ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Să avem nădejdea la Dumnezeu, dar timpurile sunt critice. Timpurile-s foarte critice. După cum spun Sfinții Părinți, Sfinții Prooroci, noi am intrat în veacul al VIII-lea, și ei așa scriu că, intrând în al VIII-lea veac, multe necazuri o să vină peste omenire, mari schimbări o să fie în lume.

După scrierile Sfinților Părinți, omenirea așteaptă două pericole înfricoșate: un război înfricoșător de mare și împărăția lui antihrist. Acuma numai Dumnezeu știe care va apuca înainte, războiul acela care se așteaptă sau împărăția lui antihrist. Nouă nu ne-a rămas altceva decât să ne pregătim. Să ne pregătim prin pocăință, spre mărturisire curată, că nimenea nu se poate mântui decât numai prin pocăință, adică prin mărturisirea păcatelor înaintea părintelui duhovnic.

O să fie un război înfricoșător, poate nu acum, dar în câțiva ani. Așa va fi că nu vor mai cunoaște că au fost oameni cei omorâți. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.

Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul, atât duhovnicește, cât și firește; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creștin, asta e departe, dar nu mai poți fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului. Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui satan însuși, că de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârșire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci și tot ce-i omenesc.

Ăștia vor să facă lumea ca pe niște dobitoace, să nu știe că este Viață Veșnică. Chiar dacă zic că este Dumnezeu, ei spun că totul este aici, viața asta să fie bine.

Uniunea Europeană este casa fărădelegilor, este distrugerea omului, nu numai a creștinului sau a monahului. Lăsăm asta la o parte [monahismul sau creștinismul], dar vedem că legile Uniunii Europene duc la distrugerea omului, fiindcă dau drepturi lui satan. Ei legiferează că păcatul împotriva firii este ceva bun.

Vezi, ăștia de la Comunitatea Europeana o țin (consideră) pe România ca cea mai înapoiată. De ce? Pentru că crede în Biserică, fiindcă are mulți preoți și monahi. Adică crede în Viața Veșnică și nu crede în ideile lor. Vor să bage ideile lor și Biserica le stă în cale. O să fie schimbări mari. Ce, crezi că Comunitatea Europeană este după Dumnezeu? O să-i schimbe pe toți, o să le schimbe mintea. Această schimbare este spre dărâmare, iar nu spre zidire.

Pentru păcatele noastre, ale omenirii, pentru fărădelegile care se petrec, bag seama că s-a luat Harul Sfântului Duh și de la alimente, fructe și legume. Le bagi în gură, dar nu vor să se pogoare în stomac, că nu au gust. Și gustul alimentelor este un dar de la Dumnezeu, dar acum toate sunt serbede. Să te scoli de la masă cu o mică poftă de mâncare, așa povățuiesc Sfinții Părinți, și asta este folositor și trupește, și sufletește.

Mulți nici nu știu, nici nu socotesc că Cununia este o Taină a lui Dumnezeu și că nu se poate desface așa cum vrea fiecare. Doar în caz de preacurvie a unuia din soți Biserica blagoslovește despărțirea; dar și atunci, dacă există iertare între soți, și Dumnezeu iartă. Adică Dumnezeu se bucură mult mai mult de păstrarea Cununiei decât de despărțire, chiar pentru motive binecuvântate, să zicem, de Biserică. Trebuie multă răbdare și smerita cugetare și sfătuire între soți ca să poată trece uniți peste ispitele vieții în doi. Că nu e ușor. Este o cruce. Asta e o cruce, și cum poate fi crucea?! Nu ușoară.

Preotul este apostolul Bisericii, apostolul neamului, apostolul națiunii. Astăzi unii spun: „Ce? Haina mă mântuiește?!” Sigur că haina te mântuiește, fiindcă este blagoslovită. Haina preoțească te ferește de multe.

Nu este nevoie să iscodim și să ispitim lucrurile peste fire, că atunci diavolul ne aduce la necredință.

– Părinte, ce se înțelege prin veacul al VIII-lea?

– Că am intrat în a opta mie de ani, după numărătoarea Bisericii.

(Extras din Lumea în vremurile de pe urmă. Vol. II – Starețul Dionisie, Editura Prodromos).

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Preafericirea Sa a spus că astăzi lumea a intrat în vremurile din urmă ale existenței sale.

În predica sa de Duminică, Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie a spus că Domnul a intrat în Ierusalim ca biruitor al morții, dar cu smerenie și se apropie vremea când Domnul va veni din nou pe pământ și nu pentru a mântui neamul omenesc, ci pentru a face propria Sa judecată dreaptă, relatează news.church.ua .

„Domnul a biruit moartea. Este cea mai mare și mai neasemănată biruință. Lumea L-a slăvit, a întins haine, ramuri sub picioarele Lui. El intră în Ierusalim nu într-un car tras de cai albi, ci pe un măgar.
Prin aceasta Domnul ne învață că fiecare om care vrea să intre în Ierusalimul Ceresc nu va intra acolo călare pe caii albi ai mândriei omenești, ci pe măgarul smereniei”, a spus Preafericirea Sa.

Devenim atât de indiferenți, ne pasă atât de mult doar de viața noastră pământească, încât pur și simplu ne scapă de sub picioare și ne ținem de ea cât de mult putem. Și nu ne amintim că vine vremea când va trebui să-i dăm lui Dumnezeu un răspuns nu numai pentru faptele noastre, ci și pentru gândurile noastre, pentru sentimentele noastre, pentru tot ce am făcut bine sau rău”, a spus Preafericirea Sa.

Potrivit Prea Fericirii Sale, astăzi trebuie să lupți cât ești aici pe pământ, „să încerci să înțelegi lumea întreagă, dar trebuie să ai grijă să-ți cureți sufletul de păcat, mânie, mândrie, sentimente rele, să nu-ți lași mâinile să facă răul, să-ți păzești picioarele, ca nu cumva să te ducă în soborul celor răi, sa te păzești de orice păcat.”

„Fie ca Domnul să ne ajute, dragi frați și surori, să ne desăvârșim în mod cuviincios viața pământească, astfel încât noi înșine să încercăm să trăim în pace cu Dumnezeu, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu, ci să-L ascultăm și să facem Voia Sa. Acea persoană care face acestea este binecuvântată de Dumnezeu. O astfel de persoană este plină de putere divină, care se numește Harul lui Dumnezeu, care ne ajută să depășim toate dificultățile pe care cineva le poate întâmpina pe calea vieții sale pământești, iar acest Har al lui Dumnezeu conduce persoana către veșnicia binecuvântată” , a urat tuturor Prea Fericirea Sa, Mitropolitul Onufrie.

Sursa: https://orthodoxostypos.gr

Traducere: Sora Gabriela Naghi

NOTĂ

La Ivanko-Frankvist, Episcopul Nikita a fost bătut de un derbedeu al lui Zelenski, sub privirile binevoitoare ale criminalilor americani. Televiziunile noastre nu văd. Slugoii au primit consemn să pupe posteriorul lui Zelenski și al lui Biden.

Cel mai simplu lucru este să fii Iuda. Spui că ești prieten, dar când ai ocazia, nu eziți să primesti treizeci de monede de argint, cu un sărut pentru a-i trăda pe cei din preajma ta.

Cel mai simplu lucru este să fii Pilat. De fiecare dată când lucrurile devin dificile, te speli pe mâini.
Nu iți asumi responsabilitatea nici pentru acțiunile tale, nici pentru viața ta.
Cel mai simplu lucru este să fii unul dintre cărturari și farisei.
Pentru întreaga lume, parelnic cinstit, drept, curat, dar în interiorul tău, ascunzi ură, furie, gelozie, mândrie, viclenie.

Cel mai simplu lucru este să fii gloata.
Precum gloata evreilor. Nu ai voință. Nu iti asumi nicio responsabilitate.
Nu-ți pui mintea să gândească.
Doar urmezi si mimezi.
Exact ca oile in turma.
Și ceri să fie răstignit, cel pe care l-ai aplaudat până ieri.
Cel mai simplu lucru este să fii Baraba.
Să-ți construiești propriu libertinaj, profitand de munca altcuiva.
Cel mai simplu lucru este să fii talharul din stânga.
Care chiar și acolo, în ultima clipă, nu spune ” sunt păcătos”, ci înjura, striga, învinovățește și batjocorește pe alții pentru propriile greșeli.
Greu este să fii urmator lui Hristos…
Să fii răstignit zilnic de dragul celor pe care îi iubești și totuși să șoptești pe Crucea pe care o porți: Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac.

Sursa: https://www.facebook.com/1712209690/posts/pfbid02AugejFjMznRfkdzFVyZmwbpyLPgnqNXHbATiYCRnAgVTdSBmfrrLMzkCvhhBaLyxl

Traducerea: Felix

Conform dicționarului, compromisul este o înțelegere, un acord, ,,bazat pe cedări, pe renunțări reciproce.”

Compromisul poate fi leac, dar poate fi și otravă. Este leac atunci când izvorăște din virtuți, dar este otravă atunci când izvorăște din patimi sufletești sau trupești.

 Atunci când este vorba despre aspecte care nu vizează convingeri majore, compromisul poate fi un colac de salvare a păcii. De exemplu, într-o familie, soția acceptă ca mașina să fie argintie, deși preferă o altă culoare sau invers. Aici compromisul izvorăște din dragoste nepătimașă. Spre deosebire de compromis, iertarea nu jertfește celuilalt propriile convingeri, ci șterge cu buretele greșeala cu un scop nobil, păstrând aversiunea față de păcat sau de greșeală. Spre exemplu, mama îl iartă pe copilul care a comis un păcat, dar îi atrage atenția că astfel își periclitează relația cu Dumnezeu și/sau cu semenii.

În ultimul timp, sub masca toleranței, compromisul a fost ridicat pe un piedestal nemeritat care a diluat esența creștinismului. Promovarea unor păcate de moarte, ateismul și chiar încercarea de a influența liberul arbitru al omului cu ajutorul tehnologiei sunt efecte ale compromisului pătimaș. Compromiterea standardelor creștine de dragul puterii, al iubirii de arginți și al plăcerii și al altor patimi a atins cote alarmante. De aceea, mi se par foarte inspirate versurile:

,,Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…”

Trădarea lui Hristos nu ar fi fost posibilă dacă Iuda nu ar fi fost robit de patima iubirii de arginți și dacă Pilat nu ar fi fost robit de dorința de slavă deșartă și de putere. Pentru a obține bani, Iuda L-a trădat pe Hristos, iar Pilat, deși știa că Hristos este nevinovat, L-a biciuit, ca să fie pe placul mulțimii. Apoi, din dorința de a-și menține puterea, L-a predat pe Hristos să fie răstignit. Amândoi au pierdut cu prea multă ușurință mântuirea din cauza patimilor nevindecate care-i stăpâneau. De aici reiese importanța luptei cu propriile patimi.

Deja în multe profesii omul este pus adeseori să aleagă între corectitudinea politică și Adevărul din străfundul convingerilor sale: în politică, în economie, în medicină, în educație, în alimentație, în religie, în drept etc. Compromisul a devenit o lege nescrisă. Există deja profesii în care alternativa compromisului este pierderea locului de muncă!!! Totuși ar trebui să ne întrebăm cât mai des dacă nu cumva încălcăm poruncile evanghelice cu vorba ori cu fapta chiar și la locurile noastre de muncă. Asta ar presupune ca Dumnezeu să fie pe primul plan. Pentru pactul cu păcatele mari împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui se plătește o taxă! La trecerea prin vămile văzduhului este deja prea târziu să mai îndreptăm ceva.

Fără cultivarea din timp a trezviei, glasul conștiinței amuțește, iar urechile omului devin surde la chemarea lui Hristos și la poruncile Sale: iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Bine ar fi ca omul să respingă orice fel de avantaje lumești care presupun un compromis pentru a-și păstra o relație frumoasă cu Dumnezeu. Omul duhovnicesc are în primul rând teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu și astfel își înfrânge teama de a nu fi în rând cu lumea, știind că nu poate sluji la doi domni.

Adeseori necuratul începe cu compromisuri mai mici, apoi ridică progresiv ștacheta atât la nivel individual, cât și la nivel planetar. Pentru Biserica Ortodoxă, compromisul este mai periculos decât ateismul, după cum spunea un mare duhovnic român, deoarece șirul compromisurilor nu se va opri până când Antihrist nu va fi întronizat de către… un patriarh ortodox!

 Putem să ne despărțim de Dumnezeu atât pentru compromisul cu păcatul la nivel personal, cât și pentru compromisurile pe care le facem în rolurile pe care le avem în societate. Odată ce decidem să fugim de păcat și de compromisurile nocive, Dumnezeu ne dă tărie și curaj de a ne asuma un mod de viață plăcut Lui. Fuga de compromisul pierzător de suflet ne-a adus mulți sfinți în sinaxare. Ei nu L-au trădat pe Dumnezeu nici pentru arginți, nici pentru slava lumească, nici pentru putere, nici pentru a evita suferința ori chiar moartea; n-au spus și n-au scris nimic împotriva propriilor convingeri.  

Dumnezeu să le dea pocăință tuturor celor care au fost prinși în mrejele compromisului diavolesc!

Dumnezeu să ne dea putere să luptăm cu propriile patimi pentru a nu cădea victime compromisului ucigător de suflete! Amin.

Sora Pelaghia

„Subsemnatul, diacon …, chemat la hirotonia întru preot, pe seama parohiei …, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi a Chiriarhului (episcopului n.red.) meu … că voi împlini cu râvnă tot ceea ce este spre binele şi mântuirea credincioşilor încredinţaţi mie spre păstorire.

În toată viaţa mea mă voi călăuzi după învăţăturile Sfintei Evanghelii, ale Sfinţilor Apostoli, după Sfintele Canoane şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe.

(Din jurământul depus la hirotonire)

Mă limitez, în comentariul de față la pasajul de mai sus, evidențiat prin subliniere și să vedem dacă Părintele Laurentiu Iacob s-a călăuzit după cele făgăduite.

1.A respectat invățăturile Sfintelor Evanghelii? Da! Pentru că acestea ne spun să ascultăm de Biserică. Așa a grăit Mântuitorul: ,,De nu va asculta de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș’’ (Matei 18, 17). În toată existența ei, Biserica ne-a îndemnat să ne ferim de eretici, exact ce-a făcut Părintele, refuzând să participe la săptămâna de spurcăciune cu papistașii, protestanții și ceilalți.

2.S-a călăuzit după învățăturile Sfinților Apostoli? Da! ,,De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcate, fiind singur de sine osândit’’ ( Sfântul Apostol Tit 3, 10-11). S-a depărtat Părintele de eretici? Nici măcar nu s-a apropiat de ei.

3.A respectat Sfintele Canoane? Este mai mult decât evident. Acestea interzic categoric rugăciunile cu ereticii și orice altfel de relații cu aceștia. Canoanele ne sunt binecunoscute, nu le mai enumăr.

4. A respectat învățăturile Sfinților Părinți? Da. Aceștia aveau înțelepciunea să nu se amestece în niciun fel cu ereticii și în felul acesta Credința Ortodoxă a putut fi păstrată în tot sublimul ei, sfântă, curată, fără adaosuri, fără omisiuni, fără răstălmăciri.

Punct. Caz închis. Nu mai povestim de regulamente, ascultări, fidelități, supuneri orbești, ponturi și alte toane al pseudo-arhiereilor români.

Ca atare, cerem ca Părintele Laurențiu Iacob să fie pus în toate drepturile, cu despăgubirile cuvenite, cu scuzele de rigoare din partea domnului Lucian Mic. Apoi, domnul să-și prezinte demisia și să părăsească sediul episcopal în cel mai scurt timp.

Presbiter Iovița Vasile

Fă binele şi-l îngroapă sub piatră, el îşi va face limbă din piatră şi va vesti lumii.

Dacă eşti în temniţă pentru dreptate, toate stelele vor străluci deasupra închisorii tale şi vor lucra pentru libertatea ta. Dacă eşti la spânzurătoare pentru dreptate, toate cerurile nu vor avea astâmpăr şi vor lucra ca să preschimbe moartea ta în viaţă.

„Fii om” este puţin spus. „Fiţi dumnezei,” zice Sfânta Scriptură. „Fii om” este un program scurt. „Fiţi dumnezei” este programul cel mai înalt.

Flămânziţi, niciun program nu vă va sătura, în afară de cel mai înalt.

Însetaţi, niciun program nu vă va adăpa, în afară de cel mai înalt.

Cei ce vă şoptesc la ureche „fiţi oameni,” de fapt vă şoptesc „fiţi ceea ce sunteţi,” dar în alt chip.

Iar Dumnezeu, cu încredere în voi, vă şopteşte taina cea mai înaltă şi cea mai dragă: „fiţi dumnezei!” Şi nimic mai mult decât aceasta nu se poate spune. Dincolo de aceasta, cuvintele se pierd, iar tăcerea se face grăitoare.

(Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Kiev, 6 aprilie 2023

Rămâneți în Biserica canonică și rămâneți la Lavra Peșterilor din Kiev, a îndemnat Starețul Mănăstirii într-o declarație video emisă din arest la domiciliu la începutul acestei săptămâni. Înaltpreasfințitul Mitropolit Pavel de Vyshgorod, care este stareț al Lavrei de 30 de ani, a fost informat oficial sâmbătă dimineață că este cercetat pentru incitarea la dușmănie religioasă prin criticile sale la adresa Patriarhiei de Constantinopol și a BOU schismatică și pentru că ar fi justificat agresiunea armată a Rusiei. Procesul s-a desfășurat neobișnuit de rapid și deja în acea seară a fost condamnat la două luni de arest la domiciliu într-un sat din afara Kievului, fără posibilitatea de a participa la slujbele divine, în timp ce ancheta preliminară continuă împotriva lui.

În videoclipul său publicat marți, Vladica Pavel a mulțumit tuturor pentru rugăciunile lor, subliniind că „mă întăresc foarte mult, îmi dau putere, duh, vigoare și statornicie în credință”. Înaltpreasfinția Sa a amintit, de asemenea, că Domnul Iisus Hristos a proorocit astfel de suferințe pentru credincioși, pentru care vom primi răsplată în Rai.

Adresându-se mirenilor care au apărat curajos Lavra vreme de o săptămână, Mitropolitul Pavel a spus: „Dragi frați și surori, rămâneți de Sfânta Biserica noastră Canonică, lângă Întâistătătorul ei, Preafericitul Mitropolit Onufrie, alături de episcopii credincioși și de preoția Sfintei noastre Biserici”.

Și întorcându-se către monahii Lavrei, i-a îndemnat și pe aceștia să rămână puternici în continuare: „Dragi frați, iubiții mei, sfatul duhovnicesc, preoții, toți monahii, novicii… Sunt cu voi. Un lucru vă rog: nu părăsiți Lavra, nu deveniți trădători. Când Hristos era pe Cruce, toți au fugit, lăsându-L în pace. Nu-L părăsiți astăzi.”

Din păcate, Arhimandritul Avraam, a decis să părăsească Biserica și să se alăture schismaticilor, fiind numit stareț al propriei organizații numită „Lavra Peșterilor din Kiev”.

Vlădica Pavel a avut și un mesaj pentru oponenții Bisericii, spunându-le că într-o zi le va fi rușine de acțiunile lor. „Dacă nu te-ai dus la biserică să te rogi, nu te duce acolo pentru propria ta condamnare”. Și vorbind despre el însuși, Mitropolitul Pavel a spus: „Nu sunt descurajat. Nu am de ce să mă tem… Simt un val de putere duhovnicească. Ceea ce se întâmplă este un dar de la Dumnezeu pentru a-mi întări credința și, poate, pentru a arata pe cineva care să fie mai puternic în credință.”

Traducere: Sora Gabriela Naghi

Sursa: https://orthochristian.com/152951.html

NOTA: Cu dragoste va indemn pe toti să-l pomeniți la rugăciune și la Sfintele Slujbe pe IPS Pavel, și veti vedea lucrarea lui Dumnezeu prin Sfinții ale căror Moaste se gasesc în Lavra.

Avva Filimon spunea: „Mulţi Sfinţi Părinţi au putut vedea îngerii păzindu-i, lucru pentru care ei se îngrădeau cu tăcerea şi nu vorbeau cu nimeni”. În loc să-ţi pierzi timpul, spune rugăciunea. Şi cu cât indiferenţa şi apatia vin mai vârtos asupra ta, cu atât mai mult ar trebui să te temi de ameninţarea pe care Domnul a proferat-o către sluga cea vicleană şi leneşă (Matei 25, 26). Dacă laşi zilele şi nopţile să treacă într-o nepăsare crescândă, curând vei sfârşi prin a deveni cu totul nepăsător.
Te vei făli tu oare cu nepăsarea ta, în vreme ce alţii vor dobândi cununi pentru truda şi strădaniile lor? Frate, nevoieşte-te puţin în rugăciune şi trezvie şi vei vedea bucuria ţâşnind în inima ta şi lumina mijind pe cerul minţii tale: nu acea bucurie care dispare înainte de a te împărtăşi de ea, ci acea dulce bucurie, asemănătoare cu dulceaţa îngerilor şi lumina cea neînserată a lumii ce va să fie, pe care Hristos, Lumina lumii, o va revărsa deasupra ta înainte de a pleca din această lume şi care vine prin rugăciune.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 326)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” (Mat. 22, 37)
1. În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată inima ta.
2. Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele întâmplări, şi sărută-i poala şi mânecile veşmintelor, nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e”, tu strigă-le în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte, cu toată inima ta!
3. Când evreii ÎI pălmuiesc, tu întinde mâna ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când ÎI scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?
4. Când Pilat ÎI întreabă pe tăcutul Domn: Ce este adevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El este Adevărul Dumnezeiesc, viu şi întrupat. Când ostaşii romani II biciuiesc, tu stai lângă El şi spune fiarelor: Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi pe Mielul lui Dumnezeu cel Purtător de viaţă, Care dă viaţă împărăţiei voastre a morţii.
5. Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă Crucea Lui împreună cu Simon Cirineanul, şi împreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge, şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.
6. Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sânt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.
7. Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sineţi: Preacinstită Maică, şi eu II iubesc cu toată inima mea.
8. Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui.
9. Când Iosif şi Nicodim Il pogoară în mormânt, tu caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuie-ţi că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti ca fiind în mormânt. Şi îţi va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El şi întru El.
10. Oare cu cât mai dulce va fi Învierea cu El şi întru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Oştenii împăratului merg înaintea împăratului, feţele lor sunt ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgotei şi în întunericul sufletului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.
11. Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor, şi nu vei ştii dacă să te ascunzi sau să fugi sau să I te arăţi, iată, El întâiul Se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi El îţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre suspine, vei striga precum Toma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie!

Binecuvântaţi pre cei ce blestemă pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce fac vouă necaz. (Lc. 6:28)
Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osândiţi, şi nu vă veţi osândi, iertaţi şi vi se va ierta. (Lc. 6:37)
Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune; şi omul cel rău, din visteria cea rea a inimii sale scoate cele rele; că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui (Luca 6, 45).
Că nu au trimes Dumnezeu pre Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El. (Ioan 3,17).

Sublimă scriere, selectată și editată de Sora Gabriela Naghi

Tocmai mă pregăteam să apreciez gestul domnului Capsali de a-l apăra pe Părintele Iacob din Caransebeș, împotriva abuzurilor lui Lucian Mic, când mi-a ajuns sub priviri articolul saău ,,Să ne amuzăm cu nepomenitorii’’. Sa se amuze dumnealui pe seama noastra cât poftește, nu însă cu noi. Pentru că noi n-avem motive de amuzament, pe noi, sectari cum suntem, ne preocupa altceva. Să spunem ce.

1.Unul din preoții nepomenitori, Părintele Petroniu (Călin) Socaci a fost otrăvit în două rânduri de un stareț ecumenist din Moldova și numai mila lui Dumnezeu l-a întors din pragul morții. A mai trăit nici doi ani și apoi a trecut la Domnul. Informația e sigură o am chiar de la Părintele Petroniu.

2.Pentru că scaunele noastre episcopale istorice și cele mai noi sunt ocupate de ierarhi eretici, care propovăduiesc vârtos ereziile ecumeniste, introducând acest cancer în Trupul Bisericii.

3.Pentru că 13 maici de la Văratec au fost alungate din mănăstire în puterea iernii, nevoind să se facă părtașe le ereziile din Creta.

4.Pentru că două maici surori au refuzat să mai participe la Slujbele unde se pomeneau eretici și au fost bătute crunt și alungate. Uneia i s-a fracturat piciorul, am văzut-o cu el imobilizat, și-apoi au fost alungate. Locul mărșăviei: Mănăstirea Frumoasa din Moldova. Protagonistă: zdrahoana Sofia Bordeianu, stareță.

5.Pentru că Părintele Grigorie Sanda și alți doi monahi au fost alungați din Mănăstirea Lacul Frumos din Vâlcea, după ce li s-au sfărâmat ușile și ferestrele de la chilii, din ucazul lui Varsanufie. Motivul? Același. Au ascultat de Sfintele Canoane.

6.Pentru că preoții noștri au fost batjocoriți, caterisiți pe nedrept, alungați din parohii și lăsați fără mijloace de trai, în vreme ce domnii episcopi trăiesc în opulență. Unii n-au nici acum, după șase ani, un venit sigur și totuși Dumnezeu le dă pâinea cea de toate zilele.

7.Pentru că preoții noștri, după ce-au fost alungați, sunt târâți ani de zile în procese la instanțele civile, cu scopul de a fi întemnițați. Asta este câinoșenia unor pseudo-ierarhi, îmbrăcați în veșminte arhierești. Să vă dau exemple? Părintele Ungureanu din Schit Orășani (Botoșani), alungat din biserică de Teofan din Iași, cu cei aproape 200 de credincioși ne-ecumeniști, își fac Sfintele Slujbe pe uliță, în vreme ce biserica a fost data cozilor de topor, vreo 10-15 persoane. Poate nu știți că Părintele Unguranu a fost izbit cu un baston în cap de o brută a lui Teofan, în vreme ce stătea îngenunchiat și se ruga în fața unei răstigniri. Părintelui Cantor Mihai din Zalău i s-a intentat proces pentru ,,vina’’ de a fi purtat reverendă, după caterisirea nedreaptă.

8.Pentru că Sfintele noastre Mănăstiri au fost spurcate de prezența sodomiților și a sataniștilor, cărora li s-a îngăduit de către minciuno-ierarhi să-și desfășoare manifestările blestemate în locuri sfințite de sute de ani de rugăciune. Întrebați-i pe stareții de la Neamț și de la Sihăstria Putnei.

9.Pentru că minciuno-ierarhii români participă la blestematul consiliu mondial al bisericilor în care, nu demult, au fost primiți cu drepturi depline ca biserici (!), sodomiții și sataniștii. Dumneavoastră ați sta alături de ei? Noi, sectarii – nu!

10.Pentru că Sfinții Grigorie Palama, Paisie Aghioritul din Biserica Greciei, și Sfântul Justin Popovici din Serbia au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici, ca demers canonic pentru stârpirea ereziilor, și până astăzi nu i-a acuzat nimeni de schismă sau sectarism, cum ne acuză pe noi minciuno-episcopii români. Fie sănătoși.

Mă opresc aci. Cred că am fost convingător în a spune o parte infima din cele ce se întâmplă în Biserica noastră. Iulian Capsali e un mercenar pus în slujba acestor mârșavi. Când i se vor tăia fondurile, vă garantez că nu va mai fi un ortodox atăt de vajnic. Dacă așa se simte el bine, îl privești. Cei care i-au făcut instructajul sunt cam prostănaci. Ar face bine să nu ne poarte el sâmbetele, să se amuze în continuare. Nouă nu ne arde să râdem ca prostu-n târg. Avem altceva de făcut.

Presbiter Iovița Vasile

Niciodată nu vom putea ajunge la adevărata smerenie, chiar dacă mărturisim că suntem mai răi decât toţi oamenii, pentru că aceasta înseamnă a ne compara cu semenii noştri.

Adevărata smerenie presupune o altfel de comparaţie: ne comparăm pe noi înşine cu chipul omului care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, chipul în care Dumnezeu l-a gândit pe om mai înainte de toţi vecii. Pentru noi punctul de referinţă este Hristos. El este pilda noastră. Iar dacă punctul nostru de referinţă este Domnul Însuşi, atunci smerenia nu are sfârşit. Nu ne mai putem mândri, căci ştim că adevărata smerenie este de neatins, de vreme ce este întruchipată de Hristos-Dumnezeu. Tindem spre ea, dar nu suntem în stare a o atinge în chip desăvârşit. În lumina celor spuse mai sus, înţelegem de ce Sfântul Pavel zicea: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Timotei 1,15). Marele Apostol putea mărturisi că el este întâiul între păcătoşi, deoarece se învrednicise de vederea lui Hristos şi cunoştea măsura la care ar trebui să se ridice omul, dacă vrea să se asemene Fiului lui Dumnezeu. Şi cu cât mai limpede Îl vedem pe Domnul, cu atât mai adâncă devine smerenia noastră.

Pe Hristos Îl întâlnim în adâncul inimii, acolo unde se zugrăveşte chipul Lui, precum arată acelaşi Apostol: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni 4, 19). Când Hristos a luat chip în inima noastră, ne coborâm mintea înlăuntrul ei şi vedem Faţa Domnului, sfinţenia şi măreţia Lui. Atunci înţelegem că smerenia nu are hotar pe pământ. Aşadar, nu trebuie să ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos – pilda noastră cea desăvârşită. „V-am dat vouă pildă”, spune Domnul. El este Învăţătorul şi Stăpânul nostru.

(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 73-74)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Sfinții Părinți spun: „Mai presus de lucrare este paza”. Mulți dintre noi se sârguiesc cu multă mărinimie atât la ascultare, cât și la privegherea de noapte. Într-adevăr, se ostenesc mult, în mod deosebit pentru a ajunge la umilință și la lacrimi înainte de împărtășire, dar cu toate acestea, fiindcă nu iau aminte la ei înșiși, rămân aproape în același loc sau de multe ori se întorc mai mult înapoi decât merg înainte. Și atunci unii se întreabă: „Unde greșesc? Fac ascultare, mă mărturisesc, postesc, priveghez, iert, mă rog pentru cei ce mă mâhnesc și mă prigonesc. Unde este greșeala?”

Răspunsul ni-l dă un mare isihast al Sfântului Munte, Starețul Daniil, care s-a nevoit în peștera Sfântului Petru Atonitul. Trăind într-o desăvârșită liniște, de îndată ce se termina Sfânta Liturghie, fără să vorbească cu cineva mergea și se închidea în chilia sa neprimind pe nimeni. Făcea excepție numai cu marii asceți Iosif și Arsenie, cei de o nevoință cu el. De obicei primele sale cuvinte pe care le spunea acestora erau: „Sfânta Singlitichia spune: Opaițul luminează, dar buzele i se ard”. Prin aceste cuvinte voia să arate cât de mult se temea el însuși ca nu cumva prin vorbire să piardă harul pe care îl dobândea atât prin osteneala privegherii, cât și prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

Acum să-și imagineze fiecare dintre noi câte portițe deschidem nu numai prin discuții nevinovate, ci chiar și prin cele duhovnicești. De cele mai multe ori convorbirile duhovnicești sfârșesc în vorbire deșartă, flecăreli, discuții politice și judecarea celorlalți. Și după toate acestea ne mai întrebăm unde greșim. Pentru acest motiv, și fericitul nostru stareț Iosif a predat fiilor lui duhovnicești această rânduială: adică îndată după Sfânta Liturghie, dar mai ales după împărtășire, toți frații să se retragă în tăcere la chiliile lor. Această rânduială a fost pusă și de Starețul meu, Părintele Haralambie, în obștea sa, rânduială pe care a respectat-o cu acrivie atât la Schitul Nou, cât și la Burazeri. Este vădit faptul că la cei care, împreună cu lucrarea duhovnicească, își păzesc în același timp și simțurile și mai ales limba, roadele duhovnicești sunt bogate. Cred că aceasta înseamnă „Lucrați și păziți”.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – dascălul rugăciunii minții, Editura Evanghelismos, București, 2005)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Prin anii nouăzeci părintele Iustin Pârvu și alți duhovnici au sfătuit credincioșii să refuze cardul de sănătate din motive religioase și să ridice salariile direct de la bancă în numerar, din aceleași motive.

Aflu că acum se acceptă pomelnice cu plăți on-line la biserică! Eu cred că Biserica ar trebui să-și mențină o poziție fermă în această problemă și să nu încurajeze folosirea cardului bancar în general și nicidecum pentru achitarea unor servicii religioase. Nu s-a schimbat modul de funcționare al cardului. Are același sistem de operare bazat pe 666. E necesară o conștiința religioasă vie și o determinare pentru a menține numerarul.

Sfântul Paisie Aghioritul și alți sfinți spuneau să evităm răul cel mic pentru a-l putea evita și pe cel mare… Spunea, adică, să evităm documentele electronice pentru a putea evita pecetea pe mâna dreaptă ori pe frunte, conform capitolului 13 din Apocalipsă.

Poate că este mai ușor de folosit cardul pentru diverse plăți. Poate că e mai ușor de trimis un pomelnic în țară de către cei aflați în străinătate… Totuși, cu o lume fără numerar și cu o identitate electronică pe un document sau pe un cip implantat, ne pregătim pentru cea mai cruntă sclavie, sclavia lui antihrist! În plus, atragem mânia lui Dumnezeu asupra noastră, așa cum scrie în capitolul 14 din Apocalipsă.

Numerarul conferă niște avantaje pe care le vom conștientiza cu întârziere atunci când nu vom putea folosi banii din cont dacă și iar dacă… Iar elitele tocmai ne pregătesc orașele de 15 minute, cu restricțiile de rigoare. Prin documente electronice și mai apoi prin cipuri implantate ori prin ,,vaccinul” cu luciferază și nanoboți cu hydrogel, se creează posibilitatea realizării unor constrângeri diverse pentru a ne conforma.

Rugăciunea stareților de la Optina împotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește-ne de înșelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, și ne izbăvește de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi și pe toți dreptmăritorii creștini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu și să ne depărtăm de Tine și de Biserica Ta cea Sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim și să murim pentru sfânt Numele Tău și Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine și să primim semnul mârșavului antihrist și să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi și noapte, lacrimi să plângem greșalele noastre și îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoșătoarei Tale Judecăți. Amin.

Sora Pelaghia

De o vreme încoace tăiesc o stare de descumpănire care se amplifica neîncetat! Nu îmi vine să cred ca se intampla ce se intampla! Tot sper ca este un cosmar din care ma voi trezi dimineata! Pana si adunatura talhareasca din Creta a fost depasita! Ecumenismul nebunilor a iesit din „teorie” si se manifesta faptic printr-o apostazie completa si cumplită!!

Răul nu mai are nicio logica si nicio rusine! Nu credeam ca Irineu poate fi întrecut, însa iată ca Lucian a facut-o! Cine știe cine și ce mai urmează! Si totusi … Dumnezeu le îngăduie … până la o vreme! Desi semnele par sa indice apropierea iminenta de sfarsit, totusi un sentiment  launtric nedefinit ( care poate fi bineinteles o inselare ! ) imi spune ca Mântuitorul va interveni si va restaura cel putin în parte lumea căzută! Oricum, termenul meu „in-luciferizat” nu reprezinta o figura de stil! Acesti asa-zisi „ierarhi”, dar si cei impreuna cu dansii, au căpătat literalmente duh si cugetare satanicesti! Pe de alta parte, Turma Cea Mica rămâne pâna la sfarsit, avandu-L drept Pastor pe Hristos Biruitorul!

Fr. Mihai Dinculescu

 ,,Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea Credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă’’ (Matei 17, 20). Cuvintele acestea ale Mântuitorului nu sunt o metaforă sau vreo altă figură de stil; ele sunt, realmente, un fapt posibil celor care au nestrămutată Credinţă.

Astăzi pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu de la Muntele Fracesc. Acesta a învăţat filozofia la Atena, dar s-a lepădat de cele ale lumii şi a mers să petreacă într-o peşteră, în Etiopia. Nouăzeci şi cinci de ani s-a nevoit Cuviosul în acel munte. Aşa l-a găsit Avva Serapion când a venit să-l cerceteze. Sfântul nu mai văzuse faţă omenească de când s-a retras în loc pustiu, de aceea l-a întrebat pe Avva Serapion: ,,Mai sunt, oare, Sfinţi în lume, ca să facă minuni precum a zis Domnul în Evanghelie: Veţi zice muntelui acestuia: mută-te… Şi în acel moment s-a produs minunea Dumnezeiască: muntele s-a mişcat din locul său şi a pornit spre mare, ca la cinci mii de coţi. Atunci Sfântul Marcu a făcut semn cu mâna spre munte: ,,Ce ai făcut tu, munte? Nu ţi-am zis să porneşti, ci am vorbit cu fratele; deci tu stai la locul tău’’. Şi muntele s-a oprit, spre mirarea Avvei Serapion, care nu mai văzuse o asemenea minune, de aceea Cuviosul a plâns şi i-a spus: ,,Amar pământului, că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele nu sunt!’’

Apropiindu-se vremea despărţirii sale de trup, Cuviosul Marcu a rostit aceste îndemnuri: ,,Mă duc din viaţa aceasta vremelnică, iar tuturor celor ce rămân pe pământ, le doresc să se mântuiască. Mântuiţi-vă, pustnicilor, care rătăciţi în peşteri şi în munţi pentru Dumnezeu! Mântuiţi-vă, nevoitorilor, care pentru împărăţia cerurilor cea cu anevoie, răbdaţi toată nevoia! Mântuiţi-vă, lavre, cele ce slujiţi lui Dumnezeu ziua şi noaptea! Mântuiţi-vă Sfinte Biserici, cele ce sunteţi curăţire a păcătoşilor! Mântuiţi-vă, preoţii Domnului, mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni! Mântuiţi-vă, fiii împărăţiei lui Hristos, care v-aţi făcut fii ai lui Hristos prin Sfântul Botez! Mântuiţi-vă, iubitorilor de Hristos, cei ce primiţi pe străini ca pe Însuşi Hristos!… Mântuieşte-te, tot pământule. Şi toţi cei ce vieţuiesc pe tine în pace şi întru dragostea lui Hristos’’

Avva Serapion i-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, pentru a primi răsplata ostenelilor sale (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 68-76).

Preot Ioviţa Vasile