun din 2016, când am pus zid despărțitor între noi și acești minciuno-ierarhi. Tot ce-au întreprins aceștia de-atunci până-n prezent, nu face decât să ne întărească în convingerea noastră că am ales drumul cel bun, acela arătat de Sfintele Canoane, pentru apărarea Sfintei Credințe Ortodoxe. Atragem atenția tuturor, clerici și credincioși, că rămânând în legătură (despre comuniune nu poate fi vorba!) cu acești pseudo-ierahi atinși de morbul nebuniei, vor lua aceleași pedepse, după cuvântul Scripturii: ,,Ieșiți din ea, Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți din păcatele ei și să nu luați din predepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4).

În aceste vremuri cumplite, nu ne rămâne decât să repetăm continuu lepădările de la Sfântul Botez: Mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată slujirea și de toată trufia lui. Mă lepăd de blestematul cmb.

Rămân unit cu Hristos, în veșnicie!

Presbiter Iovița Vasile

Sufletul ce se minunează de frumuseţile lumii materiale arată că înlăuntrul său trăieşte lumea cea deşartă; de aceea este atras de făptură şi nu de Făcător, de pământ şi nu de Dumnezeu. Nu are importanţă dacă pământul acesta este curat sau are noroiul păcatului.

Atunci când inima este atrasă de frumuseţile lumeşti, care nu sunt păcătoase, dar care nu încetează să fie deşarte, simte bucuria lumească a acelui moment, care nu are mângâierea dumnezeiască, întrariparea lăuntrică cu veselie duhovnicească. Însă când omul iubeşte frumuseţea duhovnicească, atunci sufletul i se umple şi i se înfrumuseţează.

Dacă omul, şi mai ales monahul, şi-ar cunoaşte urâţenia sa lăuntrică, n-ar urmări frumuseţi exterioare. Înlăuntrul său, sufletul are atâtea pete, atâtea mâzgăleli, iar noi să ne îngrijim, de pildă, de hainele noastre? Ne spălăm hainele, le călcăm şi suntem curaţi, dar înlăuntru suntem… nu mă întreba! De aceea, dacă cineva ar sesiza ce necurăţie duhovnicească are înlăuntrul său, n-ar mai sta să scoată cu atâta migală cea mai mică pată de pe hainele sale, pentru că acestea sunt de mii de ori mai curate decât sufletul lui.

Dar dacă omul nu are în vedere zgura duhovnicească pe care o are înlăuntrul său, atunci caută să scoată cu migală chiar şi cea mai mică pată. Însă ceea ce trebuie făcut este să-şi întoarcă toată grija spre curăţia duhovnicească, spre frumuseţea lăuntrică, iar nu spre cea exterioară. Întâietatea să se dea frumuseţii sufletului, frumuseţii duhovniceşti, iar nu frumuseţii deşarte, pentru că Domnul ne-a spus: Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?

(Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi