Categorie: Uncategorized

Ecumeniştii sunt o minoritate în Biserică. Puterea lor nu vine de la numărul lor, ci din poziţiile cheie pe care le ocupă. Dacă te uiţi la aparatul administrativ al Patriarhiei, vei constata că nu există măcar o persoană care să nu fie infestată de morbul ecumenismului. Coborând la nivelul  Mitropoliilor şi Episcopiilor, vei constata aceaşi stare de fapt. Toţi ocupaţii posturilor administrative sunt oameni selecţionaţi, care au corespuns unor criteria stabilite de cei din afara Bisericii şi au acceptat să facă pasul fatidic, numai pentru a primi numirea. Niciun post n-a fost lăsat la voia întâmplării. Oameni docili, fără coloană vertrebrală, iubitori de slavă deşartă, dornici de parvenire, indiferent de preţ, s-au căţărat în aceste posturi şi nu-şi pot îngădui să facă notă discordantă faţă de directivele ierarhului. Execută toate ordinele, întocmai şi al timp, nu cumva să pricinuiască o cât de mică nemulţumire şefului. Sunt oamenii de la care nu mai avem nicio aşteptare.

Odinioară protopopii erau aleşi de preoţi şi agreaţi de episcopi. Acum, şi de mai mulţi ani, alegerea o face episcopul, respectând, fireşte, îndeplinirea criteriilor. Dacă vreunul greşeşte cât de puţin, e înlăturat cu promptitudine. Realitatea e că aceşti slujbaşi se străduiesc să nu greşească, aşa se explică longevitatea lor în posturile pe care, fără onor, le ocupă. Te uiţi cu câtă emfază îşi poartă insemnele protopopeşti şi înţelegi îndată cât de dedicaţi sunt misiunii preoţeşti.

Mergând în Sfintele Mănăstiri, starea de fapt e aceaşi. Stareţi şi stareţe numiţi de ierarhul locului pe criteriul supunerii oarbe, indiferent cât de absurde şi nedrepte ar fi directivele. ,,Vrednicia’’ acestora e direct proporţională cu sumele îndreptate spre Episcop(ie) şi cu reuşita festinelor, lungi şi dese, organizate, care se pot întinde pe durata a două-trei zile. Cunosc bine culisele din mai multe Mănăstiri şi ştiu despre ce vorbesc.

Cea mai oropsită categorie e cea a bieţilor preoţi, transformaţi în perceptori chemaţi să adune sume cât mai consistente, nu cumva superiorii să fie în lipsă. O parte din ei, trimişi în parohii cu zeci de credincioşi, trăiesc de pe o zi pe alta, cu familii care nu întotdeauna îi susţin. Când stau de vorbă cu cineva de mare încredere, îşi povestesc amărăciunea. Mai-marii ştiu bine că, cu cât îi împovărează mai mult, cu atât le zădărnicesc misiunea preoţească. Toată înţelegerea pentru aceşti umili slujitori ai lui Hristos. Nicio înţelegere pentru lichele, delatori şi lingăi, care-şi bazează existenţa pe aceste îndeletniciri degradante, pe care le-au deprins încă din Seminar.

Spuneam că ecumeniştii nu sunt foarte mulţi în Biserică. Vreo cinci procente.  Ba, dacă ar fi să ne exprimăm cu mai multă rigoare, ei nici nu sunt în Biserică. Biserica n-are nimic de-a face cu ereticii. Aceştia ocupă doar posturile cheie, şi de-acolo lucrează cu mult sârg să prostească lumea, spunându-ne că erezia e Dreapta  Credinţă, că ereticii alcătuiesc ,,biserici’’, că binele e rău şi răul bine.

Presbiter Ioviţa Vasile

Mâine, joi, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse se va reuni pentru a hotărî calea de urmat în urma nesăbuinţei unei părţi a ierarhilor greci, în frunte cu Ieronimos, de a recunoaşte facţiunea schismatică din Ucraina. Faptul a provocat o puternică emoţie în lumea ortodoxă, deşi era de aşteptat ca grecii, cei mai mulţi dintre ei, să facă pasul acesta periculos spre schismă. Calea de urmat a Sinodului Rus este aceea a Sfintelor Canoane: vor constata că Ieronimos şi grupul său au intrat în schismă, îi vor şterge numele din dipticele liturgice şi nu va mai fi pomenit la Sfânta Liturghie. Acestea înseamnă că va fi întreruptă comuniunea euharistică cu ierarhii greci şi istoria va consemna momentul începerii efective a schismei dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi grecii care s-au alăturat schismaticilor ucraineni. Vrăjmaşii lui Hristos şi ai Bisericii Sale jubilează, deoarece planul lor dă rezultate. Omuleţul acela mic şi ursuz ce stă pe scaunul Patriarhiei din Constantinopol va înregistra încă o victorie împotriva Bisericii.

Schisma se petrece sub ochii noştri. Putem face distincţia netă între Biserică şi facţiunea schismatică. Oarecare confuzie va exista, deoarece schismaticii greci se vor socoti în continuare ,,păstori legitimi’’, reprezentanţi ai credincioşilor din eparhiile lor, parte a Bisericii lui Hristos şi vor desfăşura o propagandă zgomotoasă şi mincinoasă ca să arate lumii că schisma e bună şi de dorit. Zadarnic, propaganda poate acoperi realitatea un timp. Adevărul nu poate fi tăinuit la nesfârşit. Ca slujitor nevrednic de numele Mântuitorului Hristos, eu, preotul Ioviţa Vasile mă alătur sufleteşte Sfintei Bisericii Ortodoxe Ruse şi dezaprob fărădelegile orchestrate de nebunia lui Bartolomeu.

Ce va urma? Sinodul de la Bucureşti. Ierarhii români se vor alinia Constantinopolului şi acesta va fi pasul decisiv care îi va îndepărta din Biserică. Fireşte, nu-şi vor pune cenuşă în cap şi nu vor părăsi scaunele episcopale. Vor stăpâni în continuare locaşurile de cult şi mănăstirile, încât putem spune că vor fi în biserici, nu şi în Biserică. E o mare diferenţă.

Ştim bine că arhiereii români l-au primit pe ereticul şi schismaticul Bartolomeu pentru a ,,sfinţi’’ o parte (!) din edificiul numit ,,catedrala mântuirii neamului’’, în care apoi l-au primit pe celălalt eretic, papa Francisc. Prin gestul lor, prin faptul că s-au alăturat schismaticului Bartolomeu, aceştia au făcut primul pas spre schismă. Sinodului român i s-a cerut de către partea nepomenitoare a Bisericii Ortodoxe Române să nu-i recunoască pe schismaticii ucraineni şi să nu intre în comuniune cu ei. Până acum n-au dat niciun răspuns, nici măcar un semn că ar fi dispuşi să asculte de Biserică. Recunoaşterea schismaticilor ucraineni o vor face în deplină cunoştinţă de cauză, cu vădită rea credinţă, cu încălcarea Sfintelor Canoane şi împotriva voii Poprului Ortodox, aşa încât toată povara acestui teribil păcat va apăsa asupra lor.

Preoţii şi credincioşii români care au întrerupt pomenirea ierarhilor să nu-şi facă griji inutile. În momentul în care s-au îngrădit de erezie, s-au îngrădit şi de schismă, căci despre ei spune Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol: ,,nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi dezbinări’’.

Au trecut mai bine de trei ani de când primii preoţi şi credincioşi s-au îngrădit de ereziile sinodului din Creta. Desfăşurararea de acum a evenimentelor ne arată limpede că n-am greşit cu nimic întrerupând pomenirea. Dimpotrivă, am făcut ceea ce eram datori să facem, ca slugi netrebnice ce suntem (Luca 17, 10).

Presbiter Ioviţa Vasile

În aceste zile,  o veste tulburătoare a întristat sufletele ortodocşilor cinstiţi din întreaga lume. Este vorba de activitatea subversivă si de trădarea Sfintei Ortodoxii, venită din partea multora dintre clericii de rang înalt ai Bisericii Ortodoxe Elene şi nu numai (cu o puternică influenţă din partea ortodocşilor greci din S.U.A.), care au recunoscut, în şedinţă extraordinară, schismatica structură din Ucraina. Înaltul for decizional al Bisericii Ortodoxe a Greciei, sinodul ierarhilor, sub conducerea Arhiepiscopului Ieronimos, a dat verdictul: structura ucrainieană formată din apostaţi şi schismatici, este recunoscută de Primatul BOG, ca „Biserica Ortodoxă a Republicii independente a Ucrainei”.

Căpetenia acesteia, schismaticul Epifanie, afurisit de Biserică şi nepocăit, va fi pomenit în diptice, în cadrul Sfintei Liturghii a Bisericii Ortodoxe Elene. Răspunsul nostru, clar şi lipsit de echivoc, este: anaxios! anxios! anaxios!Chiar nu a contat deloc pentru sinodalii greci, unii dintre ei erudiţi învăţaţi ai Ortodoxiei din întreaga lume, planul ascuns bine pus la punct de unire cu papistaşii, sub călcâiul ereticului Francisc, înainte- mergătorul antihristului? Asta doresc ei, pentru Biserica Ortodoxă din Grecia?

Daca e să luăm în considerare toate memorandumurile impuse până astăzi Greciei, de băncile sioniste din întreaga lume şi, mai ales, de Loja Masonică Internaţională, cu binecuvantarea Vaticanului, vom observa că punctul culminant a fost atins în documentul semnat la Strasbourg, intre 25-29 iunie 2014, şi intitulat super-memorandum. Astfel, intre 25 si 29 iunie 2014, la Strasbourg a fost semnat acel super-memorandum, privitor la Colaborarea politică, administrativă şi religioasă dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, şi Guvernul Greciei, Patriarhia de la Constantinopol, o parte din Bisericile Ortodoxe, romano-catolicii , Guvernul Rusiei si Guvernul Republicii Cipru, pe de alta parte. Super-memorandumul a intrat in vigoare pe data de 1 mai 2016 şi va fi aplicat până la data de 16 august 2020.

Atat neobositul luptător, Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, cât şi „colaboratorii” săi de la acea vreme, dintre aceştia cel mai de seamă fiind dr. Nikolaos Seiki-Giermak, au atras atentia asupra faptului că ,,…peste doar câţiva ani, Grecia va devei doar o amintire plăcută, având în vedere că, pur si simplu, nu va mai exista …’’. Renumitul luptător pentru apărarea Ortodoxiei, dr. Nikolaos Seikin-Giermak a publicat, de asemenea, foarte multe informaţii legate de Mundana religio adunata (Noua religie planetară). Mai mult chiar, acesta, în afara faptului că a fost unul dintre cei care s-au opus dictaturii militare impuse Greciei, la vremea potrivită, de americani, a fost un luptător înverşunat împotriva cunoscutului Ax al morţii, activ şi astăzi, mai precis al masoneriei, al sionismului şi Vaticanului.

Iată, suntem martori ai aplicării hotărârilor din super-memorandum, făcătura mârşavă concepută de conducătorii întunecaţi ai masoneriei sioniste mondiale şi ai Vaticanului, în frunte cu ereticul Francisc, fratele drag al multor ierarhi din BOR.
Implicaţiile asupra întregii Ortodoxii a actului trădător alierarhilor greci, sunt dureroase. Arhiepiscopul Ieronimos nu a ţinut seama de părerea celor şapte Mitropoliti greci, care s-au pronunţat pentru amânarea deciziei şi nici de drama pe care o trăiesc în fiecare clipă, fraţii ortodocşi din Biserica Ortodoxă Ucraineană, canonică şi legitimă, aflată sub păstorirea Mitropolitului Onufrie.

Decizia ierarhilor greci este definitivă. Lumea ortodoxă se scindează, o parte va deveni schismatică prin comuniune cu schismaticii. La o primă evaluare a situaţiei, putem spune ca Patriarhiile din Alexandria și Serbia vor susţine Patriarhia Rusiei şi nu vor recunoaşte structura schismatică ucrainiană, mărul otravit al pseudo-patriarhului Bartolomeu. La fel și Bisericile Ortodoxe Locale din Polonia, Cehia-Slovacia și cea din America. Se vor alătura ierarhii români (nu Biserica Ortodoxă Română!),  prin întaistătătorul ei, care vor recunoaşte foarte curând structura schismatică din Ucraina.

Ce îi poate oferi Patriarhul Kiril, Patriarhului BOR? Dar cei doi papi, cel al Apusului şi cel al Răsăritului? Dar cetăţeanul Epifanie? Ortodoxia s-a cutremurat din temelii şi cămaşa Mântuitorului Hristos a fost din nou sfăşiată.

Dr. Gabriela Naghi

Sofronie, „episcopul” mult-prea tăcut al greco-catolicilor, are, se pare, asentimentul preoţilor şi stareţilor, a celor care alcătuiesc aparatul administrativ al Episcopiei Oradiei. Naivitate, laşitate şi neştiinţă, toate împreună definesc starea turmei prostite de „episcopul” Sofronie al uniaţilor, (dar cu stat de plată în BOR). Acesta, prin lanţurile pe care le-a meşterit atâţia amar de ani cu viclenie şi discursuri ecumeniste ipocrite, mizând pe slăbiciunea celor din subordinea sa, şi pe prosteala perversă, a ameţit mintea turmei credule. Indiferenţa, confuzia, starea căldicică a credinţei, sunt elementele care caracterizează mare parte a preoţilor şi diaconilor din Bihor, cu câteva binecuvântate excepţii.

„Unde sunt acei oameni de valoare cu putere de Sus, care să mărturisească Adevărul?”se întreba Cuviosul Părinte Justin Pârvu. Având un păstor greco-catolic, şi cei care îl ascultă şi-l urmează tacit, sunt greco-catolici! Adică au devenit apostaţi , schismaticî, afurisiţi de Biserica Ortodoxă! „Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură Credinţă; care purtând haina adevărului, cea ţesută din teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu”.

Merită semnalată cu adâncă amărăciune, în acest ocean de ecumenism, prezenţa Mitropolitului Serafim adâncit împreună cu subalternii ierarhici, în conferinţe şi vecernii, în Germania, cu luteranii. Nu este prima oară, nici ultima. „Conferința a continuat cu patru prelegeri, două biblic-sistematice (Pr. Prof. Dr. Gabriel Gârdan și Past. Dr. Peter Munzert), respectiv două practice (Pr. Claudiu Nechita și Past. Peter Schwarz) care au pus în lumină valorile comune ale creștinilor evanghelici și ortodocși în…”ni se relateaza pe site-ul Mitropoliei O.R. a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. Ce valori comune avem cu luteranii eretici? Ce unire şi amestec să avem noi cu ei?

Să conştientizăm foarte bine că suntem în faţa unei situaţii extrem de grave, dramatice, o avalanşă pornită împotriva Bisericii, care nu poate fi rezolvată în fond, nici prin discursuri, nici proteste cu penibile pancarte, nici mitinguri, nici prin jalbe la mai marii Bisericii, ci prin împreună-marturisire, uniţi prin Sfânta, Neprihănita şi Iubita Ortodoxie.

Scopul Satanei nu este să umple cerul de Mucenici, ci să nu mai fie credincioşi adevărati pe pământ, să îi înşele şi pe aceştia, astfel încât să le deturneze ,,inchinarea” (râvna şi credinţa lor) în directia contrară Duhului şi Adevărului lui Hristos. Nu va exista o operţie miraculoasă, nu, nicidecum, iar răul launtric profund, care loveşte Biserica noastră, invadează, prin metastaze, mădularele Trupului lui Hristos.

Nu s-a întâmplat nimic cu Mitropolitul N.Corneanu, nu se va întâmpla nimic, nici cu minciuno-episcopul Sofronie. Decăderea din treapta ar fi totuşi, un exemplu necesar şi binevenit pentru cei rătăciţi şi toţi cei cu un dezvoltat cuget ecumenist, că în BOR, Sfintele Canoane şi Sfânta Tradiţie, învăţaturile Sfinţilor Părinţi fac parte din structura noastră ca neam ortodox. Nu ar fi o vindecare în profunzime, dar ar restabili demnitatea lezată a poporului român ortodox în faţa intregii lumi Ortodoxe.

.
Să luăm aminte la cuvintele Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul: ,,Se mântuieşte numai acela care este foarte hotărât, care vrea cu adevărat, din tot sufletul să ducă aceasta “luptă bună“. Se mântuiesc numai aceia care luptă din răsputeri “contra curentului” şi nu se lasă cu niciun chip “duşi de val”, în timp ce “căldiceii”, cei care nu duc o lupta conştientă şi angajată, ci sunt creştini mai mult “din inerţie”, repede sunt înghiţiţi de valurile lumii şi, chiar dacă nu-şi dau seama, ajung sa moară sufleteşte, furaţi de un duh sau de altul, spre care au fost înclinaţi mai mult.”

În trecut, mulţi s-au smintit. Acum ce putem zice, decât că tăcerea contagioasă şi vinovată a lui Sofronie, ,,episcopul’’ mult prea tăcut al uniaţilor, se resimte nu numai la nivelul Bihorului, ci în întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Dr. Gabriela Naghi

Notă. Cei doi pomeniţi în articol, călcătorii Sfintelor Canoane, preoţii Gabriel Gârdan şi Claudiu Nechita, sunt ,,iluştri’’ reprezentanţi ai Episcopiei Sălajului. Cel dintâi a fost prezent şi la Busan, unde Nifon Mihăiţă de la Târgovişte a înşiruit, în acelaşi discurs, nu mai puţin de patru erezii! Nouă însă nu ne-a spus nimic despre acestea, nu cumva să-şi pericliteze poziţia căldicică pe care o ocupă în Biserica Ortodoxă Română.

Astăzi este o zi tristă. O parte din arhiereii Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu majoritate de voturi, a hotărât împotriva Sfintelor Canoane şi a Sfintei Tradiţii a Bisericii Dreptmăritoare, recunoaşterea grupării schismatice, care tulbură viaţa Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina. Faptul era de aşteptat, deoarece cu mai multă vreme în urmă, parte din arhiereii greci s-au pronunţat în acest sens. Începând cu această zi, aceşti ierarhi au intrat în schismă faţă de Biserica lui Hristos. În loc să înlăture schisma existentă între Biserica Ortodoxă Rusă şi Constantinopol, pseudo-patriarhul Bartolomeu a obţinut extinderea şi adâncirea  acesteia. Potrivit comunicatului pe care-l reproduc mai jos, sinodul grecesc a recunoscut dreptul Patriarhiei de Constantinopol de a acorda autocefalia, ceea ce e un lucru firesc. Dureros e faptul că autocefalia a fost acordată unor indivizi schismatici, fără hirotonie canonică şi validă, unii aflaţi sub anatemă. Aceştia agresează sistematic Biserica Legitimă a Ucrainei, aflată sub păstorirea ÎPS Onufrie, alungând preoţii din biserici, spărgând şi profanând locaşurile de cult. Hotărârea pseudo-patriarhului Bartolomeu de a acorda autocefalia schismaticilor, urmată de recunoaşterea acestor arhierei greci, reprezintă un act duşmănos faţă de Biserica Ortodoxă Ucraineană. După ce au căzut în erezie prin sinodul mincinos din Creta, aceşti ierarhi au făcut şi pasul spre schismă, care-i înstrăinează ireversibil de Dumnezeu şi de Biserică. Pentru toate acestea, vor da greu răspuns la Înfricoşătoarea Judecată.

Ca mădular nevrednic şi neînsemnat al Bisericii lui Hristos, mă disociez de faptele reprobabile ale arhiereilor intraţi în schismă, afirm în faţa lui Dumnezeu că nu mai sunt în comuniune euharistică cu ei şi-mi arăt dragostea şi susţinerea faţă de ÎPS Onufrie, ierarhii, preoţii şi credincioşii acestei Sfinte Biserici. Vă îndemn pe toţi să vă rugaţi pentru binele Bisericii Ortodoxe Ucrainene, aflată în vreme de mari încercări.

Chiar dacă acest mesaj nu va ajunge la sinodalii români, îi rog în faţa Atotputernicului Dumnezeu să nu recunoască schismaticii ucraineni şi să nu intre în comuniune cu ei. După toate informaţiile, hotărârea acestora e luată, urmând a fi comunicată formal în sesiunea de toamnă a sinodului din Bucureşti.

Întăreşte, Dumnezeule, Sfânta şi Dreapta Credinţă a dreptmăritorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Comunicat

Convocarea extraordinară a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii din Grecia, care a fost prezidată de Arhiepiscopul Atenei și de toată Grecia, domnul Ieronimos, a fost finalizată cu puțin timp înainte.

În cadrul sesiunii, președintele Ierarhiei, arhiepiscopul Ieronimos, a făcut o prezentare despre „Informații despre Biserica Autocefală din Ucraina”.

Arhiepiscopul se referă la privilegiul Patriarhiei Ecumenice de a acorda Vindecarea de Sine, precum și la recomandările pozitive ale celor două comisii.

Aceleași informații indică faptul că propunerea Arhiepiscopului pentru Biserica Ucrainei a fost recunoașterea, care a fost acceptată de o majoritate în Casa Ierarhiei.

„În acest spirit, propun recunoașterea de către Biserica Bisericii Ortodoxe Autocefale a Republicii Independente Ucraina” – a spus Preafericirea Sa în încheiere.

Episcopii au vorbit apoi despre propuneri, în timp ce episcopul Daniel din Cezareea a propus ca o decizie să fie luată după un vot clar.

Ierarhia a decis în cele din urmă să ratifice decizia recentă a Sfântului Sinod permanent și este de acord că este dreptul Patriarhiei Ecumenice să acorde autocefalia.

Anunțul oficial al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei este așteptat în curând.

(Preluare după Romfea)

Domnul Sofronie Drincek este călugăr. E adevărat, unul ridicat la o treaptă înaltă de slujire, aceea a episcopatului. Când a fost tuns în monahism, a jurat să respecte cele ce urmează: ascultarea necondiţionată (nu oarbă!) de mai-marii Bisericii, sărăcia de bună voie şi fecioria până la sfârşitul vieţii. Vorbind cu dreptate, n-aş fi vrut să-l văd trăind ca un cerşetor, dar nici maşinile scumpe, luxul din sediul episcopal, popasurile frecvente la mănăstiri sau sindrofiile lungi şi dese nu prea cadrează cu statutul de călugăr. Când va fi chemat la Judecată, va răspunde pentru felul cum a respectat sau nu cele două voturi, sărăcia şi fecioria. Pe noi ne interesează gravele încălcări ale Sfintelor Canoane, pentru că aceasta nu e o chestiune personală, ci se răsfrânge dureros asupra Episcopiei ce i s-a încrediţat spre păstorire şi asupra întregii Biserici.

Domnul Drincek Sofronie a greşit grav în 2008, când ,,slujit’’ alături de ereticul greco-catolic, Virgil Bercea. A fost iertat. În loc să dea semne de pocăinţă şi îndreptare, dumnealui s-a angajat în lucrarea anti-bisericească a ecumeniştilor eretici. A fost tolerat. În anul 2016, a participat la sinodul eretic din Creta şi a semnat documentele acestuia. Nu i s-a clintit un fir de păr.

A venit însă ziua Sărbătorii Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie, când a făcut pasul decisiv al lepădării de Sfânta Credinţă Ortodoxă şi trecerea la greco-catolicii schismatici şi eretici. Asta nu se mai poate ierta! Biserica din Bihor a sesizat primejdia, marea şi ireversibila cădere a domnului Sofronie, şi a reacţionat imediat. Nu cu manifestaţii zgomotoase sau ameninţări, nu cu jigniri sau ultimatumuri, ci urmând calea Sfintelor Canoane, aceea de a atrage atenţia întâi mitropolitului de la Sibiu, apoi a sinodului Bisericii Ortodoxe Române asupra teribilelor păcate de care se face vinovat monahul Sofronie Drincek. Ceilalţi ierarhi, sinodul în întregul lui, n-au alternativă, sunt constrânşi să urmeze aceaşi cale canonică şi deznodământul nu poate fi decât caterisirea, urmată de anatemă şi excomunicare. Pentru că orice s-ar spune, ereticul rămâne eretic, apostatul rămâne lepădat de Credinţă. Faptele sunt prea evidente pentru a necesita o judecată tergiversată şi îndelungată, cu speranţa că va surveni uitarea credincioşilor şi lucrurile se vor linişti. De muşamalizare nici nu poate fi vorba.

Înainte de hirotonia întru episcop, cel ales se leagă cu aceste cuvinte faţă de arhiereii slujitori: ,,Voi asculta bunele învăţături ce-mi veţi da şi buna Preasfinţiilor Voastre purtare şi cuviinţă voi urma’’. Din nefericire, bunele învăţături n-au venit niciodată spre domnul Sofronie, ba dimpotrivă, a fost încurajat să persiste în rătăcire, prin bogata sa activitate ecumenistă şi anti-bisericească. Asta nu-i uşurează cu nimic păcatele ereziei şi apostaziei. I le agravează, fiind recidivist. Nu există în Biserică o rânduială specială pentru înmormântarea episcopilor de orice rang. Sunt înmormântaţi după rânduiala călugărilor, pentru că sunt socotiţi călugări până la moarte şi în veşnicie, cu condiţia minimă de a rămâne în ascultare de Sfânta Biserică.

Nu vrem răul domnului Drincek. Nu suntem vrăjmaşii dânsului. Vrăjmaşi îi sunt aceia care-l înconjoară şi-l linguşesc, şi niciodată nu l-au tras de mâneca rasei, spre a-i atrage atenţia că merge spre prăpastie.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sâmbătă, 16 iulie 1054, trimisul papei Leon IX la Constantinopol, trufaşul cardinal Humbert, a depus pe sfânta masă din biserica Sfânta Sofia, chiar înainte de începutul Sfintei Liturghii, actul prin care ,,anatemiza’’ Biserica lui Hristos! A fost momentul istoric al schismei provocate de apuseni, prin care aceştia s-au desprins de Trupul tainic al lui Hristos şi s-au constituit ca o comunitate distinctă eretică şi schismatică, deopotrivă. Humbert a părăsit în grabă Constantinopolul. A trecut un oarecare timp până când actul de ,,anatemizare’’ a fost tradus în greceşte. În 24 iulie Patriarhul Mihail Celularie a convocat Sinodul permanent care a pronunţat anatema împotriva lui Humbert şi însoţitorilor săi, împotriva papei Leon IX şi a întregului Apus.

Ce ,,acuzaţii’’ aduceau apusenii Bisericii Răsăritului?  1-Simonia, adică vânzarea darului lui Dumnezeu; 2- Faptul că ar fi făcut eunuci, ca valesii, şi i-ar fi ridicat în treptele preoţiei şi episcopatului; 3- Că botează din nou pe ereticii arieni, în special pe cei din Apus; 4-Că jură ca donatiştii, iar Biserica ar fi pierit din lume, excepţie făcând cea a Greciei, prin urmare nu mai există Jertfa Euharistică şi Botezul ca Sfinte Taine; 5-Că admit căsătoria clericilor; 6-Că ar afirma, precum severienii, că Legea lui Moise e blestemată; 7-Că ar fi scos din Simbolul de Credinţă adaosul Filioque. Această din urmă acuzaţie face cinste Bisericii, care niciodată n-a avut erezia Filioque în Crez.

Precum se poate vedea, acuzaţiile apusenilor erau neserioase şi pătimaşe şi nu îndreptăţeau pronunţarea anatemei, Nimic despre vreo erezie.

Ce reproşa Biserica Răsăritului apusenilor? E suficient să rostim două cuvinte: erezia Filioque, pe care apusenii au introdus-o în Crez încă din secolul 6, nesocotind Sfintele Canoane, ca şi faptul că Simbolul Credinţei a fost redactat de Părinţii de la cele două Sinoade Ecumenice, 325 şi 381, fără Filioque.

Aşadar Biserica Răsăritului era cea îndreptăţită să-i anatemizeze pe papistaşi pentru erezie. Ce au făcut latinii e o mostră de folosire abuzivă şi nedreaptă a anatemei şi, de fapt, efectele ei s-au întors împotriva apusenilor, care până în ziua de azi petrec într-un lung şir de erezii, ceea ce-i situează în afara Bisericii lui Hristos.

La 7 decembrie 1965, din înalte porunci ecumeniste, papa Paul VI, la Roma, şi nevrednicul patriarh Atenagora au ridicat fiecare anatemele din iulie 1054, crezând că vor netezi drumul şi vor înlesni unirea dintre Răsărit şi Apus. Fals! Faptele ulterioare au dovedit că această unire râvnită de ecumenişti, e imposibil de înfăptuit, câtă veme papistaşii persistă în erezie. Au trecut de-atunci 54 de ani în care Dumnezeu a infirmat năzuinţele spre unire ale celor două căpetenii ecumeniste.

A produs vreun efect ridicarea anatemelor? Nicidecum. Gestul lui Atenagora nu se justifica în niciun chip, deoarece în aproape o mie de ani papistaşii n-au dat niciun semn de pocăinţă, ba mai mult au adăugat erezie peste erezie şi abatere peste abatere de la drumul dintotdeauna al Bisericii lui Hristos. Prin urmare, papistaşii sunt, în continuare, sub anatema pe drept pronunţată în 24 iulie 1054. Că ecumeniştii din Ortodoxie şi cei din catolicism lucrează cu osârdie în direcţia înfăptuirii unei uniri mincinoase, e o realitate pentru care vor da greu răspuns la înfricoşătoarea Judecată. Dar mai cred ei, oare, în Judecăţile lui Dumnezeu?

Presbiter Ioviţa Vasile

Este de neconceput, cum erezia atrage minţile puţin învăţate, şi nedespătimite în totalitate, care dau atenţie şi mai ales indreptăţesc cu bună ştiinţă, latura schismatică a vechilor acrivişti. Un articol venit ca o pală de furtună din partea organizatorului acrivist-schismaticilor, a scos la iveală gândirea schimonosită a unor persoane din rândul celor îngradiţi de erezie, care în adâncul sufletului lor, au alunecat deja spre prăpastia primitoare a celor care nu mai au nimic în comun cu Hristos.Cernerea continuă în rândul nostru.

Ierarhia română îşi trimite cu bună ştiinţă, prin comportamentul mult-fericitului şi îndrăgitului de uniaţi, ,,episcopul’’ lor Sofronie, propriii credincioşi ortodocşi, către greco-catolici sau către sectele neo-protestante, unde relaţia cu Dumnezeu este una directă, a fiecărui om în parte, pretind ei; acolo serviciul religios este minimal şi, mai ales, pastorul este, responsabil cu erezia în comunitatea respectivă. Noul ,,episcop’’ greco-catolic Sofronie, trebuie să mai lucreze puţin la imaginea sa șifonată de minianchetele discrete ale DNA, declanşate de intrigile si uneltirile colegilor de breaslă, invidioşi pe realizarile sale. Suntem îndreptăţiţi să credem asta, căci iată justitia l-a gasit nevinovat pe mult-fericitul ,,episcop’’ Sofronie.
S-a hotarat:Vrednic este!
S-au închis dosare, s-au trântit sertare, totul a reintrat în ,,normal’’, până şi pentru mâna dreaptă a lui Sofronie, stareţul Mănăstirii Izbuc, împreună cu alţi stareţi şi preoţi din Eparhie, anchetaţi din greşeală, tot aşa, s-a dat verdictul: Vrednici sunt!
Totul are un preţ în viaţă, dar mai ales în cea duhovnicească şi acesta este, în cazul de faţă, unul singur : tăcerea!

Chiar dacă sunt încălcate poruncile lui Dumnezeu, cel care are puterea aici pe pământ este Episcopul, şi dacă acesta a instituit omerta, fie blagoslovit!
Cum să nu fie fericit ,,episcopul’’ Sofronie cu stat de plata (încă) în BOR?
Îşi mai aduc aminte oare, stareţii si preoţii implicaţi alături de mult-fericitul episcop Sofronie al uniaţilor, de porunca a IX şi de dumnezeieştile cuvinte:
„Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.”(Ecclesiastul 12;13,14)
„Nu e cu putinţă, zice cineva, nu e cu putinţă a străbate ziua de faţă cu bună credincioşie, de nu va fi socotită ca fiind cea din urmă a intregii vieţi”, spune Ioan Scărarul.

Aşadar, la ce bun toate bunurile acestei vieţi pământeşti, onoruri şi laude omeneşti de la Patriarh la sectari, când ştim că totul e umbră şi vis , fum şi „deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!”( 1,2)

Şi astfel, uitarea pe care mizează ierarhia română pentru a-şi spăla păcatele se întoarce zilnic impotriva ei prin pierderea adeziunii dreptcredincioşilor, care culmea!, nu uită. Iar noi stăm de veghe, căci suntem ascultători de porunci şi avem frica de Dumnezeu, adânc ascunsă în mădularele noastre slăbănogite şi nevrednice ,şi ne străduim în dragostea faţă de apoapele, cand le spunem: Nu mai sunteţi vrednici ucenici ai lui Hristos! Iar mai marele vostru, Sofronie, nu mai este învăţător al tainelor Credinţei, căci nu s-a depărtat „de buruienile străine, care sunt ereziile… nu a fugit dar, de mărăcinii cei răi, care dau naştere la rod purtător de răutate, din care, dacă gustă cineva, moare îndată. Acestea nu sunt sădite de Dumnezeu. Dacă ar fi, s-ar arăta ramuri ale Crucii, iar rodul lor ar fi nestricăcios. ”(Epistola lui Ignatie către traileni)

Un minciuno-episcop, împreună cu preotii şi cuvioşii care au uitat de Hristos şi de poruncile Lui, sunt mădularele aflate în putreziciune şi care tind să îmbolnăvească întregul trup al Bisericii. Dacă va alege în continuare să nu-şi schimbe atitudinea faţă de propriile trădări ale misiunii sale şi dacă nu va opera tăierea în carnea vie a corpului său instituţional, printr-o analiză fără părtinire a tuturor pentru a înlătura celulele canceroase, BOR se va afla într-o stare instituţională fără precedent în lumea ortodoxă!

Dr. Gabriela Naghi

Mai presus de toate, trebuie să înțelegem cu fermitate că soarta Bisericii Ortodoxe este în mâinile Creatorului și Capului său – Domnul nostru Iisus Hristos. Și numai în mâinile Sale, nu în mâinile politicienilor sau ale puternicilor acestei lumi, a unora sau a altora care încearcă să ne arunce în prapastia schismei și, mai ales, nu în mâinile noastre.  Oamenii nu pot fi decât instrumente în implementarea Voii lui Dumnezeu pentru Biserică. Ceea ce vrea El se va întâmpla. Ceea ce nu vrea El nu se va întâmpla. Și sarcina noastră, a credincioșilor ortodocsi, este să devenim unelte ascultătoare în mâinile lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm voința Lui și să trăim în conformitate cu aceasta, chiar dacă pare dificilă sau periculoasă. Trebuie să ne amintim că dacă slujim lui Dumnezeu, atunci nici măcar firul de păr nu va cădea din capul nostru fără atenţia si voia Lui desăvârşită

Duhul Sfânt, îndrumând Biserica, corectează situația care pare un dezastru la un moment dat, în moduri cunoscute numai de El, prin alte persoane. Dacă o persoană devine o „ramură moartă” în evoluția Bisericii, Voia înțeleaptă și atotputernică a lui Dumnezeu acționează astfel încât ea să fie tăiată şi aruncată în foc.Dacă nu era așa, Biserica lui Hristos ar fi fost pierdută și dispărută cu mult timp în urmă în vicisitudinile istoriei. Ne gândim câte lucruri stupide, ciudate și teribile au existat în viața Bisericii de-a lungul secolelor. Dar Biserica este vie și Sfântă! Biserica este un ocean al Duhului Sfânt, care se autoîmprospătează mereu, fiind într-o permanentă mişcare, încât ceea ce este rău şi nefolositor să fie repede indepărtat pentru ca ea să rămână mereu luminoasă şi strălucitoare precum un diamant nepreţuit.

Am dori sa existe acum o reparaţie la răul imens comis de ierarhii BOR, care înlănţuiţi unii de alţii, alaturi de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu, şi de papa cel eretic al Romei, veriga cea mai importantă, dar aceasta nu este de competenţa noastră, ci a Duhului Sfant care veghează şi în care ne punem toata nadejdea.
A decide noi cu puterea limitată a gândirii noastre, oricât de multa experienţă si ştiinţă de carte am avea, cine a pierdut Harul şi cine îl mai are, este categoric atribuţia unui Sinod panortodox , care ar trebui convocat de către „primul între egali”, adică pseudo patriarhul Bartolomeu, care la cei 90 de ani ai săi, a ales stăpânii carora li se supune şi care uneltesc spre distrugerea Bisericii.

Fericirea îndoielnică şi ciudată a lui Sofronie, episcopul filopapistas, trădează siguranţa că nu va fi depus din cinstea şi treapta pe care a avut-o in Biserica lui Hristos, câtă vreme are în spatele lui păpuşari ai ocultei masonico-sioniste. Să nu uităm că acela care îi iubeşte pe greco-catolici este aliatul de nadejde al inainte-mergatorului antihristului, papa de la Roma. Ei sunt cei care îl liniştesc şi-i asigură un zambet fericit, episcopului filouniat Sofronie, până la debarcarea sa din corabia Bisericii de catre Atotputernicul Domn al Slavei. Dosarele de corupţie în care este implicat domnul  Sofronie, filopapistaşul îndrăgit al uniaţilor, au ajuns prin sertarele mai marilor judecatori ai zilei, ca atâtea altele.

Neîndoios, lucru este greu sa iei o decizie, atunci cand te indoiesti, şi nu ai curajul de a mărturisi Adevărul în aceste momente de rătăcire şi abjurare ale înalţilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Şi atunci mulţi indecişi, slabi si nevolnici în credinţă, isi vor pune intrebarea: „Unde este acea fericită arcă, asemenea cu arca drep­tului Noe, unde să putem scăpa de valurile ce năvălesc din toate părţile, unde să putem afla mântuire neîn­doielnică? Arca aceasta e Sfânta Biserică, ce pluteşte peste valurile potopului, în noaptea întunecoasă, înviforată, cumplită, este călăuzită cu seninătate şi tărie în calea sa, de către luminătorii cereşti: scrierile Sfinţilor bineplăcuţi ai lui Dumnezeu –le răspunde cu desăvârşita sa înţelepciune, Har al Duhului Sfant, Sfântul Ignatie Briancianinov.

*extras din nr. 8 al revistei ATITUDINI

**Sfantul Ignatie Briancianinov, “Experiente ascetice”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009

Dr. Gabriela Naghi

,,Oare voiesc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu – sau mai degrabă să se întoarcă şi să fie viu?’’(Iezechiel 18, 23). Întrebării acesteia nu i se poate răspunde decât într-un singur fel, căci Dumnezeu caută să scoată pe oricare păcătos din adâncul negru al păcatului şi să-l aducă la Sine.

            Trăia în Antiohia o femeie cu numele Pelaghia, care căzuse de mai multă vreme în păcatul desfrânării. Când sfinţiţii episcopi s-au adunat în Biserică pentru Sfintele slujbe, a intrat şi Pelaghia, împodobită şi îmbrăcată necuviincios, făcând mare tulburare. În alt rând, a fost rânduit să predice Preasfinţitul Non. Pelaghia cea desfrânată a venit iarăşi, dar cu gând bun să asculte. Fiind pătrunsă de sublimul învăţăturilor lui Hristos, s-a pocăit, a vărsat lacrimi şi se gândea la pedeapsa pe care Dumnezeu o va da celor ce petrec în păcate necurmate. A treia oară a venit în sfânta biserică şi a stăruit pe lângă sfinţiţii slujitori până ce aceştia au învăţat-o adevărurile de Credinţă mântuitoare şi apoi au curăţit-o de păcatele multe şi grele, prin Sfântul Botez.

            A treia zi după Botez, Pelaghia a chemat slujitoarea sa şi i-a poruncit să aducă toate bogăţiile sale, câştigate prin viaţa întinată, şi să le pună în faţa sfinţitului slujitor al Bisericii. Acesta n-a voit să facă nimic în folosul Bisericii, ci a socotit că este potrivit ca acele podoabe agonisite rău prin păcat, să fie bine folosite, împărţindu-le săracilor. Pelaghia şi-a chemat toate slugile şi le-a dat slobozenie, apoi a plecat din cetate, fără ca cineva să ştie ceva despre ea.

            După o vreme, diaconul episcopului Non a fost trimis la Muntele Eleonului, având poruncă să caute pe un oarecare monah Pelaghie, care şi-a zidit acolo o chilie şi vieţuia în mare nevoinţă. Oamenii locului ştiau că este vorba de un famen. Ajuns acolo, a găsit, aşa cum i-a spus episcopul, chilia şi pe Pelaghie, care de fapt era Sfânta Pelaghia, tăinuindu-se pentru împărăţia lui Dumnezeu. Au vorbit puţin, Sfânta a cerut pentru sine rugăciune de la sfinţitul Non  şi diaconul a plecat. Când a revenit la chilie, a strigat pe Avva Pelaghie, încredinţat că este parte bărbătească. Nu i-a răspuns nimeni, aşa încât a deschis chilia şi a găsit trupul mort. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, au venit călugării din împrejurimi şi însuşi Patriarhul Ierusalimului. Când să facă rânduielile cuvenite, acesta a văzut că este vorba de parte femeiască şi a strigat: ,,Minunat eşti între Sfinţi, Dumnezeule, că ai şi pe pământ Sfinţi ascunşi, nu numai bărbaţi, ci şi femei’’(După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.94-102).

            Bunul Dumnezeu a rânduit să învăţăm din pilda vieţii Sfintei Pelaghia, şi de ni s-a întâmplat cumva păcatul desfrânării, să fim încredinţaţi că Dumnezeu a rânduit şi pentru noi pocăinţă şi ne aşteaptă să ne întoarcem la El.

Presbiter Ioviţa Vasile

Pe măsură ce înaintăm în timp, Cartea Apocalipsei îşi dezvăluie tainele. Ceea cu câteva decenii în urmă era de neînţeles, capătă înţelesurile pe care Dumnezeu Însuşi vrea să ni le transmită prin ultima Carte a Sfintei Scripturi. Evenimente, fapte şi fenomene pe care le-a văzut Sfântul Ioan Evanghelistul în vremea când era în duh în Insula Patmos se petrec acum sub ochii noştri, iar noi suntem chemaţi să le înţelegem, căci de acesta atârnă mântuirea sufletelor noastre. Spunând acestea, mă gândesc, înainte de toate, la Capitolul 18 al Apocalipsei, unde citim: ,,Neguţătorii tăi erau erau stăpânitorii lumii’’ (vers. 23).

,,Neguţători’’ e numele generic pentru bogaţii lumii, pentru mai-marii şi puternicii vremelnici ai acesteia. Oamenii aceştia fără Dumnezeu au patimile şi viciile lor şi nu cruţă nimic pentru a şi le satisface. Aşa am ajuns în starea de astăzi, tristă, în care dezaxaţii, cei cu drepturi multe, de toate felurile ne batjocoresc şi ne ucid copii. Fără milă, fără remuşcări, deoarece, fiind stăpânitori ai lumii, cine să-i mai tragă la răspundere?

Începând cu versetul 12, Sfănta Scriptură are o amplă înşiruire de mărfuri ale neguţătorilor. Izbitor e faptul că printre acestea se află şi ,,trupuri şi suflete de oameni !’’ (vers. 13). Exact ce vedem noi astăzi, făpturile lui Dumnezeu au ajuns o marfă aducătoare de câştig şi generatoare de placeri murdare pentru perverşii lumii. Comerţul, traficul de carne vie, a luat o amploare cutremurătoare. Reţelele de prostituţie proliferează ca niciodată şi multe familii oneste, dar modeste, sunt lovite de tragedii inimaginabile altădată. Toate sub privirile hămesite ale ,,neguţătorilor’’, cu concursul autorităţilor statale.

Străinii ne-au comandat înfiinţarea Diicotului, chipurile pentru combaterea acestor fenomene profund dăunătoare pentru sănătatea morală unui popor. Întâmplările tragice de la Caracal, şi cea din Dâmboviţa, ne arată adevărata faţă a Diicotului. Acesta e un organism condus din umbră de străini nu pentru binele românilor, ci pentru interesele lor murdare. Diicotul protejează oamenii sistemului şi pedepseşte pe cei care ar îndrăzni să spună adevărul şi să li se opună! Simulează o anchetă, dar ocolesc cu grijă aflarea adevărului care, oricum, va ajunge să fie cunoscut. Dumnezeu nu-i lasă să-l tăinuiască la nesfârşit. Lunile ce au trecut, fără un rezultat concret în aşa zisa anchetă de la Caracal, nu mai lasă loc de îndoială. Pentru că nu renunţă şi spun lucruri stânjenitoare, cei din familia Melencu sunt pedepsiţi exemplar, 5000 lei amendă, asta ca să se înveţe minte şi să ştie de frica jupânilor procurori, supranumiţi ,,dumnezei pe pământ’’. Diicotul vrea să acopere multe mârşăvii ale străinilor, dar şi al românilor noştri care au apucat pe această cale a pierzării. Comandamentele sunt precise: din anchetă trebuie să rezulte că Dincă este singurul vinovat, urmând a beneficia de multă clemenţă, şi cu asta dosarul ar fi închis şi îngropat.

Aşa stau lucrurile în privinţa trupurilor oamenilor. Sufletele cele ce nu pot fi preţuite urmează acelaşi drum al fărădelegii. Grija noastră de căpetenie este, pentru fiecare, mântuirea sufletului, ,,căci ce foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său”? Cu toate că aceste cuvinte ale Mântuitorului sunt aşezate în paginile Sfintei Scripturi şi străbat veacurile, inconştienţa omului le ignoară cu o uşurinţă înfiorătoare. Semeni de-ai noştri îşi vând sufletele diavolului pentru măriri deşarte, ranguri trecătoare, putere iluzorie şi mult-mulţi bani. Vremea se scurge cu repeziciune şi ne trezim că foarte curând vom merge la judecata particulară. Cu ce vom merge? Cu nimic bun, căci trupul ni l-am întinat cu însoţiri de tot felul, sufletul nu ne mai aparţine , deoarece ne-am învoit să-l dăm diavolului.

Faţa lumii în care trăim e dezolantă. Asta ne spune nouă că trebuie să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, prin pocăinţă, şi să părăsim deşertăciunile lumii şi ale veacului acestuia. Aşa să fie.

Presbiter Ioviţa Vasile

URGENT!!! IMPLICARE PENTRU A STOPA ADOPTAREA UNUI OUG CARE PERMITE INSTALAREA ANTENELOR 5G FARA CONSIMTAMANTUL NOSTRU
In prezent (25 septembrie-5 octombrie) are loc dezbaterea publica PE TEMA 5G este imperios necesar sa trimitem petitii, mesaje la Ministerul Comunicatiilor (propuneri@msinf.ro; cabinetministru@comunicatii.gov.ro) si ANCOM(ancom@ancom.org.ro)!

AICI AVETI UN EXEMPLU DE MAIL (VA ROG SA REFORMULATI) CARE POATE FI TRIMIS LA URMATOARELE ADRESE :
Adrese de email: propuneri@msinf.ro,  cabinetministru@comunicatii.gov.ro, ancom@ancom.org.ro , cabinetsecretardestat1@comunicatii.gov.ro, cabinetsecretardestat2@comunicatii.gov.ro, ,pm@gov.ro

Subiect: NU 5G, NU adoptati ordonanta de urgenta pentru simplificarea procedurii de autorizare a executärii lucrärilor de constructii cu privire la infrastructura fizicä necesarä sustinerii retelelor de comunicatii electronice, precum pentru modificarea si completarea unor acte normative

Doamna Prim Ministru,
Domnule Ministru,
Subsemnatul …………………, ,data nasterii …………………………., domiciliata in ……………….., jud ………, str. ……….., nr …………., avand C.I cu Seria …… Numarul ……….., CNP ……. , cetățean român, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 si Legea 233/2002 actualizată va scriu să vă informez că nu sunt de acord cu tehnologia 5G si nici cu Ordonanța de urgență pentru simplificarea procedurii de autorizare a executärii lucrärilor de constructii cu privire la infrastructura fizicä necesarä sustinerii retelelor de comunicatii electronice, precum pentru modificarea si completarea unor acte normative, va solicit să aplicați principiul precauției, așa cum au procedat și alte state sau orașe europene în privința tehnologiei 5G și să opriti orice demers în vederea realizării operabilității acestei tehnologii având următoarele motive:
Tehnologia 5G nu este de utilitate publică, telecomunicatiile 5G necesită instalarea a zeci de milioane de noi antene „cu celule mici” ceea ce generează poluare electromagnetică sporită. Vorbim despre o antena la fiecare 3 până la 12 case în zone rezidențiale și la fiecare bloc din zonele centrale fara acordul nostru al proprietarilor, cei care vor suporta efectele nocive.
Dovezile clinice acumulate despre oameni bolnavi şi afectaţi, dovezi experimentale legate de distrugerea ADN, a celulelor şi organelor într-o largă varietate de plante şi animale, precum şi dovada epidemiologică a faptului că majoritatea afecţiunilor civilizaţiei moderne – cancer, boli de inimă şi diabet – sunt, în mare parte, cauzate de poluare electromagnetică, constituie subiectul unei baze de literatură de mai mult de 10,000 studii de specialitate revizuite. Gasiti aici mai multe informatii despre impactul nociv asupra oamenilor si asupra mediului inconjurator: https://www.5gspaceappeal.org/s/Apel-internaional-Stop-5G-pe-Pmant-i-in-Spaiu-4efp.pdf
In drept:
Prin implementarea tehnologiei 5G si prin facilitatarea cu aceasta masură(OUG) ni se incalcă dreptul la viata si integritate fizica, si implicit la sanatate, garantat de art. 2 din Conventia Drepturilor Omului ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18.05.1994 (publicata in M. Of. Nr. 135/31.05.1994) si consacrat de art. 22, art. 34 si art. 35 din Constitutia Romaniei care presupun si eliminarea din mediul biologic al individului a oricarui risc potential pentru sanatatea si bunastarea sa dar se incalca si urmatoarele alte articole din Constituția României:
ARTICOLUL 115
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
ARTICOLUL 35 din Constitutie – Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.
ARTICOLUL 44 – Dreptul de proprietate privata
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publica poate folosi SUBSOLUL oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
Va atasez si anexele cu precedente din justitie care dovedesc ilegalitatea antenelor montate de companiile telecom in perimetrul locuintelor, studii, referinte si practici din alte tari.

Va multumesc,
Numele:
……………………………
Data:

Precedente in justitie
1. Tribunalul Comercial Cluj a respins in aprilie 2011 acțiunea companiei de telefonie Orange prin care cerea obligarea locatarilor dintr-un bloc din Mănăștur să permită pornirea antenelor de pe imobil: http://ziuadecj.realitatea.net/…/orange-pierde-procesul-ant….
2. Un orădean a înfruntat cu tenacitate compania Vodafone pentru desființarea antenei de emisie-recepție montate pe terasa blocului în care locuiește. Sentința obținută in februarie 2013 îi dă dreptate, instanța acceptând, pentru prima oară în România, că emisiile antenelor GSM sunt nocive și pot provoca inclusiv cancer cerebral:

http://www.ebihoreanul.ro/…/jos-antena-in-premiera-judecato…;
3. O asociație de proprietari din blocul nr. 30 B, din orașul Reșița, str. Petru Maior, județul Caraș Severin, a obtinut pe 6 decembrie 2016 la Judecătoria Sectorului 1 o decizie prin care compania de telefonie Vodafone este obligată să demonteze antena GSM de pe bloc.
4. HG nr. 520 din 2016 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice (M. Of. al Romaniei nr. 576 din 28 iul. 2016) stabilește cerințele minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă. Daca pentru lucratori exista reglementari specifice privind expunerea temporara la câmpuri electromagnetice, atunci de ce nu ar beneficia de acestea si oamenii care locuiesc permanent in astfel de amplasamente?
5. În data de 29 ianuarie 2015, a fost adoptată în Franța legea cu privire la limitarea expunerii la undele electromagnetice (publicată oficial în 10 febr. 2015). Este începutul recunoașterii pericolului radio-frecvențelor asupra sănătății.Legea prevede reguli mai stricte privind publicitatea în domeniul telefoniei mobile și a celorlalte tehnologii fără fir: a fost interzisă recomandarea și vânzarea unui telefon mobil copiilor sub 14 ani. În plus, toate reclamele despre telefoanele mobile trebuie să recomande utilizarea căștilor. A fost interzisă utilizarea rețelelor Wi-Fi în locațiile destinate activităților pentru copii mai mici de trei ani, iar în școli sunt permise doar în spații dedicate activităților legate de tehnologia informației: http://www.vie-publique.fr/…/proposition-loi-relative-sobri….
6. Deocamdata, masurarile test de campuri electromagnetice, efectuate de ANCOM in Romania, sunt pe doua cazuri izolate „device to device”, nu pe campuri multiple cumulate in hot spot-uri specifice aglomerarilor urbane de tip smart-city si nu sunt concludente privind impactul pe termen lung asupra sanatatii populatiei. Pe plan international masurarile au fost un esec chiar din punct de vedere tehnic, vitezele de download 5G nu au fost mai mari decat cele furnizate acum de tehnologia 4G. Costurile imense de implementare si lipsa telefoanelor mobile pentru 5G sunt alte impedimente care intarzie lansarea oficiala a retelelor 5G.
Oameni de stiinta de top confirma temerile noastre
Dr. Martin Pall de la Universitatea Statului Washington,vorbind la o masa rotunda organizata de NIH si CDC, a afirmat: „Introducerea retelelor 5G fara ca un singur test biologic sa fi furnizat dovada sigurantei in ceea ce priveste sanatatea fiintelor umane, animalelor si mediului este absolut nebuneasca.”: https://www.youtube.com/watch?v=kBsUWbUB6PE si https://s3.amazonaws.com/media…/dr-pall-5g-hazard-letter.pdf.
Aceasta actiune este echivalenta cu a pune la dispozitia publicului noi medicamente fara a efectua un singur test privind siguranta si eficacitatea acestora.

Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor’’ (Psalmul 145, 3-4). Iubite citiorule! După 1989 ţi-ai făcut, asemenea tuturor românilor, multe iluzii în privinţa viitorului. După treizeci de ani ne dăm seama că nădejdile noastre au fost deşarte, că am trăit decepţie după decepţie, că mai-marii acestei ţări sunt mai răi, mai perfizi şi mai câinoşi decât cei dinainte care, cel puţin au luptat pe faţă împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. Aceştia de-acum au îmbrăcat blana de oi şi se prefac a fi credincioşi, mai ales în preajma alegerilor, ca după aceea să se retragă în obscurul existenţei lor şi de-acolo să uneltească toate relele împotriva acestui neam. Ceea ce numesc ei democraţie este un sistem iluzoriu, pentru că cei mari sunt adânc înfipţi la cârma ţării şi oferă alegătorilor aceleaşi şi aceleaşi figuri sinistre, făţarnice şi fără Dumnezeu, încât orice opţiune le este favorabilă lor, şi nu oamenilor acestei ţări. Dacă un om cinstit ar vrea să candideze, spre binele ţării, va fi imediat discreditat şi înlăturat, nu cumva să le încurce socotelile

           De fapt, în toată lumea s-au înstăpânit conducători necredincioşi sau rău-credincioşi care au un dispreţ fără seamăn faţă de cei mulţi. Se socotesc elitele acestei lumi, cârmuitorii ei de necontestat, singurii îndreptăţiţi să stăpânescă peste întregul glob pământesc. Au scos în faţă un extraordinar aparat propagandistic care le ascunde mârşăviile, le ,,justifică’’ nedreptăţile şi fărădelegile şi seamănă confuzie în minţile oamenilor. Cei mai mulţi cad victime nevinovate ale acestei manipulări. Dumnezeu nu-i lasă însă pe cei drepţi în neştiinţă. Aceştia, temători de Dumnezeu, nu se mai înfricoşează de puternicii zilei şi le desluşesc intenţiile criminale. Se vede că orice secret, oricât de bine păzit, ajunge, în cele din urmă, să fie cunoscut.

            Ce ne rămâne de făcut în aceste vremuri de grele încercări? Să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu prin Sfânta Sa Biserică Ortodoxă, să îndreptăm toate nădejdile noastre spre Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi să găsim puterea de a ne ruga pentru cei fărădelege ca să le dea Dumnezeu gând de pocăinţă. Căci fără pocăinţă sinceră nu este cu putinţă a ne mântui. Dacă vor înţelege lucrul acesta, este posibil să se întoarcă. Ce i-a folosit lui Ceauşescu faptul că a fost pomenit în biserici, dacă a rămas necredincios? Vom constata că puterea rugăciunii noastre întrece cu mult puterea mai-marilor lumii.

Presbiter Ioviţa vasile

Ne îngrijim numai de mântuirea noastră, dar nu ne mai preocupa binele Bisericii, al fratelui nostru, care nu se mai poate desprinde din hăţişul minciunilor, anesteziat de duhoarea de nesuportat a ecumenismului satanic, făcătură masonico-sionistă. Suntem convinşi că lanţul care îi leagă atât de strâns pe unii slujbaşi cu sâmbrie ai Patriarhului BOR, de Preoţii şi conducătorii obştilor monahale, are o origine întunecata anticreştină, o rătăcire înfricoşătoare de la Dreapta-Credinţă, din dorinţa de a se situa deasupra tuturor, în ,,elita’’ bisericească, cea care s-a dorit a fi o elită intelectuală extraordinară, dar foarte departe de Dumnezeu.

Sinodalii BOR, continuă să propovaduiască hotărârile ereticescului sinod Creta, încalcă cu ipocrizie făţişă şi dezinvoltură Canoanele, făcând paşi mici, dar siguri spre unirea cu papistaşii, ţelul rânduit, se pare, de stăpânii din umbră. Ecumenismul, ca şi ipocrizia, este contagios și agresiv în puterea sa hipnotică. Fie că suferi din pricina ipocriziei, fie că o urăști sau lupţi împotriva ei, fie că ești preocupat de ea sau doar te uiţi la ea din afară, te expui pericolului de a fi contaminat.

Nu suntem mai buni decat fraţii noştri ortodocşi rămaşi în ascultare faţă de Patriarhul Daniel, aflat acum la împlinirea a 12 ani de la întronizarea sa ca întâistătător al BOR. Mărturisirea este o luptă permanentă, ea nu se termină odată cu îngrădirea de erezie, ci continuă prin strădanie şi pocăinţă, prin trezvie permanentă duhovnicească, prin fapta rodnică a tot lucrul bun.

Lumea în care trăim este marcată de ipocrizie, acest flagel care sub masca asa-zisului lucru bun, ascunde răul in forma sa cosmetizată cu abilitate şi viclenie. ,,Fariseismul este o groaznică otrava; fariseismul este o groaznică boală sufletească….Fiind străin de Dumnezeu, fariseul are nevoie sa pară înaintea oamenilor slujitor al Lui…Totul în el e făcătură, totul e născocire! Faptele, cuvintele, viaţa lui sunt o necurmată minciună. Fariseul, îngrijindu-se sa apară drept înaintea oamenilor, fiind după suflet fiu al satanei, vânează din Legea Lui Dumnezeu câteva trăsături, se împodobeşte cu ele, ca ochiul necercat să nu recunoască în el un vrajmaş al lui Dumnezeu şi, încredintându-i-se ca unui prieten al lui Dumnezeu să-i cada jertfă. Fariseul osândeşte în aproapele nu răul, nu păcatul, nu încalcarea Legii. Nu! Cum poate el sa osândească răul, al cărui prieten şi ucenic iubit este? Săgeţile lui sunt îndreptate împotriva virtuţii – însă pentru ca loviturile să nimerească mai bine, el cleveteşte virtutea, îi pune în seamă răul, se sminteşte de acest rău şi, parând a-l lovi, el ucide pe robul lui Hristos, pe care îl urăşte. Fariseule! Tu duci la pedeapsă pe cel nevinovat de fărădelegea pe care chiar tu ai născocit-o? A ta este pedeapsa, ca şi faradelegea!” De aceea Domnul Slavei a accentuat: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri“ (Luca 12;1-3).

După puterile noastre slabe mărturisim Adevărul, după puterile noastre nevrednice luăm atitudine impotriva apostaziei manifeste a fostului Ierarh Sofronie, care este o palmă peste obrazul întregii Ortodoxii. Dacă nici măcar atât nu suntem în stare să facem, să protestăm împotriva leprei ecumeniste, aducătoare de moarte duhovnicească, atunci ce folos avem de îngrădirea de erezie? Cuvintele pline de amărăciune ale Mântuitorului ni se cuvin cu prisosinţă, căci spune Domnul: „De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: „Cine ne vede? Cine ne ştie?”(Isaia 29;13,15)

Avem de foarte multe ori aceasta mândrie, de a ne proclama pe noi cei mai păcătoşi, dar asta nu o facem cu sinceritate. Poate numai atunci când este Hristos de faţă, în momentul Sfintei Împărtăşanii… în restul timpului Îi mulţumim lui Dumnezeu că nu suntem ca ceilalţi credincioşi rămaşi alături de Preoţii pomenitori şi prin îngrădirea de erezie, ne-a salvat de la pieire. Şi iată ne facem răpitori, nedrepţi si desfrânaţi, deoarece devenim judecători ai aproapelui, răpind lui Dumnezeu dreptul de a judeca cu dreptate, din pricina mândriei, pe care nu am reuşit să o dezrădăcinăm din adâncul inimilor.

Îl iubim pe fostul Ierarh ortodox Sofronie, de aceea semnăm Petiţia. Il iubim pe Patriarhul BOR, căci îi atragem atenţia prin Peiţie, faţă de pericolul în care se găseşte Biserica. Îi iubim pe fraţii ortodocşi rămaşi alături de Preoţii pomenitori, ajutându-i să cunoască această abatere gravă a fostului Ierarh Sofronie, semnând Petiţia. Îi iubim pe Ierarhii sinodali care au caterisit nedrept Preoţii lui Hristos, semnând Petiţia, semnalul de alarmă împotriva apostaziei în care a căzut fratele nostru, împotriva schismei care ameninţă Biserica, Una, Sfăntă, Apostolească şi Sobornicească, ,,stâlp şi temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15).

Dr. Gabriela Naghi

�

Domnul SofronieDrincek nu va păţi nimic. Confraţii lui întru erezie se vor mobiliza exemplar şi vor avea grijă să nu-l atingă nici măcar cu o floare. Cum să pedepseşti un vajnic ecumenist, când tu însuţi eşti ecumenist până-n măduva oaselor? Cum să pedepseşti un eretic, când tu însuţi ai semnat documentele eretice ale sinodului II tâlhăresc din Creta? Şi dacă a apostaziat, e singurul pseudo-episcop în această situaţie? De la sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române nu mai avem nicio aşteptare. Membrii lui au ucis posibilitatea exprimării sinodale a Bisericii noastre. În vremuri normale, la ora aceasta Drincek Sofronie ar fi fost caterisit, anatemizat şi excomunicat. Vor găsi ei tertipuri ca să tergiverseze luarea unei hotărâri radicale, mizând pe trecerea vremii şi pe uitarea credincioşilor.

Să nu-şi facă iluzii. Ocupanţii scaunelor episcopale de orice rang sunt sub observaţia noastră, preoţi şi credincioşi, şi nu vom înceta să semnalăm toate fărădelegile pe care le comit împotriva Sfintei Credinţe Ortodoxe.

Ştiţi care e secretul rezistenţei noastre? Părinţii şi credincioşii noştri au căutat, înainte de toate, să se situeze de partea Adevărului. Şi Adevărul nostru e Însuşi Iisus Hristos, Întrupat în istorie, cum bine spunea poetul Ioan Alexandru.

Al doilea secret. O mică insulă, numită Parohia Schit-Orăşani din judeţul Botoşani. Parohia aceasta e numită aşa pentru că acolo era pe vremuri un schit cu monahii cu viaţă sfântă. Cimitirul acesteia stă pe Sfinte Moaşte şi e sfinţit de secole de rugăciune ale iubitoarelor de Hristos, care în Credinţă s-au săvârşit. Pseudo-ierarhii deţin controlul asupra tuturor parohiilor şi Mănăstirilor din România, în care şi-au numit slugi preasupuse, dispuse să implementeze ereziile din Creta. La Schit-Orăşani stă de strajă un Preot umil, Părintele Ioan Ungureanu, care ori de câte ori vine primejdia, se refugiază în rugăciune. Şi rugăciunea-şi dă roadele. Dumnezeu a lăsat această mică insulă, de mai puţin de două sute de suflete, ca să ruşineze pe puternicii zilei din BOR. Şi ,,puternicii’’ nu mai au odihnă. Conştiinţa morală îi mustră zi şi noapte. Zadarnic se ascund în spatele unor ,,realităţi’’ de carton.

Credincioşilor noştri care semnează petiţia pentru judecarea sinodală a Domnului Drincek Sofronie le spun atât: nu dezarmaţi pentru faptul că suntem puţini. Sfântul Maxim Mărturisitorul, ştiind că este de partea Adevărului, a fost în stare să se pună în cumpănă cu toţi ereticii lumii: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul, eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, dacă ar fi propovăduit într-alt chip, aducând ceva nou în Credinţă’’(Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, pag. 472).

Sfântul Maxim Mărturisitorul a mustrat trei Patriarhi ai Constantinopolului pentru erezie. Numele lor? Serghie I, Pir I, Pavel II. Deznodământul: cei trei patriarhi eretici s-au pierdut în adâncimile iadului, Sfântul Maxim Mărturisitorul străluceşte în rândul Sfinţilor lui Dumnezeu.

Să nu creadă patriarhul Daniel că poate ocoli Legile lui Dumnezeu, câtă vreme se complace în erezie.

Pseudo-ierarhii români vor face zid împrejurul lui Drincek Sofronie. Deznodământul nu va fi acesta.

Deznodământul stă în ştiinţa şi în puterea lui Dumnezeu.

Pesbiter Ioviţa Vasile .