ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

„Subsemnatul, diacon …, chemat la hirotonia întru preot, pe seama parohiei …, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi a Chiriarhului (episcopului n.red.) meu … că voi împlini cu râvnă tot ceea ce este spre binele şi mântuirea credincioşilor încredinţaţi mie spre păstorire.

În toată viaţa mea mă voi călăuzi după învăţăturile Sfintei Evanghelii, ale Sfinţilor Apostoli, după Sfintele Canoane şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe.

(Din jurământul depus la hirotonire)

Mă limitez, în comentariul de față la pasajul de mai sus, evidențiat prin subliniere și să vedem dacă Părintele Laurentiu Iacob s-a călăuzit după cele făgăduite.

1.A respectat invățăturile Sfintelor Evanghelii? Da! Pentru că acestea ne spun să ascultăm de Biserică. Așa a grăit Mântuitorul: ,,De nu va asculta de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș’’ (Matei 18, 17). În toată existența ei, Biserica ne-a îndemnat să ne ferim de eretici, exact ce-a făcut Părintele, refuzând să participe la săptămâna de spurcăciune cu papistașii, protestanții și ceilalți.

2.S-a călăuzit după învățăturile Sfinților Apostoli? Da! ,,De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcate, fiind singur de sine osândit’’ ( Sfântul Apostol Tit 3, 10-11). S-a depărtat Părintele de eretici? Nici măcar nu s-a apropiat de ei.

3.A respectat Sfintele Canoane? Este mai mult decât evident. Acestea interzic categoric rugăciunile cu ereticii și orice altfel de relații cu aceștia. Canoanele ne sunt binecunoscute, nu le mai enumăr.

4. A respectat învățăturile Sfinților Părinți? Da. Aceștia aveau înțelepciunea să nu se amestece în niciun fel cu ereticii și în felul acesta Credința Ortodoxă a putut fi păstrată în tot sublimul ei, sfântă, curată, fără adaosuri, fără omisiuni, fără răstălmăciri.

Punct. Caz închis. Nu mai povestim de regulamente, ascultări, fidelități, supuneri orbești, ponturi și alte toane al pseudo-arhiereilor români.

Ca atare, cerem ca Părintele Laurențiu Iacob să fie pus în toate drepturile, cu despăgubirile cuvenite, cu scuzele de rigoare din partea domnului Lucian Mic. Apoi, domnul să-și prezinte demisia și să părăsească sediul episcopal în cel mai scurt timp.

Presbiter Iovița Vasile

Fă binele şi-l îngroapă sub piatră, el îşi va face limbă din piatră şi va vesti lumii.

Dacă eşti în temniţă pentru dreptate, toate stelele vor străluci deasupra închisorii tale şi vor lucra pentru libertatea ta. Dacă eşti la spânzurătoare pentru dreptate, toate cerurile nu vor avea astâmpăr şi vor lucra ca să preschimbe moartea ta în viaţă.

„Fii om” este puţin spus. „Fiţi dumnezei,” zice Sfânta Scriptură. „Fii om” este un program scurt. „Fiţi dumnezei” este programul cel mai înalt.

Flămânziţi, niciun program nu vă va sătura, în afară de cel mai înalt.

Însetaţi, niciun program nu vă va adăpa, în afară de cel mai înalt.

Cei ce vă şoptesc la ureche „fiţi oameni,” de fapt vă şoptesc „fiţi ceea ce sunteţi,” dar în alt chip.

Iar Dumnezeu, cu încredere în voi, vă şopteşte taina cea mai înaltă şi cea mai dragă: „fiţi dumnezei!” Şi nimic mai mult decât aceasta nu se poate spune. Dincolo de aceasta, cuvintele se pierd, iar tăcerea se face grăitoare.

(Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Kiev, 6 aprilie 2023

Rămâneți în Biserica canonică și rămâneți la Lavra Peșterilor din Kiev, a îndemnat Starețul Mănăstirii într-o declarație video emisă din arest la domiciliu la începutul acestei săptămâni. Înaltpreasfințitul Mitropolit Pavel de Vyshgorod, care este stareț al Lavrei de 30 de ani, a fost informat oficial sâmbătă dimineață că este cercetat pentru incitarea la dușmănie religioasă prin criticile sale la adresa Patriarhiei de Constantinopol și a BOU schismatică și pentru că ar fi justificat agresiunea armată a Rusiei. Procesul s-a desfășurat neobișnuit de rapid și deja în acea seară a fost condamnat la două luni de arest la domiciliu într-un sat din afara Kievului, fără posibilitatea de a participa la slujbele divine, în timp ce ancheta preliminară continuă împotriva lui.

În videoclipul său publicat marți, Vladica Pavel a mulțumit tuturor pentru rugăciunile lor, subliniind că „mă întăresc foarte mult, îmi dau putere, duh, vigoare și statornicie în credință”. Înaltpreasfinția Sa a amintit, de asemenea, că Domnul Iisus Hristos a proorocit astfel de suferințe pentru credincioși, pentru care vom primi răsplată în Rai.

Adresându-se mirenilor care au apărat curajos Lavra vreme de o săptămână, Mitropolitul Pavel a spus: „Dragi frați și surori, rămâneți de Sfânta Biserica noastră Canonică, lângă Întâistătătorul ei, Preafericitul Mitropolit Onufrie, alături de episcopii credincioși și de preoția Sfintei noastre Biserici”.

Și întorcându-se către monahii Lavrei, i-a îndemnat și pe aceștia să rămână puternici în continuare: „Dragi frați, iubiții mei, sfatul duhovnicesc, preoții, toți monahii, novicii… Sunt cu voi. Un lucru vă rog: nu părăsiți Lavra, nu deveniți trădători. Când Hristos era pe Cruce, toți au fugit, lăsându-L în pace. Nu-L părăsiți astăzi.”

Din păcate, Arhimandritul Avraam, a decis să părăsească Biserica și să se alăture schismaticilor, fiind numit stareț al propriei organizații numită „Lavra Peșterilor din Kiev”.

Vlădica Pavel a avut și un mesaj pentru oponenții Bisericii, spunându-le că într-o zi le va fi rușine de acțiunile lor. „Dacă nu te-ai dus la biserică să te rogi, nu te duce acolo pentru propria ta condamnare”. Și vorbind despre el însuși, Mitropolitul Pavel a spus: „Nu sunt descurajat. Nu am de ce să mă tem… Simt un val de putere duhovnicească. Ceea ce se întâmplă este un dar de la Dumnezeu pentru a-mi întări credința și, poate, pentru a arata pe cineva care să fie mai puternic în credință.”

Traducere: Sora Gabriela Naghi

Sursa: https://orthochristian.com/152951.html

NOTA: Cu dragoste va indemn pe toti să-l pomeniți la rugăciune și la Sfintele Slujbe pe IPS Pavel, și veti vedea lucrarea lui Dumnezeu prin Sfinții ale căror Moaste se gasesc în Lavra.

Avva Filimon spunea: „Mulţi Sfinţi Părinţi au putut vedea îngerii păzindu-i, lucru pentru care ei se îngrădeau cu tăcerea şi nu vorbeau cu nimeni”. În loc să-ţi pierzi timpul, spune rugăciunea. Şi cu cât indiferenţa şi apatia vin mai vârtos asupra ta, cu atât mai mult ar trebui să te temi de ameninţarea pe care Domnul a proferat-o către sluga cea vicleană şi leneşă (Matei 25, 26). Dacă laşi zilele şi nopţile să treacă într-o nepăsare crescândă, curând vei sfârşi prin a deveni cu totul nepăsător.
Te vei făli tu oare cu nepăsarea ta, în vreme ce alţii vor dobândi cununi pentru truda şi strădaniile lor? Frate, nevoieşte-te puţin în rugăciune şi trezvie şi vei vedea bucuria ţâşnind în inima ta şi lumina mijind pe cerul minţii tale: nu acea bucurie care dispare înainte de a te împărtăşi de ea, ci acea dulce bucurie, asemănătoare cu dulceaţa îngerilor şi lumina cea neînserată a lumii ce va să fie, pe care Hristos, Lumina lumii, o va revărsa deasupra ta înainte de a pleca din această lume şi care vine prin rugăciune.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 326)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” (Mat. 22, 37)
1. În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată inima ta.
2. Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele întâmplări, şi sărută-i poala şi mânecile veşmintelor, nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e”, tu strigă-le în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte, cu toată inima ta!
3. Când evreii ÎI pălmuiesc, tu întinde mâna ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când ÎI scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?
4. Când Pilat ÎI întreabă pe tăcutul Domn: Ce este adevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El este Adevărul Dumnezeiesc, viu şi întrupat. Când ostaşii romani II biciuiesc, tu stai lângă El şi spune fiarelor: Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi pe Mielul lui Dumnezeu cel Purtător de viaţă, Care dă viaţă împărăţiei voastre a morţii.
5. Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă Crucea Lui împreună cu Simon Cirineanul, şi împreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge, şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.
6. Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sânt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.
7. Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sineţi: Preacinstită Maică, şi eu II iubesc cu toată inima mea.
8. Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui.
9. Când Iosif şi Nicodim Il pogoară în mormânt, tu caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuie-ţi că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti ca fiind în mormânt. Şi îţi va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El şi întru El.
10. Oare cu cât mai dulce va fi Învierea cu El şi întru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Oştenii împăratului merg înaintea împăratului, feţele lor sunt ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgotei şi în întunericul sufletului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.
11. Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor, şi nu vei ştii dacă să te ascunzi sau să fugi sau să I te arăţi, iată, El întâiul Se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi El îţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre suspine, vei striga precum Toma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie!

Binecuvântaţi pre cei ce blestemă pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce fac vouă necaz. (Lc. 6:28)
Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osândiţi, şi nu vă veţi osândi, iertaţi şi vi se va ierta. (Lc. 6:37)
Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune; şi omul cel rău, din visteria cea rea a inimii sale scoate cele rele; că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui (Luca 6, 45).
Că nu au trimes Dumnezeu pre Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El. (Ioan 3,17).

Sublimă scriere, selectată și editată de Sora Gabriela Naghi

Tocmai mă pregăteam să apreciez gestul domnului Capsali de a-l apăra pe Părintele Iacob din Caransebeș, împotriva abuzurilor lui Lucian Mic, când mi-a ajuns sub priviri articolul saău ,,Să ne amuzăm cu nepomenitorii’’. Sa se amuze dumnealui pe seama noastra cât poftește, nu însă cu noi. Pentru că noi n-avem motive de amuzament, pe noi, sectari cum suntem, ne preocupa altceva. Să spunem ce.

1.Unul din preoții nepomenitori, Părintele Petroniu (Călin) Socaci a fost otrăvit în două rânduri de un stareț ecumenist din Moldova și numai mila lui Dumnezeu l-a întors din pragul morții. A mai trăit nici doi ani și apoi a trecut la Domnul. Informația e sigură o am chiar de la Părintele Petroniu.

2.Pentru că scaunele noastre episcopale istorice și cele mai noi sunt ocupate de ierarhi eretici, care propovăduiesc vârtos ereziile ecumeniste, introducând acest cancer în Trupul Bisericii.

3.Pentru că 13 maici de la Văratec au fost alungate din mănăstire în puterea iernii, nevoind să se facă părtașe le ereziile din Creta.

4.Pentru că două maici surori au refuzat să mai participe la Slujbele unde se pomeneau eretici și au fost bătute crunt și alungate. Uneia i s-a fracturat piciorul, am văzut-o cu el imobilizat, și-apoi au fost alungate. Locul mărșăviei: Mănăstirea Frumoasa din Moldova. Protagonistă: zdrahoana Sofia Bordeianu, stareță.

5.Pentru că Părintele Grigorie Sanda și alți doi monahi au fost alungați din Mănăstirea Lacul Frumos din Vâlcea, după ce li s-au sfărâmat ușile și ferestrele de la chilii, din ucazul lui Varsanufie. Motivul? Același. Au ascultat de Sfintele Canoane.

6.Pentru că preoții noștri au fost batjocoriți, caterisiți pe nedrept, alungați din parohii și lăsați fără mijloace de trai, în vreme ce domnii episcopi trăiesc în opulență. Unii n-au nici acum, după șase ani, un venit sigur și totuși Dumnezeu le dă pâinea cea de toate zilele.

7.Pentru că preoții noștri, după ce-au fost alungați, sunt târâți ani de zile în procese la instanțele civile, cu scopul de a fi întemnițați. Asta este câinoșenia unor pseudo-ierarhi, îmbrăcați în veșminte arhierești. Să vă dau exemple? Părintele Ungureanu din Schit Orășani (Botoșani), alungat din biserică de Teofan din Iași, cu cei aproape 200 de credincioși ne-ecumeniști, își fac Sfintele Slujbe pe uliță, în vreme ce biserica a fost data cozilor de topor, vreo 10-15 persoane. Poate nu știți că Părintele Unguranu a fost izbit cu un baston în cap de o brută a lui Teofan, în vreme ce stătea îngenunchiat și se ruga în fața unei răstigniri. Părintelui Cantor Mihai din Zalău i s-a intentat proces pentru ,,vina’’ de a fi purtat reverendă, după caterisirea nedreaptă.

8.Pentru că Sfintele noastre Mănăstiri au fost spurcate de prezența sodomiților și a sataniștilor, cărora li s-a îngăduit de către minciuno-ierarhi să-și desfășoare manifestările blestemate în locuri sfințite de sute de ani de rugăciune. Întrebați-i pe stareții de la Neamț și de la Sihăstria Putnei.

9.Pentru că minciuno-ierarhii români participă la blestematul consiliu mondial al bisericilor în care, nu demult, au fost primiți cu drepturi depline ca biserici (!), sodomiții și sataniștii. Dumneavoastră ați sta alături de ei? Noi, sectarii – nu!

10.Pentru că Sfinții Grigorie Palama, Paisie Aghioritul din Biserica Greciei, și Sfântul Justin Popovici din Serbia au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici, ca demers canonic pentru stârpirea ereziilor, și până astăzi nu i-a acuzat nimeni de schismă sau sectarism, cum ne acuză pe noi minciuno-episcopii români. Fie sănătoși.

Mă opresc aci. Cred că am fost convingător în a spune o parte infima din cele ce se întâmplă în Biserica noastră. Iulian Capsali e un mercenar pus în slujba acestor mârșavi. Când i se vor tăia fondurile, vă garantez că nu va mai fi un ortodox atăt de vajnic. Dacă așa se simte el bine, îl privești. Cei care i-au făcut instructajul sunt cam prostănaci. Ar face bine să nu ne poarte el sâmbetele, să se amuze în continuare. Nouă nu ne arde să râdem ca prostu-n târg. Avem altceva de făcut.

Presbiter Iovița Vasile

Niciodată nu vom putea ajunge la adevărata smerenie, chiar dacă mărturisim că suntem mai răi decât toţi oamenii, pentru că aceasta înseamnă a ne compara cu semenii noştri.

Adevărata smerenie presupune o altfel de comparaţie: ne comparăm pe noi înşine cu chipul omului care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, chipul în care Dumnezeu l-a gândit pe om mai înainte de toţi vecii. Pentru noi punctul de referinţă este Hristos. El este pilda noastră. Iar dacă punctul nostru de referinţă este Domnul Însuşi, atunci smerenia nu are sfârşit. Nu ne mai putem mândri, căci ştim că adevărata smerenie este de neatins, de vreme ce este întruchipată de Hristos-Dumnezeu. Tindem spre ea, dar nu suntem în stare a o atinge în chip desăvârşit. În lumina celor spuse mai sus, înţelegem de ce Sfântul Pavel zicea: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Timotei 1,15). Marele Apostol putea mărturisi că el este întâiul între păcătoşi, deoarece se învrednicise de vederea lui Hristos şi cunoştea măsura la care ar trebui să se ridice omul, dacă vrea să se asemene Fiului lui Dumnezeu. Şi cu cât mai limpede Îl vedem pe Domnul, cu atât mai adâncă devine smerenia noastră.

Pe Hristos Îl întâlnim în adâncul inimii, acolo unde se zugrăveşte chipul Lui, precum arată acelaşi Apostol: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni 4, 19). Când Hristos a luat chip în inima noastră, ne coborâm mintea înlăuntrul ei şi vedem Faţa Domnului, sfinţenia şi măreţia Lui. Atunci înţelegem că smerenia nu are hotar pe pământ. Aşadar, nu trebuie să ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos – pilda noastră cea desăvârşită. „V-am dat vouă pildă”, spune Domnul. El este Învăţătorul şi Stăpânul nostru.

(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 73-74)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Sfinții Părinți spun: „Mai presus de lucrare este paza”. Mulți dintre noi se sârguiesc cu multă mărinimie atât la ascultare, cât și la privegherea de noapte. Într-adevăr, se ostenesc mult, în mod deosebit pentru a ajunge la umilință și la lacrimi înainte de împărtășire, dar cu toate acestea, fiindcă nu iau aminte la ei înșiși, rămân aproape în același loc sau de multe ori se întorc mai mult înapoi decât merg înainte. Și atunci unii se întreabă: „Unde greșesc? Fac ascultare, mă mărturisesc, postesc, priveghez, iert, mă rog pentru cei ce mă mâhnesc și mă prigonesc. Unde este greșeala?”

Răspunsul ni-l dă un mare isihast al Sfântului Munte, Starețul Daniil, care s-a nevoit în peștera Sfântului Petru Atonitul. Trăind într-o desăvârșită liniște, de îndată ce se termina Sfânta Liturghie, fără să vorbească cu cineva mergea și se închidea în chilia sa neprimind pe nimeni. Făcea excepție numai cu marii asceți Iosif și Arsenie, cei de o nevoință cu el. De obicei primele sale cuvinte pe care le spunea acestora erau: „Sfânta Singlitichia spune: Opaițul luminează, dar buzele i se ard”. Prin aceste cuvinte voia să arate cât de mult se temea el însuși ca nu cumva prin vorbire să piardă harul pe care îl dobândea atât prin osteneala privegherii, cât și prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

Acum să-și imagineze fiecare dintre noi câte portițe deschidem nu numai prin discuții nevinovate, ci chiar și prin cele duhovnicești. De cele mai multe ori convorbirile duhovnicești sfârșesc în vorbire deșartă, flecăreli, discuții politice și judecarea celorlalți. Și după toate acestea ne mai întrebăm unde greșim. Pentru acest motiv, și fericitul nostru stareț Iosif a predat fiilor lui duhovnicești această rânduială: adică îndată după Sfânta Liturghie, dar mai ales după împărtășire, toți frații să se retragă în tăcere la chiliile lor. Această rânduială a fost pusă și de Starețul meu, Părintele Haralambie, în obștea sa, rânduială pe care a respectat-o cu acrivie atât la Schitul Nou, cât și la Burazeri. Este vădit faptul că la cei care, împreună cu lucrarea duhovnicească, își păzesc în același timp și simțurile și mai ales limba, roadele duhovnicești sunt bogate. Cred că aceasta înseamnă „Lucrați și păziți”.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – dascălul rugăciunii minții, Editura Evanghelismos, București, 2005)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Prin anii nouăzeci părintele Iustin Pârvu și alți duhovnici au sfătuit credincioșii să refuze cardul de sănătate din motive religioase și să ridice salariile direct de la bancă în numerar, din aceleași motive.

Aflu că acum se acceptă pomelnice cu plăți on-line la biserică! Eu cred că Biserica ar trebui să-și mențină o poziție fermă în această problemă și să nu încurajeze folosirea cardului bancar în general și nicidecum pentru achitarea unor servicii religioase. Nu s-a schimbat modul de funcționare al cardului. Are același sistem de operare bazat pe 666. E necesară o conștiința religioasă vie și o determinare pentru a menține numerarul.

Sfântul Paisie Aghioritul și alți sfinți spuneau să evităm răul cel mic pentru a-l putea evita și pe cel mare… Spunea, adică, să evităm documentele electronice pentru a putea evita pecetea pe mâna dreaptă ori pe frunte, conform capitolului 13 din Apocalipsă.

Poate că este mai ușor de folosit cardul pentru diverse plăți. Poate că e mai ușor de trimis un pomelnic în țară de către cei aflați în străinătate… Totuși, cu o lume fără numerar și cu o identitate electronică pe un document sau pe un cip implantat, ne pregătim pentru cea mai cruntă sclavie, sclavia lui antihrist! În plus, atragem mânia lui Dumnezeu asupra noastră, așa cum scrie în capitolul 14 din Apocalipsă.

Numerarul conferă niște avantaje pe care le vom conștientiza cu întârziere atunci când nu vom putea folosi banii din cont dacă și iar dacă… Iar elitele tocmai ne pregătesc orașele de 15 minute, cu restricțiile de rigoare. Prin documente electronice și mai apoi prin cipuri implantate ori prin ,,vaccinul” cu luciferază și nanoboți cu hydrogel, se creează posibilitatea realizării unor constrângeri diverse pentru a ne conforma.

Rugăciunea stareților de la Optina împotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește-ne de înșelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, și ne izbăvește de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi și pe toți dreptmăritorii creștini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu și să ne depărtăm de Tine și de Biserica Ta cea Sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim și să murim pentru sfânt Numele Tău și Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine și să primim semnul mârșavului antihrist și să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi și noapte, lacrimi să plângem greșalele noastre și îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoșătoarei Tale Judecăți. Amin.

Sora Pelaghia

De o vreme încoace tăiesc o stare de descumpănire care se amplifica neîncetat! Nu îmi vine să cred ca se intampla ce se intampla! Tot sper ca este un cosmar din care ma voi trezi dimineata! Pana si adunatura talhareasca din Creta a fost depasita! Ecumenismul nebunilor a iesit din „teorie” si se manifesta faptic printr-o apostazie completa si cumplită!!

Răul nu mai are nicio logica si nicio rusine! Nu credeam ca Irineu poate fi întrecut, însa iată ca Lucian a facut-o! Cine știe cine și ce mai urmează! Si totusi … Dumnezeu le îngăduie … până la o vreme! Desi semnele par sa indice apropierea iminenta de sfarsit, totusi un sentiment  launtric nedefinit ( care poate fi bineinteles o inselare ! ) imi spune ca Mântuitorul va interveni si va restaura cel putin în parte lumea căzută! Oricum, termenul meu „in-luciferizat” nu reprezinta o figura de stil! Acesti asa-zisi „ierarhi”, dar si cei impreuna cu dansii, au căpătat literalmente duh si cugetare satanicesti! Pe de alta parte, Turma Cea Mica rămâne pâna la sfarsit, avandu-L drept Pastor pe Hristos Biruitorul!

Fr. Mihai Dinculescu

 ,,Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea Credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă’’ (Matei 17, 20). Cuvintele acestea ale Mântuitorului nu sunt o metaforă sau vreo altă figură de stil; ele sunt, realmente, un fapt posibil celor care au nestrămutată Credinţă.

Astăzi pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu de la Muntele Fracesc. Acesta a învăţat filozofia la Atena, dar s-a lepădat de cele ale lumii şi a mers să petreacă într-o peşteră, în Etiopia. Nouăzeci şi cinci de ani s-a nevoit Cuviosul în acel munte. Aşa l-a găsit Avva Serapion când a venit să-l cerceteze. Sfântul nu mai văzuse faţă omenească de când s-a retras în loc pustiu, de aceea l-a întrebat pe Avva Serapion: ,,Mai sunt, oare, Sfinţi în lume, ca să facă minuni precum a zis Domnul în Evanghelie: Veţi zice muntelui acestuia: mută-te… Şi în acel moment s-a produs minunea Dumnezeiască: muntele s-a mişcat din locul său şi a pornit spre mare, ca la cinci mii de coţi. Atunci Sfântul Marcu a făcut semn cu mâna spre munte: ,,Ce ai făcut tu, munte? Nu ţi-am zis să porneşti, ci am vorbit cu fratele; deci tu stai la locul tău’’. Şi muntele s-a oprit, spre mirarea Avvei Serapion, care nu mai văzuse o asemenea minune, de aceea Cuviosul a plâns şi i-a spus: ,,Amar pământului, că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele nu sunt!’’

Apropiindu-se vremea despărţirii sale de trup, Cuviosul Marcu a rostit aceste îndemnuri: ,,Mă duc din viaţa aceasta vremelnică, iar tuturor celor ce rămân pe pământ, le doresc să se mântuiască. Mântuiţi-vă, pustnicilor, care rătăciţi în peşteri şi în munţi pentru Dumnezeu! Mântuiţi-vă, nevoitorilor, care pentru împărăţia cerurilor cea cu anevoie, răbdaţi toată nevoia! Mântuiţi-vă, lavre, cele ce slujiţi lui Dumnezeu ziua şi noaptea! Mântuiţi-vă Sfinte Biserici, cele ce sunteţi curăţire a păcătoşilor! Mântuiţi-vă, preoţii Domnului, mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni! Mântuiţi-vă, fiii împărăţiei lui Hristos, care v-aţi făcut fii ai lui Hristos prin Sfântul Botez! Mântuiţi-vă, iubitorilor de Hristos, cei ce primiţi pe străini ca pe Însuşi Hristos!… Mântuieşte-te, tot pământule. Şi toţi cei ce vieţuiesc pe tine în pace şi întru dragostea lui Hristos’’

Avva Serapion i-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, pentru a primi răsplata ostenelilor sale (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 68-76).

Preot Ioviţa Vasile

Ia aminte la tine, dragul meu, totdeauna, și vezi ce parte au în lucrul tău de fiecare zi necazurile care te întâmpină, locul pustiu în care petreci, agerimea minții tale, împreună cu puterea cunoștinței tale, îndelunga ta liniște cu leacurile cele multe, cu ispitele adică, rânduite ție de adevăratul Doctor, spre tămăduirea omului celui dinlăuntru. Ispitele sunt câteodată de la draci, câteodată de la bolile și durerile cele trupești, câteodată de la spaima din gândurile sufletului, când îți aduce aminte de înspăimântările vremii de apoi, câteodată în altoirea și dobândirea darului fierbințelii și al lacrimilor celor dulci, și al Harului celui duhovnicesc împreună cu altele, ca să nu lungesc vorba.

Oare vezi tu că în toate acestea a început rana ta să se vindece și să se închidă? Adică patimile început-au să slăbească? Fă un semn și, intrând înlăuntrul tău, vezi ce anume patimi au slăbit inima ta, și care anume au pierit și s-au dus cu totul, și care au început să tacă din pricina însănătoșirii sufletului tău și nu fiindcă mai au teamă, și care patimi au învățat să se plece din pricina minții, și nu că le-ar lipsi patimilor pricini. Și iarăși ia aminte și vezi de nu cumva din lăuntrul ranei tale celei putrede a început să răsară trupul cel viu, adică pacea sufletului. Și care anume dintre patimi mereu întâmpină silă, și sunt ele trupești sau sufletești, sau amestecate; și se mișcă ele în întunericul uitării, ca niște neputincioase, sau cu putere se ridică ele împotriva sufletului; și vin ele ca niște stăpâni sau ca niște furi?

Și cum se poartă cu ele mintea, împărăteasa care domnește peste simțuri. Când i se ivesc patimile și încep vreun război, se luptă oare mintea împotriva lor? Și, ținându-se tare, le face oare de slăbesc, sau nici nu se uită la ele și nici nu le pune în socoteală?

Și care din patimile cele vechi s-au șters, și care sunt de curând alcătuite? Iară dintre patimi, unele ating fantezia, altele ating simțurile, fără fantezie, altele se mișcă în amintirea nepătimașă de gânduri și fără de ațâțare. Și iarăși din acestea putem afla măsura unui suflet.

Primele dintre aceste suflete, n-au ajuns încă la așezare. Fiindcă aceste suflete mai duc luptă, oricâtă tărie ar arăta în luptă. Iară aceasta o spune Scriptura în felul ei, zicând: „S-a așezat David în casa lui și l-a odihnit pe el Dumnezeu de toți cei din jurul lui”(II Regi 7, 1). Și aici nu e vorba numai de o singură patimă, ci împreună cu patimile firii să înțelegi și pofta si mânia și iubirea de slavă, cea care aduce în închipuirea noastră anumite obrazuri, și ne trezește pizma și pofta. La fel este și patima iubirii de argint, când sufletul în ascuns se împărtășește de dânsa, chiar dacă n-ar ajunge în faptă, dar închipuiește în minte obiectul patimei, ca pe un chip al strângerii de avuții, și îndeamnă sufletul să cugete în acel chip și îi strecoară și pofta să-l câștige pe el, împreună cu celelalte.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 59-60)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Mulțumesc pentru răspunsul pe care mi l-ați trimis. Mă gândeam că poate nici n-o să mă băgați în seamă. Dintru început, vreau să retrag acel cuvânt dur, idiot, și să continuăm schimbul de opinii într-un registru cât de cât civilizat, sau creștinesc, dacă vreți.

Lucrurile stau așa: Biserica lui Hristos a receptat Sinodul III ca fiind Ecumenic. Contestându-l, încă din titlu, ca fiind un eșec, Dumneavoastră comiteți o eroare imensă, deoarece atacați Dogma infailibilității Bisericii. Consecințele nu se opresc aci. Dacă Biserica nu e infailibilă, ar rezulta că și Capul ei, Mântuitorul Hristos, e supus greșelii. Doamne, păzește-ne, asta e o blasfemie fără seamăn! Mai departe: ar însemna că Duhul Sfânt ori nu i-a asistat pe Sfinții Părinți sinodali, ori a făcut-o într-un mod defectuos – altă blasfemie. Ne ridicăm acum împotriva lui Dumnezeu? Acesta e un mod ecumenist și drăcesc de a privi lucrurile. Știu că învățământul Teologic e impregnat de ecumenism și că Dumneavoastră sunteți tributar acestui mod de gândire. Așa ați învățat, așa credeți, așa scrieți. Și eu sunt absolvent de Sibiu, dar nimeni nu m-a învățat că Mântuitorul S-a născut în primăvară, pentru că eu sunt de modă veche, ceea ce însemnă gândirea sănătoasă a Sfinților Părinți.

Știți cum vă percep eu? Ca pe un om căruia i s-a pus un baros în mână și i s-a trasat sarcina de a dărâma un stâlp, în speță Sinodul III Ecumenic. Dintru început vi s-au fixat obiectivul și concluziile, și Dumneavoastră v-ați conformat și ați ajuns exact la acele concluzii, dând interpretări personale unor fapte, evenimente și aspecte legate de Sinod. V-ați permis să contraziceți Biserica cea nebiruita de porțile iadului și acesta e un lucru extrem de grav, care vă pune mântuirea în primejdie. Din păcate, nu sunteți un caz singular, același mod de gândire, ecumenist, îl are și consăteanul meu, Patriciu Vlaicu de la Bruxelles, care contestă anumite părți din Sfânta Scriptură. Exact ca papa.

Ca papa procedați și Dumneavoastră. Poate vă e cunoscut episodul acela filmat, în care blestematul eretic Francisc ține o Cruce în mână și întreabă: ,,Ce este aceasta? Este eșecul lui Dumnezeu!’’ Nu vă supărați, dar aveți același mod papistășesc de gândire, și nu-i bine. Sunt convins că știți ereziile și blasfemiile pe care le proferează Francisc de la Vatican, ex cathedra. Gândiți-vă că în 2025 trădătorii Ortodoxiei se vor uni cu papa, ca supuși ai săi. Să nu faceți pasul acesta deoarece riscați să ajungeți într-un punct în care nici pocăința nu mai e posibilă. Vă spun de pe-acum că nu Biserica Ortodoxă se va uni cu papistașii, Mireasa lui Hristos nu poate fi târâtă într-o unire a fărădelegii. Ecumeniștii trădători, cei care au semnat în Creta contractul de vânzare-cumpărare a lui Hristos, în valoare de 30 de arginți, se vor uni cu blestematul papă. Va fi o imensă cernere, așa încât să aveți mare grijă pe ce poziție vă situați.

Câteva chestiuni punctuale:

1.Nu vă întreb nimic despre sinodul II tâlhăresc din Creta, din 2016, deoarece lucrurile sunt extrem de clare. Sinodul s-a născut mort și acum pseudo-ierarhii stau în jurul cadavrului, încercând să-l resusciteze, și strigând din răsputeri ca e mare și sfânt.

2.Povestea cu vremea Nașterii Mântuitorului. Am auzit-o cu mulți ani în urmă de la martorii lui Iehova. Spuneau că a avut loc primăvara, deoarece oile erau pe câmp. Când le-am arătat oi pe câmp în plină iarnă, la noi, nu în Țara Sfântă, mult mai călduroasă, au rămas fără cuvinte. Văd că ideea aberantă a ajuns și în mediile universitare.

3.Puteți să-mi dați trei nume de ierarhi români aflați în scaune, care au fost aleși canonic?, presupunând că totuși aveți respect față de Sfintele Canoane, pe care ați jurat să le apărați.

4. Ce părere aveți de faptul că în reuniunea cmb de la Karlsruhe, sodomiții și sataniștii au fost primiți ca membri cu drepturi depline: Îi considerați ,,biserici’’, cum sună directivele din Creta? Sunteți de acord cu prezența la acea reuniune satanică a lui Nifon, ereticul de la Târgoviște?, cel care la Busan spunea că nu se cunoaște succesoarea Bisericii ierusalimitene, de la Cincizecime. Dar cu prezența în fruntea cmb a reverendului Ioan Sauca?

5.Cum vedeți adunăturile de la Sfintele Mănăstiri Neamț și Sihăstria Putnei, la care au participat sodomiți, sataniști și ecumeniști, la loc de cinste fiind zoofilul declarat Vasilică Danileț? L-ați tras de mâneca reverendei pe distinsul Dumneavoastră coleg de dăscălie, Necula Constantin, și să-i spuneți: Nene, dumneata ești preot ortodox, ai familie cu copii, ce-ai căutat sub același acoperiș cu Vasilică Danileț și ceilalți sodomiți nelegiuiți? N-ați făcut-o, desigur.

6.Nu vă deranjează faptul că un neisprăvit, Vasile Bănescu, a fost impus din afara Bisericii ca purtător de cuvânt, și acum s-a ridicat deasupra lui Daniel și a sinodului? Acesta a ajuns să vorbească în numele Bisericii noastre, să formuleze ,,poziția oficială’’ a Bisericii în orice împrejurare. Avem un patriarh de paie și un sinod de momâi? Eu nu mă pot împăca cu această stare de lucruri și mai sunt oameni care au sesizat aceste anomalii.

Nu vreau să întind prea mult vorba. Vă spun răspicat, ieșiți din cloaca ecumenistă în care ați nimerit. Mântuirea Dumneavoastră și a familiei e mai presus de cariera universitară, mai presus chiar de dobândirea lumii întregi. Lăsați-i pe ecumeniști să meargă pe drumul pierzaniei. Ieșiți din mijlocul lor, până mai este vreme. Nu vă temeți! Împărăția Cerurilor nu este a celor fricoși. Dumnezeu să-i dea sănătate decanului Daniel Buda și să nu mai patroneze un învățământ ecumenist. Doamne, ajută.

Presbiter Iovița Vasile            28 martie 2023

Este un vis frumos, dar cât de oportun pare să fie realizarea lui acuma, cred ca nu este momentul să insistăm,  si trebuie intrebati si moldovenii dace doresc ca acest fapt sa se întâmple acuma. De ce?

Este război in Ucraina si cauza aceasta este  extinderea NATO, care, chipurile, a venit in România să o apere, de ce anume, că dacă rușii ne vor invada, asta va fi din cauza NATO. Prin unirea teritoriilor românesti  din Ucraina cu Romania  automat NATO se apropie de Rusia. Or, motivul acestui război este tocmai extindera NATO. Moldovenii sunt constienti că prin  unirea cu Romania, extinderea NATO mai aproape de rusi îi poate întărâta pe acestia si, în caz de razboi ii va spulbera si pe ei nu numai pe noi.

Apoi mai este o problema deloc neînsemnată, așa numitele valori ale UE se traduc in jecmănirea Romaniei. se vor extinde si la ei impreuna cu ,,revolutia sexuală’’ pe care vor sa o introduca si la noi, în speță in școli. Nu cred că moldovenii doresc asta. Apoi mai e si problema religioasă, ierarhii nostrii sunt toți în erezie și IPS Longhin si alți ierarhi din Republica Moldova nu îi vor pomeni la slujbe, fapt care ar duce la ,,caterisirea’’ lor de Patriarhia Româna. Ei sunt conștienti de toate acestea enumerate.

Dar înclin să cred că ei în acest moment ar prefera Rusia deoarece ei sunt creștini ortodocși care resping revolutia sexuală și au introdus in Constitutie prevederea coform căreia familia este formata din barbat si femeie. Deci ei vor adera la aceste valori ale Rusiei pravoslavnice  și nu la spurcăciunile impuse Romaniei de UE.

Deci să ne trezim, dacă vrem să mai existăm si să ne luăm  teritoriile românești din Ucraina. Mai întâi trebuie să iesim din NATO. Aceasta ar trebui sa fie principala noastra actiune, de a ne salva pe noi de dezastru si abia apoi se va putea pune problema unirii  si înfăptuirea Romaniei Mari. Doamne ajută.

Dr. Sofia Iuga

„Ipocrizia înseamnă a avea ceva [în minte], dar a te comporta cu totul diferit”; moraliștii contemporani definesc ipocrizia astfel: „ Ipocrizia înseamnă sustragerea prestigiului, sau viciul sub chipul virtuții; astfel încât, dacă adevărul este ceva dumnezeiesc, ipocritul, care se află în afara sa, de vreme ce altceva este și altceva arată că este, se ajunge în chip evident dușmanul lui Dumnezeu. ”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre cei ipocriți: „Vrei să dobândești slavă de pe urma evlaviei? Dacă ești cu adevărat evlavios și nu cugeți nimic viclean în sinea ta, trebuie să te bucuri nu pentru că pari [evlavios], ci pentru că ești; iar dacă, nefiind [evlavios] cu adevărat, poftești slava celor mulți, gândește-te că nu aceștia ne vor judeca în ziua [Judecății], ci Acela care și cele ascunse le cunoaște în chip amănunțit; iar dacă îți cunoști păcatele, dar te arăți celorlalți curat, nu numai că nu trebuie să te bucuri, ci trebuie să și suferi și să suspini amar, gândindu-te neâncetat la ziua în care toate se vor descoperi. Poftești cinste? Respinge-o, știind că te face datornic. Nu-ți acordă nimeni nici o cinste? De aceea trebuie să te bucuri. ”

Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre cel ipocrit: „Având pururea ură în adâncul inimii, ipocritul nu arată decât o iubire superficială, asemenea recifelor, care, fiind acoperite numai puțin de apele [mării], provoacă accidente celor nepregătiți. ” Ipocrizia este vlăstarul invidiei, care aduce cu sine toate relele.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată: „Ca un om evlavios, vrea să fie numit sfânt și toți să I se închine; vezi înfățișarea exterioară a unuia ca acesta și crezi că le săvârșește pe toate după Dumnezeu, dar inima lui este plină de invidie și vicleșug și de tot felul de rele” ; iar Nil zice: „[Ipocritul] socotește că sub vălul posomorelii poate să ascundă nerușinarea pe care o are în sine și că poate să acopere patimile de rușine ale sufletului cu îmbrăcămintea străină. ”

Iar Iov spune că [ipocritul] vorbește cu gura și cinste cu buzele; dar inima [sa] este departe; învață în zadar pilde, înșelându-I pe toți sub aparența cuviinței.

Iar un alt înțelept mărturisește: la vorbă și la chip pare a fi asemenea mielului, dar înăuntrul lui cu nimic nu diferă de balaur. Ipocritul este cel mai nedrept dintre oameni, pentru că a părea că ești drept, dar a nu fi, este cea mai mare nedreptate.

(Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute, Editura Sophia, 2012, p.372-373)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi