ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

În cloaca ecumenistă, toți sunt egali. Nu există unul mai egal decât ceilalți. Așa se face că Daniel Ciobotea e egalul pastorului sectar (iertați pleonasmul!), Vladimir Pustan, din Beiuș.

Daniel este păstor,

Vladimir Pustan – pastor.

Amândoi au falnic nume

Și un falnic viitor.

…………………………………………………………………………………

Irineu Popa, academicianul cu 10 clase, pseudo-mitropolitul Olteniei, și-a început lucrarea funestă de distrugere a Mănăstirii Frăsinei, mințind că vrea să întărească monahismul în acest așezământ.

Monahismu-l întărește

Pân’ la dispariție, 

Apoi vine și grăiește:

A fost exhibiție.

…………………………………………………………………………….

Evreii au bunul obicei de a-și ascunde etnia îndărătul unui nume românesc. Alții  se revendică a fi nepoți de preoți ortodocși. Citiți prezentarea pe care i-a făcut-o Daniel Ciobotea evreului Mugur Isărescu. Cât de mult se poate înjosi un om: Mugur Isărescu este o personalitate deosebită care impresionează prin căldura sufletească, prin sinceritatea sa și mai ales prin credința și atașamentul său față de Biserică. Este un credincios ortodox evlavios, o figură nobilă și luminoasă care reprezintă sufletul poporului român, în deschiderea sa spre cer și spre alte popoare. Are o deosebită moștenire spirituală prin faptul că este strănepot al unui preot de țară din Oltenia și nepot al fostului Patriarh Iustinian Marina. Este un soț și un părinte care arată că familia creștină poate fi consolidată și că este necesară progresului nostru spiritual în România.

Daniel

Din stejar, stejar răsare,

Dintr-un prost – un prost mai mare.

Dar din români, vrei nu vrei,

Răsar sute de evrei.

……………………………………………….

Bill Gates, (citiți așa cum se scrie), se socotește a fi unul din dumnezeii lumii acesteia, aducând toate relele iadului asupra omenirii.

Pe filozoful Socrates

L-aș compara cu Bill Gates.

Cel dintâi avea un demon,

Cestălalt, am putea spune,

Are-n el o legiune

………………………………………………….

Fostul președinte al Braziliei, Bolsanaro, a refuzat să se înscrie în rândurile vacciniștilor. Cu ocazia unei vizite în Statele Unite, i s-a interzis accesul în orice local public, încât a fost nevoit să servească masa pe stradă, stând în picioare. A fost schimbat din funcție prin alegeri fraudate.

Bolsanaro a refuzat

Vaccinul cel blestemat.

Pentru că nu s-a supus ca mula,

L-au înlocuit cu Lula.

…………………………………………………….

În nebunia sa manifestă, președintele american a ordonat distrugerea gazoductului Nord Stream.

Prezidentul Biden Joe

Se poartă ca-n vremea lui Noe.

Noe plutea pe ape apatic,

Joe lucră subacvatic.

…………………………………………………………….

Calistrat Chifan este un ecumenist pârlit, tolerat și protejat de pseudo-ierarhi. N-are nimic comun cu călugăria. Despre isprăvile lui, a auzit o țară întreagă.

CAL Chifan celebru este

C-a plesnit două neveste,

Iar în cinul monahal,

Sadic, a ucis un CAL.

……………………………………………………………….

Vasile Ioana are parohie în București. Nu întâmplător. Este un înfocat susținător al unirii cu ereticii. Recent, a avut o prestație penibilă la un post de televiziune în care a înșiruit o parte din tezele neghioabe ale ecumeniștilor.

Ecumenistul V. Ioana

Se va pierde în nirvana.

Raiul nu l-a căutat,

Iar iadul l-a desființat.

…………………………………………………………….

Cristian Pomohaci a fost preot, dar nu ortodox. E din familia lui Corneliu Onilă de la Huși. Scăpat de grijile parohiei, colindă televiziunile și se expune public, fără urmă de regrete.

Pomohaci cu a lui slavă

E de loc din Rebrișoara.

A cântat una grozavă,

Auzită-n toată țara.

…………………………………………………………………….

Vă aduceți aminte cum cântau țiganii, cât îi ținea gura, în campania electorală a lui Băsescu Petrov?

,,Hai, Băsescu, la putere,

Scapă țara de lichele’’.

Băsescu a venit și s-a dus

Și avem o lichea-n plus.

………………………………………………………………….

În epigrama de mai jos am sintetizat viața unui moroi comunist, care a pus bazele distrugerii României. Încet-încet, se apropie de judecata particulară, și atunci va vedea monstruozitatea faptelor sale criminale. Nimeni nu-l mai poate apăra.

În țara asta invadată de păgâni,

Iliescu a ucis români.

Și după multă liber-cugetare,

Ne-a scos și țara la vânzare.

Stocul a fost lichidat. Mulțumesc pentru atenție.

Presbiter Iovița Vasile

Îmi scrii că te-ai certat cu tatăl tău şi că te-ai despărţit de el, iar el la despărţire te-a blestemat. Şi acum întrebi dacă acest blestem are vreo însemnătate.
Neîndoit că are. Cum să nu aibă însemnătate blestemul părintesc? Şi de lucruri mai mici, chiar şi de gânduri obişnuite, se zguduie lumea duhovnicească; cu atât mai mult de blestemul părintesc rostit pe dreptate.

Dreptul Noe a blestemat pe urmaşii lui Ham din pricină că Ham îşi bătuse joc de tatăl său, Noe; Şi acest blestem se întinde în chip vădit până în ziua de astăzi asupra neamurilor negre, a hamiţilor.
În ţara noastră s-a împlinit nu de mult un cumplit blestem de mamă. O mamă îşi certa fiul dezmăţat. Mâniindu-se, fiul a înjurat-o. Mama l-a mustrat şi pentru acest lucru. Atunci el a lovit-o pe mama sa cu băţul. Mama a început să plângă şi să se tânguiască, şi în durerea sa a rostit acest blestem asupra fiului său:
„Fiu ne-fiu ce-mi eşti, cum am plâns eu azi, să plângi şi tu în ziua ta cea mai de bucurie!” După o vreme, mama a murit, iar fiul a rămas neîndreptat şi neiertat; însă blestemul mamei s-a împlinit, în ziua nunţii fiului – în ziua lui cea mai de bucurie -, nuntaşii trăgeau cu puşca. Un glonte „rătăcit” a nimerit-o pe tânăra mireasă, şi el a început să plângă, însă moartea a pus sfârşit plângerii lui – şi vieţii lui.

Hristos a întărit străvechea poruncă privitoare la cinstirea părinţilor zicând cu preacurata Sa gură: să cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta. Deci, nici să nu se gândească cineva că aceasta e poruncă a lui Moise. Nu. Ea este a lui Hristos. Dar dacă vreun părinte păgân sau necredincios ar rosti blestem asupra fiului său fiindcă acesta e creştin, un astfel de blestem ar cădea pe capul părintelui, nu pe al fiului, în cazul tău însă, tu eşti cel vinovat, şi blestemul rămâne asupră-ţi. Ca atare, grăbeşte-te şi roagă-l pe tatăl tău, cât este viu, să ridice blestemul de peste tine şi să te binecuvânteze, ca să fii viu şi să ai viaţă lungă pe pământ.
Domnul să-ţi fie într-ajutor!

(Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi-Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

„Imediat ce vă treziţi, spune Sfântul Antonie cel Mare, primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să cercetaţi pe cei bolnavi. Cel bolnav, pentru că trece printr-o situaţie deosebită, este împins mai lesne spre păcat, are ispite, întristare şi îi vin gânduri deşarte. Firea lui este mai neputincioasă, de aceea are nevoie de sprijin şi de mângâiere. Atunci când îl cercetezi de dimineaţă, va prinde curaj şi altfel va înfrunta greutăţile zilei”.

Îndemnându-ne să îi vizităm pe cei suferinzi, Sfântul Antonie nu vrea să spună că trebuie să mergem şi să căutăm peste tot acolo unde există bolnavi, ci se referă doar la cei care se află în preajma noastră, aproape de noi. Aşadar, nu pune o sarcină peste puterile noastre, ci stabileşte o rânduială după care să ne orientăm. Sfântul rânduiește acest canon de a-i vizita dis-de-dimineaţă pe cei bolnavi doar celor sănătoşi, nu şi celor suferinzi. Bolnavul trebuie să ştie că boala pe care Dumnezeu i-a trimis-o este pentru el un bun prilej de desăvârşire. Boala înlocuieşte rugăciunea, pe care nu o putem face, ţine loc de participare la slujbe, la care nu putem merge, înlocuieşte faptele credinţei, ale luptelor duhovniceşti, postul, atunci când bolnavi fiind trebuie să mâncăm. Atunci când suntem bolnavi, cu puţină anafură ne „achităm” toate datoriile noastre faţă de Dumnezeu.

Diavolul, însă, pe toate ni le înfățișează anapoda şi ne pricinuieşte deznădejde. Aceasta nu trebuie să se întâmple. Boala pe care Dumnezeu ne-o trimite este măsurată până la ultima picătură pentru noi, care căutăm mântuirea. Nu se poate să devenim desăvârşiţi fără suferinţă – mai ales atunci când boala survine pe neaşteptate –, care ne smereşte în faţa celorlalţi tocmai prin faptul că avem nevoie de ajutorul lor, neputând trăi izolaţi.

Aşadar, atunci când ne îmbolnăvim, să cunoaştem că aceasta este încercarea noastră, scara noastră către cer, şi că este necesar să ne „tocim” pe noi înşine şi, atât cât putem, să nu cerem ajutorul celorlalţi. Să ne asemănăm Domnului şi sfinţilor care nici mângâiere nu au căutat, nici uşurare în greutatea suferinţei lor. De asemenea, să fim adevăraţi atleţi ai postului. Să nu cerem uşor dezlegare ori mâncăruri alese pe care niciodată nu le-am gustat. Trebuie să fim foarte atenţi, ca nu cumva, în loc să ne sfinţim, să cădem în prăpastie şi să ieşim fără cununa biruinţei.

„Pe cei bolnavi dintre voi”

Dacă citim viaţa Sfântului Antonie vom vedea că, prin cuvântul „bolnavi” îi denumeşte pe cei care suferă de boli trupeşti şi, mai înainte de toate, pe cei bolnavi psihic ori duhovniceşte, care nu pot să înfrunte încercările şi sănătatea lor şubredă. Boala noastră duhovnicească o reprezintă patimile, păcatele, gândurile deşarte, înşelările… Cel care are gânduri deşarte nu are echilibru sufletesc, are boli duhovniceşti. Iar cel care păcătuieşte nu este sănătos trupeşte. De aceea, cei suferinzi sunt, de obicei, cei mai protejaţi în rândul unei obşti, fie că suferă de o boală grea precum cancerul, fie de o simplă durere de dinţi. Bolnavul are nevoie de îngrijire specială şi nu putem să trăim fără el, fiindcă Dumnezeu ne-a făcut părtaşi suferinţei lui.

Obştea nu este ajutată atunci când cel aflat în suferinţă este tratat cu asprime şi nepăsare. Fiindcă bolnav nu este doar unul sau altul; în realitate, toţi suntem bolnavi. Poate că nu suntem bolnavi astăzi, dar mâine ori poimâine vom suferi şi noi la rândul nostru. Aşadar, toţi suntem bolnavi şi avem nevoie de medic, după cum spune Domnul Însuşi. De aceea, o veche şi frumoasă tradiţie în rândul monahilor este aceea de a-i vizita dimineaţa pe fraţii aflaţi în suferinţă.

Însă cercetarea celor bolnavi nu trebuie să se facă fără ştirea stareţului ori a personalului medical, fiindcă este posibil ca bolnavul să resimtă oboseala vizitelor noastre prea dese. Unitatea obştii, care este un singur trup, este foarte importantă. Fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul celuilalt, însă doar cât să ne sprijinim reciproc şi să nu mergem înspre mai rău. Atunci când fratele nostru devine dependent de prezenţa noastră zilnică, îi facem mai mult rău decât bine şi nu îl ajutăm să se ridice.

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Viaţă mistică şi reguli ascetice, Editura Indiktos, Athena, 2011, pp. 6-9, preluare de la Pemptousia)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Luni, 26 iunie 2023, la Londra a avut loc o conversație informală între Patriarhia Ecumenică și Comuniunea Anglicană . [1]
Patriarhia Ecumenică a fost reprezentată de: Arhiepiscopul Nikitas al Thyateirei si Marii Britanii, foarte importantul Mitropolit Atenagora al Belgiei si Iov al Pisidiei, Telmessos, care în trecut a rostit destul de multe lucruri eretice si blasfemii. Desigur, trebuie remarcat faptul că toți acești trei ierarhi „ ortodocși ”sunt copii ai Occidentului, nativi ai culturii occidentale.
Delegația anglicană, s-a referit la probleme anglicane importante, în timp ce reprezentanții Fanarului i-au informat la rândul lor despre problemele și acțiunile actuale ale Patriarhiei Ecumenice, și mai ales despre mișcările Patriarhului Bartolomeu privind războiul din Ucraina.
Potrivit declarației lor, a urmat o discuție pe probleme de „interes teologic și sociologic comun”.
Dar poate exista comuniune între Adevăr și minciună? Domnul Nikitas, domnul Athenagoras și domnul Iov sunt mai înțelepți decât Sfântul Teofan Zăvorâtul care scrie în scrisorile sale „[…] Din romano-catolici sau papişti s-au născut protestanții, care cu alte sofisme au fost duși în rătăcire și au căzut din papalitate. Acesta este al doilea grad al căderii în minciună și întuneric. Sofistica anglicană s-a născut din protestanți. Este al treilea grad al căderii în minciună și întuneric.[…]” [2]
O cădere nu le-a fost de ajuns, au vrut o a doua, mai grea, întrucât împotriva Canoanelor Bisericii noastre Ortodoxe, cei trei ierarhi „ ortodocși” s-au rugat cu ereticii în timpul Vecerniei din Westminster Abbey.
Următorul pasaj din Noul Testament este scris pentru ei:
„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?”(Matei 23, 29-33)

[1] Convorbiri informale dintre Patriarhia Ecumenica si Comuniunea Anglicanahttps://orthodoxia.be
[2] „Epistole Apanthisma” ale Sfântului Teofan al Eclesiastului, Publicațiile Sfintei Mănăstiri a Paraclisului, Oropos Attica, Traducere din limba rusă)

Sursa: https://katanixi.gr/atypi-synantisi-agglikanon-me-ierarches-toy-oikoymenikoy-thronoy-kai-doro-mia-symproseychoyla/

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Cei doi „lideri” sunt armele utile ale anglo-saxonilor în războiul secret al NATO împotriva Rusiei în Ucraina. Zelenski, un actor cu abilități intelectuale limitate, dar capabil să mimeze „patriotismul”, i-a succedat lui Petro Poroșenko care, deși s-a opus ferm aderării Ucrainei la NATO, a fost de acord cu Bartolomeu Archontonis și, în numele anglo-saxonilor, pentru crearea a unei „biserici” schismatice care vizează ruperea legăturilor ecleziastice ale ucrainenilor cu Biserica Rusă.

Nu trebuie să uităm că idiotul Volodymyr Zelensky a vorbit prin teleconferință Parlamentului cipriot cerând ajutorul ciprioților, dar fără a face nicio referire la ocupația turcă a insulei și nici la invazia din 1974.

Volodymyr Zelensky, omul de paie al americanilor in Ucraina, cu „alegerea” sa nu numai că a refuzat să pună în aplicare acordul de la Minsk, dar cu ajutorul ordinului fascist Azov a început persecutarea populației de limbă rusă din regiunea Donbass, în timp ce cerea aderarea Ucrainei la NATO.

De dragul istoriei, merită amintit că anglo-saxonii, cu ajutorul georgianului Mihail Saakashvili, au reușit să provoace intervenția rușilor în Georgia, iar ignorând înfrângerea invadatorilor georgieni din Osetia de Sud, au impus sancțiuni economice asupra Moscovei, care era și obiectivul lor. Saakașvili, un fugar din țara sa, a fost dus de americani în Ucraina, unde Poroșenko i-a dat cetățenia ucraineană. Zelensky după alegerea sa i-a retras cetățenia ucraineană lui Saakașvili și l-a predat Georgiei pentru a normaliza relațiile americane cu acea țară în care idiotul util Saakașvili a fost judecat pentru înaltă trădare.

Termenul de idiot util îi este atribuit lui Iosif Stalin, pentru a„descrie acele figuri egoiste ale vieții publice predate seducției puterii și publicității, în așa măsură încât ajung să fie inutile, convinse, însă, că servesc unei cauze nobile. ”

Predat ca actor „seducției puterii și publicității”, Zelensky nu realizează că americanii în războiul patriei sale, pe care l-a provocat în numele lor, cheltuiesc pur și simplu bani și surplus de material de război, în timp ce el sacrifică tineretul și sângele ucrainenilor pentru interese politice și economice străine. La sfârșitul războiului, va preda succesorului său o țară complet distrusă, iar finalul său nu va fi diferit de cel al georgianului Saakașvili. *

Bartholomeus Archontonis este pentru marea majoritate a ucrainenilor patriarhul urii. El a provocat războiul civil religios în țara lor, pe capul lui cade sângele celor drepți.

Adame, cele două brațe ale NATO din Ucraina s-au rugat(!) pentru victimele războiului. Evident, ei nu au cui să ceară cu rugăciunea evreului Zelensky și a fanariotului Bartholomeus Archontonis, odihnă veșnică după dreptatea soldaților ruși.

* Mihail Saakașvili, al treilea președinte al Georgiei, deținut în prezent, care ar fi fost otrăvit în închisoare in Georgia.A fost președinte al Georgiei între 2004 și 2013. El ispășește o pedeapsă de șase ani pentru abuz de putere.

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Ο Ζελένσκι στο «σβησμένο» Φανάρι

Continuă confiscarea clădirilor Lavrei Peșterilor de către monahii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Potrivit informațiilor, presiunea asupra Sfintei Mănăstiri a devenit mai intensă cu ocazia așteptatei întâlniri a președintelui Ucrainei Volodomyr Zelensky cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu de mâine, sâmbătă, 8 iulie 2023, la Fanar.Potrivit informațiilor, în cadrul întâlnirii se va discuta problema „predarii” către Patriarhia Ecumenică a Lavrei Peșterilor de la Kiev și alte acțiuni pentru „unificarea” Ortodoxiei Ucrainene.

Aceeași informație arată că monahii Lavrei nici nu doresc să treacă la Biserica Autocefală a Ucrainei, nici să accepte statutul crucii Patriarhului Ecumenic și aceasta este ceea ce îngreunează discuțiile. Ieri, joi, 6 iulie, clădirile Mănăstirii au fost înconjurate de ofițeri ai poliției și serviciilor speciale ale Ucrainei, care erau înarmați cu arme automate.

Angajații muzeului „Lavra Peșterilor din Kiev” au spart ușa reședinței Mitropolitului Kievului și al întregii Ucraine, Onufrie și au ocupat ilegal întreaga clădire. De asemenea, dărâmând ușile, au sigilat alte două clădiri. Pentru credincioși, conducerea Lavrei a blocat intrarea în Lavră chiar sub pretextul că se închid „din motive tehnice”. Din acest motiv, Dumnezeiasca Liturghie din Moni a fost săvârșită fără credincioși, în timp ce Sfânta Împărtășanie a fost săvârșită prin gratii: ( https://t.me/antiraskol/18118 )

În timpul zilei, polițiștii au efectuat arestări în masă ale credincioșilor, în timp ce au fost înregistrate incidente de violență și bătăi. Departamentul Juridic al Bisericii Ortodoxe din Ucraina, într-un comunicat, s-a referit la caracterul ilegal al acțiunilor conducerii muzeului și ale poliției. Potrivit anunțului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, acordul dintre Muzeu și Mănăstire a fost reziliat cu încălcarea legii și rămâne în vigoare până în prezent.Procesele legate de înțelegere sunt audiate de instanță, dar încă nu a fost luată o decizie cu privire la acestea.

De asemenea, acțiunile Autorităților și ale poliției de a limita accesul credincioșilor la sfânta Liturghie sunt neconstituționale, „au fost incidente de bătaie, care au încercat să împiedice acapararea„Lavrei Peșterilor din Kiev” . Este de remarcat faptul că Mitropolitului Lavrei din Vysgorod și Cernobîl, Pavel, i s-a prelungit pedeapsa cu încă două luni în arest la domiciliu.

În cadrul ședinței de judecată, mitropolitul Pavel a declarat că reprezentanții Serviciului de Securitate al Ucrainei și ai muzeului l-au îndemnat să coopereze cu ancheta: „Mi-au spus că dacă nu protestez împotriva lui Epifanie și susțin transferul călugărilor din Lavra în „ Biserica”  Mincinoasă a Ucrainei, vor închide toate dosarele care mă privesc”.

Astăzi, în „ Biserica” Moncinoasă a Ucrainei, din cei 200 de călugări ai Lavrei, a trecut un singur arhimandrit pe nume Avraamios Lotis, pe care Epifanie l-a numit „Profesor” al unei noi autorități inexistente a Lavrei. În cele din urmă, „Biserica” Mincinoasă a Ucrainei sprijină expulzarea și evacuarea călugărilor din Lavră și cere predarea clădirilor pentru uz propriu.

Sursa: https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/57701-synantisi-zelenski-vartholomaiou-sti-skia-ton-diokseon-sti-layra-t

Traducere: Dr, Gabriela Naghi

Timp îndelungat termenul consacrat, la Ectenia darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a fost (şi mai este pe alocuri): „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”

Astfel în „Dumnezeieştile Liturghii” ale Sfinţilor Ierarhi Ioan Gură de Aur, Vasilie cel Mare şi Grigorie Dialogul, tipărită la Iaşi în anul 1845, cu binecuvântarea Mitropolitului Meletie al Moldovei, la pag. 49 vedem că termenul utilizat este „Unirea credinţei…”.

In anul 2012, Marele Vrajitor din Deal, sub inspiratie francmasonica, a modificat Liturghierul. Astfel Preaintunericimea Sa, a introdus ectenia „unitatea credinţei…”, care s-a întins cuprinzând aproape toate bisericile şi mânăstirile. „Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” şi în care citim la pag. 183: „Unitatea credinţei şi împărtăşirea (părtăşia) Sfântului Duh cerând…”.

De atunci toata popimea îi trage cu ,,unitatea”. Și dăi, si dăi!!! Noi face ascultare!!! Dacă-i Ordin, Cu Plăcere…ce daca ne mai mustra constiinta din cand in cand.
Ce mai conteaza ca eminenta intunecata se gandea doar la o unitate spirituală a lumii, unitate supra-religioasă, o unitate în diversitate, care adună laolaltă toate marile religii, în vederea unui „viitor mai bun”, a unei ordini sociale în care să domnească „reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun”.
Adică, o unitate spirituală pentru aşteptarea unei noi ordini mondiale, a utopiei perfecte, instaurate de „Mesia”- Antihrist. Iar bisericile, să fie slujitoare ale ultimei şi celei mai ucigaşe utopii religioase”

„Unirea credinţei”, în duhul lui Hristos, versus „unitatea credinţei”, în duhul antihristic al ecumenismului

F. Andrei

Istoria potrivnică, cu toate relele sale, cu toți criminalii care au deținut puterea vremelnic, a avut un scop întreit: subjugarea, folosirea și distrugerea Bisericii lui Hristos. Minunat este definită Cartea Apocalipsei ca o istorie a luptei Bisericii pentru mântuirea oamenilor, cu puterile iadului, de la întemeierea sa, crescând în intensitate, până la sfârșitul veacului acestuia.

1.Subjugarea Bisericii

Mă voi referi la secolul 20 și la acest început de secol pe care-l trăim. În secolul ce a trecut, am avut cele două războaie mondiale care au zdruncinat lumea și implicit Biserica Ortodoxă, prin grelele pierderi și suferințele umane provocate de demenții istoriei. După primul război mondial, evreii au instaurat comunismul satanic în inima Ortodoxiei Slave, în Rusia, de unde a fost extins în celelalte țări majoritar ortodoxe: România, Serbia, Bulgaria, precum și în Polonia  Cehoslovacia și Albania, încât peste 80% din Lumea Ortodoxă a fost subjugată de regimul comunist satanic de teroare sălbatică și de distrugere. Cu toate acestea, Biserica n-a putut fi biruită în întregul său.

A fost nevoie de dărâmarea comunismului și instaurarea acestui regim satanic, în care toate pârghiile de conducere ale Bisericii se află în mâinile antihriștilor prin patriarhii și episcopii trădători, cu întregul lor aparat administrativ: protopopi, consilieri, stareți și starețe. Putem concluziona că procesul de subjugare a Bisericii este încheiat.

2.Folosirea Bisericii pentru atingerea scopurilor demente ale conducătorii lumii

Ne aducem aminte cum în anii întunecați ai comunismului, mă refer la România, era folosită pentru susținerea regimului de anlfabeți îndobitociți, ajunși la vârful puterii. Pomenirea conducătorilor Republicii Socialiste România la slujbele religioase era obligatorie, ca semn al susținerii populare și pentru crearea unei legitimități iluzorii, pentru că în niciun moment comuniștii n-au avut legitimitate. Îmi aduc aminte de conferințele preoțești în care, campionul păcii Nicolae Ceaușescu, era ridicat în slăvi, pentru contribuția sa inestimabilă la pacea lumii. Ce nerozii!

3.Distrugerea Bisericii lui Hristos

Este o dorință a puterilor iadului și a slujitorilor lor cu chip uman, care nu se va împlini niciodată. Preasfintele cuvinte ale Mântuitorului privitoare la Biserica noastră Ortodoxă, precum că nici porțile iadului nu o vor birui, rămân pururea stânca neclintită a istoriei, până la sfârșitul veacului acestuia, adică până la biruința finală a Domnului nostru Iisus Hristos asupra forțelor întunecate ale răului, demoni și oameni, făptuitori ai voii diavolului. Procesul de distrugere a Bisericii a început chiar de la Cincizecimea Ierusalimiteană, pentru că iudeii, numiți sinagoga satanei, au fost primii persecutori ai celor care credeau în Hristos.

Zadarnic încearcă ecumeniștii demonici, animați, chipurile, de bune intenții (toți să fie una), să unească Mireasa lui Hristos, Biserica Ortodoxă, cu ereziile, rătăcirile și spurcăciunile lumii. Aceasta rămâne așa cum o  descrie Sfântul Apostol Pavel: ,,Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși Biserică Slăvită, neavând pată sau zbârcitură, sau altceva de acest fel, ci ca să fie Sfântă și fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27).

Ecumeniști cum suntem și noi, dorim ca toți să fie una, aceasta fiind și voia lui Dumnezeu, numai că pentru noi aceasta se poate împlini într-un singur fel: UNA înseamnă UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ. Ce-i mai mult de atât, de la cel rău este.

Presbiter Iovița Vasile

Un mirean din Thebaida a urcat la schitul Avvei Sisoie și l-a rugat să-l facă călugăr.

– Ai lăsat vreo rudă apropiată în lume? l-a întrebat Bătrânul.
– Da, un fiu, Avva.
– Du-te și aruncă-l întâi în râu și apoi vino și te fac călugăr, i-a spus avva Sisoie.

Fără ezitare, bărbatul a plecat să-i îndeplinească porunca.

Dar Sfântul Sisoie și-a trimis ucenicul în spatele lui să-l urmeze și să-l împiedice de la o asemenea actiune. Imediat ce a ajuns la el, pe punctul de a-și arunca copilul în râu, l-a oprit.

– Nu mă opri, frate, îi spuse bărbatul. Acesta este porunca lui Avva al meu.

Fratele i-a explicat apoi că dorește ca Bătrânul să-l testeze în acest fel și abia l-a convins. De îndată ce s-au întors la schit, starețul Sisoie l-a călugărit imediat, pentru că s-a dovedit a fi un desăvârșit ascultător.

Pomenirea Sfântului Sisoie este pe 6 iulie.

(Extras din cartea Călugăriței †Theodora Hambakis, „Gerontikon, Stalagmaties apo ki pateriki sofia”, publicată de Frăția Creștină Ortodoxă „Lydia” Salonic).

Sursa: https://www.pemptousia.gr/2023/07/avvas-sisois-i-skliri-dokimasia-ston-ipopsifio-monacho/

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

16.06.2016. Ziua in care au inceput lucrărilor eretice si trădătoare ale Adunarii din Creta
16.06.2016. Ziua in care Sfânta Împărtășanie a fost vărsată pe jos, de către Teodosie

La data de 16 iunie 2016, la Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Medgidia, a avut loc conferința semestrială a preoților din protoieriile Medgidia, Hârșova și Băneasa. La această întâlnire a participat și Teodosie.
In timpul Sfintei Liturghii, la momentul impartasirii preotilor din biserica, dupa ce Teodosie a rostit: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!“, acesta a iesit cu Sfantul Potir dar si cu un teanc de diplome.
Vroia in acelasi timp sa impartaseasca preotii participanti, dar sa le dea si o diploma semnata de el in acel moment. Cu o mână ținea Sf Potir și cu cealaltă împărțea/ semna diplome!!! Era ajutat de un diacon.
Teodosie in loc să țină și să ocrotească cu smerenie Sfântul Potir și să împărtășească, după învățăturile canonice, de la primul și până la ultimul preot invitat la Sfânta Taină a Împărtășaniei,a acordat mai multa atentie unor cartoane, astfel incat, a scăpat Sf Potir din mana si Sfanta Împărtășaniei s-a varsat pe covor.
Atunci când preotul varsă Sfânta Împărtășanie, fapta sa este deosebit de gravă, este un păcat de moarte, căci canoanele spun:
„De va cădea ceva din Sf. Potir din neluare aminte a preotului ce slujește, DE MOARTE VA GREȘI. De va cădea pe scândură, pe jos, pe pământ, pe piatră, să lingă Dumnezeiescul Sânge cu limba și să-l înghită, iar de nu va fi cu putință, să răzuiască și să le ardă și cenușa s-o îngroape sub Sfânta Masă“ (Dumnezeieștile Liturghii, Buc., 1902, pag. 379).
În lașitatea, nesimțirea și răutatea sa, el a aruncat vina pe unul dintre tinerii diaconi care slujeau, reproșându-i ipocrit că acesta nu ar fi ținut bine de Sf. Potir, deși era numai și numai datoria sa sfântă să ocrotească Sf. Potir!
Mai mult decât atât, potrivit canonului, era obligația lui personală să curețe și să ardă covorul pe care el însuși a împrăștiat Sângele și Trupul Domnului Iisus Hristos. Dar, laș cum este, pentru a nu isca discuții între preoții prezenți, care cunosc foarte bine ce înseamnă conținutul Sf. Potir și cât de grav este să verși Sf. Împărtășanie, îndemnat de satana și caracterul său pătat, Teodosie i-a ordonat protoiereului Petrică Ciobanu să ardă el covorul, ceea ce dovedește nerușinarea, nesimțirea, indiferența și ticăloșia față de cele sfinte și duhovnicești.

Cat despre Ciobanu Petrică, protoiereu de Medgidia, nu se pot spune prea multe.
Deja ce se stie, este ,,arhisuficient”:
-a fost făcut protopop de când era diacon, ceea ce este contrar Regulamentului B.O.R.
– are una bucata amantă (Doina B.) pe care o alintă „Doinița“, prezentată de el însuși lui Teodosie,
– Petrica a devenit pentru Teodosie, „Diamantul Meu“ , astfel incat i se permite orice fara sa fie caterisit.

F. Andrei

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui.
În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.
În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cereţi ajutorul doctorului, dar în primul rând rugaţi-vă, totodată, Domnului şi Sfinţilor Lui, ca să îi dea pricepere acestuia să prescrie doctoria potrivită.

Faceţi tot ce fac oamenii cucernici în asemenea cazuri. Pentru că nu ştiţi unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru bolnavă. Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei.

Numai Dumnezeu ştie toate acestea. Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască. De la Dumnezeu, totul este milă: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie. Sora să se roage mai cu râvnă lui Dumnezeu, însă rugându-se să nu spună: „Dă-mi, Doamne, sănătate!”, ci: „Doamne, facă-se voia Ta! Slavă Ţie, Doamne! Dacă este plăcut înaintea Ta, Doamne, izbăveşte-mă, iar dacă nu este plăcut înaintea Ta, facă-se voia Ta. Cred că şi boala aceasta este bună, la fel ca sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!”.

Există boli pe care Domnul nu le lasă să se vindece – atunci când vede că pentru mântuire este mai mare nevoie de boală, decât de sănătate.

(Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 146)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cel ce vrea să se facă următor lui Hristos ca să se poată numi fiu al lui Dumnezeu, născut din Duh, se cuvine, înainte de celelalte, să poarte necazurile care-i vin sau bolile trupeşti, sau ocările şi osândirile de la oameni; pe lângă acestea, şi uneltirile celor nevăzuţi, cu curaj și răbdare.
Căci proba feluritelor necazuri e îngăduită, după iconomia lui Dumnezeu, să vină asupra sufletelor ca să se facă arătate cele ce iubesc cu adevărat pe Domnul. Iar semnul care a deosebit în tot veacul pe patriarhi, proroci, apostoli şi mucenici nu a fost altul, decât trecerea prin calea cea strâmtă a încercărilor şi necazurilor, pentru a bineplăcea astfel lui Dumnezeu. „Fiule, zice Scriptura, când te apropii să slujeşti Domnului, găteşte-ţi sufletul spre ispită, îndreaptă-ţi inima şi rabdă.” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1). Iar în altă parte: „Toate cele ce-ţi vin primeşte-le ca bune, ştiind că fără Dumnezeu nu se face nimic.” (Ecclesiastul 2, 1).

Drept aceea, sufletul care vrea să placă lui Dumnezeu trebuie să se prindă înainte de orice, de răbdare şi de nădejde. Căci meşteşugul păcatului este mai ales acela de a ne sădi moleşire în vremea necazului, ca să depărteze de la nădejdea către Domnul.

Iar Dumnezeu niciodată n-a lăsat sufletul care nădăjduieşte într-Însul să fie covârşit de încercări, încât să deznădăjduiască. Pentru că zice Apostolul: „Credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi, ci va face împreună cu ispita şi sfârşitul, ca să puteţi răbda.” (I Corinteni 10, 13).

(Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, capitolul 129, în Filocalia, volumul V, p. 343)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Preotul Poalelungi Neculai este unealta prin care Teodosie caterisește pe orice preot, atunci cand i se pune pata. Este cenzor al Fundaţiei „Procopie şi Elisabeta“-Dorna Arini (Mănăstire cu bar inclus…te rogi si te imbeti in aceasi locatie). A fost adus la Constanța de Teodosie, în anul 2005, de la Galați, unde era revizor contabil la Episcopia Galați, fără să fie preot.

Preotii de la Episcopie vorbesc că: ,,un preot s-a sinucis atunci cand a aflat ca soția lui îl înșela cu Poalelungi”.
Ulterior, Poalelungi a comis un accident cu victime și, pentru că ÎPS Casian nu a vrut să-l facă preot la vârsta de 50 de ani, a venit la Constanta și a fost făcut preot.
În 2005 a fost repartizat la parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Viile Noi, unde paroh era Iulian Zisu. În același an, între cei doi popi a avut loc o altercaţie, care a degenerat în bataie în toată regula, incident violent în timpul căruia Neculai Poalelungi i-a rupt piciorul lui Iulian Zisu. Cazul a fost mușamalizat.

Preotul Poalelungi Neculai deține în CV o condamnare la o pedeapsă de opt luni închisoare (dosar nr. 4516/ 327/ 05 iulie 2012), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/ l alcool pur în sânge, pedeapsă aplicată în temeiul art. 87, alin. 1 din O.U.G. 195/ 2002 republicată, cu aplicarea disp. art. 3201 – Cod procedură penală.
Este posesor de vilă la Techirghiol.

F. Andrei

Notă

După ce a caterisit o seamă de preoți pe nedrept, Teodosie Petrescu a întocmit o așa zisă listă a rușinii, cuprinzând numele acestora, pentru a-și arăta isprăvile. Socotesc că trebuie alcătuită o altă listă, cu adevărat a rușinii, cu indivizii homosexuali purtători de veșminte episcopale. Îi știm, dar dovezile le dețin alții, care nu au interesul să le facă publice, deoarece șantajul trebuie să funcționeze în continuare. Despre Teodosie se știe, dar nu se poate proba. Nici nu e interesul nostru. Deschidem totuși această listă cu

1.Corneliu Onilă

2

3

…

9

Preot prof. Ion Buga autorul cărților „Rugați-vă pentru fratele Teoctist” ( 2005) și „Fascinația haosului” (2009), lucrări devastatoare în ceea ce privește dezvăluirile din interiorul B.O.R, spunea:

„Teodosie, un amărât, care s-a pripășit acolo. De fapt, acesta nu s-a pripășit degeaba acolo! Păcatele Constanței erau foarte mari. Constanța avea păcate foarte grele, de decenii. Eu le știu prea bine. Și pentru asta a venit pedeapsa lui Dumnezeu acolo, numită Teodosnicul!
El a venit acolo cu o misiune, și una urâtă! De aceea și este lăsat în pace… Luptați-vă!…

Referitor la lucrările mele: în toată Biserica s-a instaurat legea numită OMERTA. Nu s-a scos niciun cuvânt, dar tăcerea este și ea un răspuns. Ei, din două motive, nu au făcut niciodată acest lucru. Cei ce puteau să-l facă, NU l-au făcut pentru că și-au dat seama că intră în luptă cu cineva cu care nu se puteau lupta. Al doilea, tacit, au recunoscut dreptatea mea, adevărul meu. Iar cei cărora nu le-a convenit acestea, nu puteau s-o facă, fiindcă oamenii nu au niciun pic de cultură.

Cred că ați remarcat că, în cartea ,,Rugați-vă pentru fratele Teoctist”, acolo este o ,,cazemată” unde nu se poate strecura nimeni, este o argumentație atât de densă și de cumplită, încât nu se poate apropia nimeni de zidurile ei. Și nici nu a îndrăznit cineva. Este o istorie paralelă a Bisericii, o istorie de 2000 de ani, paralelă cu cea oficială, care nu întotdeauna este și autentică ”.

F. Andrei