Categorie: Uncategorized

Sunt Νικόλαος Σωτηρόπουλος,

si aș dori să vă reamintesc că pronunțarea caterisirii și excomunicarea mea au fost făcute, pentru că în Australia l-am atenționat pe Arhiepiscopul Australiei, Stylianos, pentru că a blasfemiat pe Hristos în 1988 cu o pastorală scrisă, care a fost citită de preoti în biserici și publicată în reviste.
În discursul său de la radio, el a spus că Hristos a fost la fel cum a scris Kazantzakis în cartea sa „Ultima ispită”!
Arhiepiscopul a propovăduit că Hristos este creat si inferior Tatălui, Sfintele Scripturi sunt basme teribile și nimic mai mult!
I-am cules si criticat hulele cumplite atât verbal, cât și în scris.
Dar, în loc să fie depus din tronul de Arhiepiscop al Australiei, am fost eu, preotul Sotiropoulos caterisit.

Patriarhul (ecumenic) și colaboratorii săi m-au înștiintat ca trebuie să mă pocăiesc și să-mi cer iertare.

A-mi cere scuze într-un astfel de caz ar echivala cu negarea lui Hristos.
Ar fi fost pentru mine ca si cum i-as fi spus lui Hristos:
„Hristoase, am făcut rău, ca am apărat numele Tău.
Nu meriți să fii apărat…”

http://aktines.blogspot.com/2012/12/blog-post_3560.html?m=1

Selecție și editare: Felix

Comentariu

Părintele Nicolaos Sotiropoulos a greșit grav prin faptul că s-a supus ucazului samavolnic al antihriștilor Stylianos și Demetrios I din Constantinopol. Actele acestor ecumeniști au valoarea unei cepe degerate. După ce L-a mărturisit pe Mântuitorul Hristos, firesc era să-și continue slujirea și nicidecum să se socotească în afara Bisericii Ortodoxe. Impostorii trecuți și prezenți au fost și sunt în afara Bisericii. Cei doi pseudo-ierarhi au trecut prin Judecata particulară și nici nu merită să mai fie pomeniți.

„Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (Matei 16, 23).

În fața ecumenismului lucid ÎPS Teodosie a tăcut, a admis la ordin sau din voință proprie„omerta”împreună cu sinodalii BOR și trâmbițele lor din parohii și mânăstiri. Nădejdea sa ca Arhiepiscopia Tomisului sa devină Mitropolie s-a dovedit a fi o iluzie, un fum luat de vânt, indiferent de strădaniile depuse în acest sens.

Tot clerul evită să-i facă conștienți pe mireni de misiunea lor în Biserică și în lume, de vocația lor de împreună-slujitori cu preoții în virtutea preoției universale dobândită prin Botez, iar credincioșii se mulțumesc de foarte mult timp, cu rolul care le-a fost rezervat, de beneficiari ai serviciilor religioase oferite de profesioniștii sacrului.

Abuzul de autoritate al ierarhilor BOR este abuz de putere, iar relațiile din Biserică, în cadrul ierarhiei, pe de o parte, și între cler și popor, pe de alta, degenerează în relații de putere. Clericul a cărui înțelegere bisericească a fost coruptă prin această viziune ecumenistă promovată de documentele sinodului tâlharesc din Creta, își pierde viața duhovnicească, devenind nu doar incapabil să-i mai ajute pe credincioși să crească duhovnicește, ci chiar să le împiedice acestora în mod direct, creșterea. Ieșirea din CMB, canonizarea Sfinților Închisorilor, iată doar două teme importante față de care ÎPS Sa ca și ceilalți sinodali preferă tăcerea, adâncind astfel criza actuală din Ortodoxia românească. Agresivitatea și aroganța crescândă a ierarhiei față de credincioșii care se opun acestor trădări, demonstrează însă că pacea sistemului bisericesc cu lumea nu le asigură și pacea înăuntrul Bisericii, ci mai degrabă o alungă. Spunea cineva :„A nu rosti adevărul înseamnă a rosti minciuna. A nu împlini adevărul înseamnă a împlini minciuna. A nu acționa împotriva răului înseamnă a acționa în favoarea lui.”

Altă cale nu există. A te întoarce din hățișul plin de minciuni sădite de satana, stă doar în puterea lui Dumnezeu.

Dr. Gabriela Naghi

Nu vreau să fac speculații privind acest incendiu. Nu e locul și nici timpul potrivit. Din capul locului spun că nu cred în semnul ce s-a arătat, Crucea Sfântuli Apostol Andrei. Poate greșesc. Vom vedea în vremea care va veni. Când am scris despre ÎPS Teodosie, am fost când laudativ, când critic, și știu de ce. Am destule informații, vechi și noi. Am convingerea că ierarhul locului apare în postura de non-conformist pentru că i se permite. La urma urmei, e nevoie și de o supapă prin care să răbufnească presiunea din interior. Nu-l judec pe ierarh, nu e menirea mea, dar nici nu mă pot împiedica să constat că dumnealui e omul sistemului, nu de ieri de azi. Exercițiile acestea de dizidență controlată nu mă pot convinge de sinceritatea lui.

Arhiepiscopia are suficiente resurse materiale, pentru ca în scurt timp, să stea sub un acoperământ nou. Problema pe care mi-o pun este aceea dacă vor exista niște schimbări și sub acoperământul (sau acoperișul) pe care o firmă de construcții îl va așeza în locul celui vechi. Este posibil ca niște mâini criminale să fi pus focul. Cu ani în urmă, un credincios din Zalău, care venea la Mănăstire, mi-a mărtirisit: Eu l-am dus pe Eduard Helvig cu mașina la Cununie. Îl cred. Știm că Helvig e un tăiat împrejur în trup, dar nu în inimă, cum spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 2, 29). Incendiul nu l-a vizat pe ÎPS Teodosie, este o acțiune îndreptată împotriva Bisericii Ortodoxe Române, de aceea autorii vor ramâne necunoscuți. Deocamdată. Călugării care locuiesc în partea de sus ale clădirii ar putea da un răspuns, la fel ca si cei de la nivelurile de jos ale clădirii, cei din Administrație. Și aici dăm iarași de ÎPS Sa. Facultatea de Teologie, pe care o diriguiește, va continua să inoculeze studenților otrava cu efect întârziat a ecumenismului. Candidaților la preoție li se va cere, iară și iară, să-și asume ecumenismul ca o componentă viitoare a pastorației lor. Refuzând, vor fi trimiși acasă și-atunci munca lor din anii studenției va ramâne doar o consemnare într-o diplomă de licență. Câți vor avea curajul să ia cuvenita distanță față de ecumenismul introdus hoțește în viața Bisericii noastre, dar, mai ales, câți își dau seama de primejdia acestei pan-erezii?

Să dea Bunul Dumnezeu ca incendiul de-acum să fi ars și mentalitațile vechi, iar slujbașii Arhiepiscopiei să devină adevărați slujitori ai Domnului nostru Iisus Hristos. N-ar fi frumos?

Presbiter Iovița Vasile

Orice regim totalitar caută modalități de a ucide spiritul critic și chiar pe cel autocritic și de a forma un anumit tip de gândire supus mentalității conducătorilor politici. Astfel se ajunge la ceea ce psihologii numesc menticid (uciderea minții). Menticidul se bazează pe frică, pe manipulare, pe pervertirea realității și constă în ,,subminarea sau distrugerea minții sau a voinței unei persoane, în special prin mijloace sistematice de presiune psihică și amenințare (considerată o activitate caracteristică regimurilor totalitare.” (https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2021/08/30/menticidul-distrugerea-mintii-sau-vointei-unei-persoane/)

Mulți dintre cei care și-au inoculat serul experimental numit impropriu ,,vaccin” sunt victime ale menticidului. Mai întâi, mai multe persoane publice, considerate a fi de încredere, s-au pus în slujba puterii politice și au încercat să convingă lumea că serul experimental este în beneficiul sănătății omului! Apoi s-a trecut la presiuni psihice, la ademeniri, la șantaje și la amenințări.

Efectele virusului au fost supradimensionate, creându-se o frică în măsură să justifice măsurile cele mai nesăbuite. Chiar și în biserici s-a încercat impunerea unor măsuri aberante de teama virusului! Regretabil este că unii clerici au spus că acest ser experimental este o problemă strict medicală și nu are efecte asupra mântuirii! Cercetările au dovedit contrariul. Cinste celor care au mărturisit adevărul! Nici modificatorii genetici, nici nanoroboții cu hydrogel, nici celulele de fetuși avortați, nici oxidul de grafen nu au ce căuta în trupurile creștinilor, care sunt/  trebuie să fie temple ale Duhului Sfânt!

Sfântul Paisie Aghioritul a prorocit pecetluirea populației prin vicleșug: ,,Acum iarăși a apărut o boală, pentru care au aflat un vaccin care va fi obligatoriu și, ca să-l poată face cineva, îl vor pecetlui.” Acest ser experimental este necesar elitelor în vederea controlului total prin digitalizarea omului și în vederea reducerii populației! Iată de ce a fost necesară crearea unei psihoze de masă care să-i aducă pe oameni în situația de a-și întinde brațul pentru a fi injectați cu o substanță despre care nu știau nimic, dar care li s-a prezentat ca fiind benefică! Despre cei care au acceptat să-și smintească aproapele, îndepărtându-l de calea mântuirii, Iisus Hristos ne spune clar:

,,Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.” (Matei, 18, 6-8)

Dacă în ultimii doi ani era corect politic să fie promovată inocularea populației cu serul experimental, acum este corect politic să fie ridicate în slăvi documentele electronice! Firește, așa cum era de așteptat, apar și acum persoane de diferite profesii care acceptă rolul de a-și sminti semenii! Unii spun că nici acestea nu ne influențează mântuirea… Dar atunci pentru cine sunt avertismentele formulate în Apocalipsă?

,,Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (Apocalipsa, 13, 16-18)

Deja în unele țări se pune problema implantării microcipului. Unde? Pe mâna dreaptă, firește! Oamenilor li se prezintă doar beneficiile! Despre implicațiile sociale, adică despre ceea ce este în stare să facă cel care cel care are control total asupra omului, nu se spune nimic! Despre implicațiile microcipării asupra mântuirii, cuvintele Apocalipsei sunt foarte clare, așa că nici formatorii de opinie corecți politic, nici cei care se lasă amăgiți nu au cuvânt de îndreptățire: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.”

Dacă de documentele electronice va depinde aprovizionarea creștinului cu cele necesare, corect este să facem legătura cu textul Apocalipsei. Dacă suntem creștini! Prin Botez, am dobândit un nume de creștin, iar calculatorul operează doar cu numere. Identitatea digitală presupune trecerea de la nume la număr! Un număr al cărui semn este 666! Sfântul Paisie Aghioritul spunea să evităm răul cel mic, adică buletinul electronic, pentru a-l putea evita și pe cel mare, adică microcipul. Mai mulți sfinți ne sfătuiesc în acest fel. De asemenea, trebuie să cerem autorităților să ni se respecte dreptul de a rămâne creștini, adică să nu fim obligați prin vreo lege să acceptăm aceste documente pentru a putea vinde și cumpăra!

În aceste vremuri, când cezarul duce război împotriva lui Dumnezeu, corectitudinea politică este sinucidere spirituală și chiar o boală! Nimeni să nu mai se grăbească, așadar, să manipuleze sentimentele colective ale celor care au investit încredere în ei! Nimeni să nu se mai grăbească să răspândească cea mai cumplită epidemie, care este menticidul (uciderea minții)! Iată ce spune specialistul despre această boală:

,,Joost Meerloo, autorul cărții „Violarea minții”, asociază reacțiile cetățenilor care trăiesc în state totalitare cu cele ale schizofrenicilor. Atât conducătorii, cât și condușii sunt într-o stare de boală. Ambele categorii trăiesc într-o ceață a iluziilor, având în vedere că întreaga societate și regulile pe care se bazează au la bază gândirea delirantă/ blocată în iluzie.

Persoanele aflate în amăgire regresează într-o stare infantilă de supunere totală și doar o clasă conducătoare ce se amăgește va crede că posedă cunoștințele și înțelepciunea pentru a controla societatea de sus în jos. Și numai o persoană amăgită va crede că o elită ahtiată de putere care conduce o societate aflată în regres mental va putea să aducă societatea într-o altă situație decât suferință în masă și ruină financiară.Psihoza de masă care este totalitarismul se declanșează în rândul clasei conducătoare, deoarece indivizii din această clasă sunt captivați cu ușurință de iluziile care le sporesc puterea. Și nici o amăgire nu este mai mare decât aceea de a crede că pot și că trebuie – în fond, că sunt îndrituiți – să-i controleze și să-i domine pe toți ceilalți.

Indiferent dacă mentalitatea totalitară ia forma comunismului, fascismului sau tehnocrației, o elită conducătoare care s-a lăsat ademenită de propriile iluzii de putere se angajează apoi în îndoctrinarea maselor în spiritul propriei lor viziuni pervertite. Tot ce este necesar pentru a realiza această reorganizare a societății este manipularea sentimentelor colective.” (https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2021/08/30/menticidul-distrugerea-mintii-sau-vointei-unei-persoane/)

Rezultă de aici că formatorii de opinie corecți politic sunt responsabili de răspândirea menticidului. Pe de o parte, aceștia le cultivă conducătorilor iluzia atotputerniciei, atribut ireal, caracteristic doar lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, aduc oamenii de rând în situația de sclavi incapabili să vadă realitatea și incapabili de a urma calea mântuirii! Este corect politic să fim ecumeniști, masoni, adepți ai LGBT, înțepați și microcipați, dar nu este plăcut lui Dumnezeu!

Sfântul Antonie cel Mare a spus: ,,va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.Același a zis: nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăția Cerurilor. Că, ridică, zice, ispitele și nimeni nu este care să se mântuiască.” Deja cei corecți politic s-au apucat să-i eticheteze în fel și chip pe cei care nu se lasă amăgiți de înșelăciunile lor.

Dumnezeu să ne ajute să ne punem talanții în slujba Sa în aceste vremuri de cernere, să nu contribuim la răspândirea menticidului și nici să nu permitem nimănui să ne contamineze cu acest ,,virus”! ,,Aici este răbdarea și credința Sfinților.” (Apocalipsa, 13, 10)

 Prof. Lucreția P.

Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la Botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care îl aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: „Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa!”.Pentru că acest înger, nu numai că ne păzeşte acum, dar el ne păzeşte şi în vremea morţii. El călătoreşte cu noi prin vămile văzduhului, până la 40 de zile şi îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.

Auziţi ce zice în Psaltire: Nici să dormiteze cel ce te păzeşte. Şi iarăşi zice: Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul şi-i va izbăvi pe ei. Deci este clar că îngerul este cel ce ne păzeşte şi în viaţa de acum şi după ce murim, până la 40 de zile.

Vine acel înger şi zice: „Daţi-vă la o parte, diavolilor! Eu ştiu viaţa acestui suflet, de când s-a născut şi până acum”. Şi îngerul, venind, începe a vorbi cu sufletul aşa: „Nu te teme, frate suflete!” Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru că şi îngerul şi sufletul sunt fiinţe raţionale, de sine stăpânitoare, cuvântătoare şi sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie: Şi vor fi toţi ca îngerii lui Dumnezeu.

(Părintele Cleopa Ilie Extras din ,,Drumul sufletului după moarte”)

Slecţie şi redactare: Sora Gabriela Naghi

Tot trupul este ca iarba și toată mărirea lui, ca floarea câmpului! Se usucă iarba, floarea se veștejește, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. (…) Iarba se usucă și floarea se veștejește, dar cuvântul Domnului nostru rămâne în veac” (Isaia 40, 6-8). Ai devenit bogat în bani, dar ce legătură are aceasta cu sufletul? Ești mai bogat în bani și mai sărac în suflet, ești plin de frunze, dar lipsit de rod. Spune-mi care este folosul? Ai primit bani pe care urmează să-i părăsești aici, ai primit stăpânire, din care se naște dușmănia. Vino, desfată-te de cuvintele filosofilor, cheltuiește-ți păcatele tale, consumă-ți fărădelegile, curățește-ți conștiința, fă cugetul tău să se înalțe, fă-te înger și om!

Părăsește firea trupului și primește aripile ușoare ale vieții, izbăvește-te de cele văzute și agață-te de cele nevăzute! Înalță-te la ceruri, psalmodiază împreună cu îngerii, stai lângă tronul ceresc cel înalt. Părăsește fumul și umbra și iarba și pânza de păianjen, pentru că nu știu ce nume să-și dau prin aceste lucruri ieftine! Aceste fapte le voi spune și nu voi înceta să le mărturisesc!

Vino și fă-te om, ca să nu te batjocorească denumirea firii. Oare ați înțeles ceea ce v-am spus? Este om, zici, dar de cele mai multe ori este om după nume, nu însă și după cugetare. Pentru că atunci când te văd că viețuiești irațional, cum să te numesc om, și nu bou? Când te văd că răpești cum să te numesc om, și nu lup? Când văd că te desfrânezi, cum să te numesc om, și nu porc? Când te văd viclean, cum să te numesc om, și nu șarpe? Când văd că ai otravă, cum să te numesc om, și nu viperă? Când te văd nesăbuit la minte, cum să te numesc om, și nu măgar?
Când te văd că săvârșești adulter, cum să te numesc om, și nu iapă? Când te văd fără convingere și fără minte, cum să te numesc om, și nu piatră?

Ai primit noblețe de la Dumnezeu, de ce trădezi virtutea firii tale? Ce faci? Spune-mi! Unii oameni silesc firea, îmblânzesc lei și îi târăsc în mijlocul pieței. Tu îmblânzești leul, care este un animal nesupus, și te faci pe tine mai sălbatic decât lupul? Și cel mai rău este că fiecare dintre animalele necuvântătoare are un defect: lupul răpirea, șarpele viclenia, vipera otrava, însă în omul viclean nu există acestea, pentru că de cele mai multe ori nu are doar un defect, ci devine și răpitor, și viclean, și otrăvitor, și adună în sufletul lui toate relele dobitoacelor necuvântătoare. Deci cum să te numesc om pe tine, care nu ai pecetea Împărației, nu ai porfira, nu ai cununa?

“Să facem pe om după chipul și asemănarea noastră“ (Facere 1, 26).
Gândește-te la Chipul Celui după care ai fost creat și să nu decazi la nivelul animalelor necuvântătoare!

(Extras din „Două sute cincizeci de parabole” Sfântul Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

1.Pentru că niciunul dintre ei nu este ales canonic, și ei știu prea bine lucrul acesta. Sunt conștienți că ei au fost aleși și impuși în scaune nu de Biserică, ci de puterea lumească ocultă. Canonul 3 al Sinodului 7 Ecumenic spune fără echivoc: Orice alegere de presbiter ori de diacon, făcută de dregători lumești, să rămână fără tărie,  după Canonul care zice: ,,Dacă vreun episcop, folosind dregători lumești, și prin aceasta s-ar face stăpâni pe biserică să se caterisească și să se afurisească, împreună cu părtașii lor. Este evident că acest Sfânt Canon îi scoate pe impostori în afara Bisericii, și-atunci cum să fie de acord cu el? Mai bine-l înlăturăm și domnim fără griji – gândesc ei.

2.Simonia este un păcat grav, dar se practică pe scară largă, ierarhii noștri fiind deosebit de îndrăgostiți de puterea banului. Sub anumite forme mascate, cei mai mulți pretind danii de la preoți și de la credincioși. Biserica a avut grijă să pună păcatul simoniei sub osânda Sfintelor Canoane, care după multe secole, își păstrează valabilitatea binefăcătoare.

3.Toți ierarhii sunt aleși din rândul călugărilor. Uneori, cei care urmează să fie episcopi sunt tunși în monahism și după numai câteva zile sunt hirotoniți în treapta episcopală, fără să aibă o viață călugărască autentică, de mai mulți ani. La intrarea în călugărie, candidații depun trei făgăduințe, numite și voturi monahale, prin care se leagă să trăiască în sărăcie de bună voie, în feciorie și în ascultare de mai-marele mănăstirii, până la sfârșitul vieții. De prisos să spunem că după ce trec pragul palatelor episcopale, majoritatea uită ce au făgăduit în fața lui Dumnezeu și încep traiul cel bun și îmbelșugat, înconjurați de mărire deșartă și lachei preasupuși. Aș spune aci că Sfintele Canoane interzic cu asprime viețuirea femeilor în reședințele episcopale, excepție făcând mama ori sora episcopului. Nimeni nu mai ține seama de această rânduială, pentru că este mai convenabil să critici Sfintele Canoane, decât să lepui in practica.

4.Biserica s-a confruntat dintru început cu ereziile, așa cum ne este dat să vedem și în zilele noastre. Ca formă de luptă imediată împotriva ereziilor, la îndemâna clericilor și credincioșilor, Sinoadele au stabilit întreruperea pomenirii ierarhilor căzuți în erezie, până când aceștia ar reveni la Dreapta Credință. Așa avem Canoanele 31 Apostolic și 15 I II Constantinopol. În optica strâmbă a ecumeniștilor, aceste Canoane sunt depășite, învechite și trebuie înlăturate, pentru ca ei să propovăduiască în continuare ereziile lor, pierzătoare de suflete.

5.În încheiere, vă ofer o mostră de gândire ecumenistă, așa cum a fost expusă in scris de Ioachim Giosanu, pseudo-episcopul Romanului și Bacăului. ,,Trebuie să se facă distincție între canoanele disciplinare și dogmele de credință cu caracter imuabil. Canoanele nu sunt adevăruri revelate supraraționale, nu sunt dogme, ci sunt măsuri disciplinare susceptibile de actualizare în acord cu timpurile în care trăiești. E adevărat că nici un canon nu cade niciodată în desuetudine, dar atunci când își pierde operativitatea el nu se suprimă, ci ramâne în colecția de canoane ca un tezaur inestimabil.

Logică de ecumenist: Sfintele Canoane sunt un tezaur inestimabil, dacă le punem în vitrină și nu le aplicăm. Dar cu ce le înlocuim? Cu ereziile și rătăcirile plăsmuite în Creta. În Kolimbari, ecumeniștii au batjocorit și Sfintele Canoane și Dogma ecleziologică, așa încât avem de la ei doar două prezumtive așteptări: ori se pocăiesc, lepădându-se de ecumenism, ori să plece din Biserica noastră.

Presbiter Iovița Vasile

Fiecare părinte duhovnicesc poartă chipul lui Hristos. Așadar, potrivit cu supunerea pe care o arată față de părintele duhovnicesc, se supune și lui Hristos. Este un păcat înfricoșător faptul de a necinsti cineva o icoană a lui Hristos, a Maicii Domnului sau a Sfinților. Socotim că nu este un lucru mai rău ca acesta. Icoana închipuiește o Persoană Dumnezeiască la care noi ne închinăm, o sărutăm, iar închinarea se ridică la acea persoană.

Închipuirea vie a lui Hristos o poartă părintele duhovnicesc, căruia ucenicul este dator să i se supună și să-l iubească numai și numai pentru dragostea lui Hristos. Nu pentru persoana starețului, căci acesta poate să fie un om păcătos, poate fi un osândit, ca și mine, ci pentru dragostea lui Hristos, cum am spus, iar în felul acesta ascultarea se ridică direct la Hristos. Și fiindcă dragostea lui Hristos ne-a chemat aici ca să ne nevoim și să ne mântuim sufletul, trebuie cu orice chip să dobândim această virtute de temelie a ascultării, care este izvorul tuturor virtuților în general. Căci atunci când cineva va vedea un ucenic bun, cu siguranță că acesta nu va avea numai ascultare, ci în afară de ascultare este împodobit și cu alte multe virtuți și izbânzi.

(Fragment din cartea Povețe părintești – Starețul Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos – 2015).

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi

Dan Diaconu: De cate dovezi mai aveti nevoie?

Janine Small, director pentru piețele dezvoltate în cadrul Pfizer, a declarat în fața Parlamentului European că vaccinul produs de compania sa nu a fost testat în ceea ce privește stoparea transmiterii virusului.

Acum toată lumea știe că panaramele acelea de vaccinuri de fapt nu fac nimic. Sau, ca să fiu mai exact, în afara chestiunilor devastatoare pentru organism, nu fac absolut nimic în ceea ce privește COVID. Doar îți transformă corpul într-un butoi cu proteină Spike, proteină dovedită a cauza multiple probleme grave organismului uman.

Partea interesantă de-abia de acum vine întrucât vaccinurile au fost promovate ca „leac împotriva răspândirii virusului”. O intensă campanie mediatică plătită de guvernele din întreaga lume a aruncat în față tocmai această minciună. Să vă dau două exemple de la noi, din presa ticăloșită care a fost alimentată cu dărnicie de la buget. La Digi24 se spunea că „STUDIU. Vaccinul Pfizer ar opri transmiterea virusului. Nivelul de anticorpi, mai mare decât după o formă gravă de Covid-19”(vezi foto), în timp ce un titlu similar apare și în Adevărul: „Vaccinul Pfizer oprește transmiterea virusului SARS-CoV-2. STUDIU”. Ambele așa-zise articole citează un studiu suspect făcut pe genunchi la un centru medical evreiesc. Este cât se poate de evident că nu a fost făcut niciun studiu ci a fost doar o campanie de propagandă ventilată în presă pe bani guvernamentali. La noi vina aparține în egală măsură nulității Gheorghiță, nemișcabilului Arahat și premierului de atunci Cîțu. Sper să nu se uite aceste nume și, de asemenea, sper ca la un moment dat jigodiile care au pus în scenă toată această farsă să plătească așa cum merită întrucât ceea ce au făcut se numește crimă împotriva umanității. 

Nu-s vorbe mari. Este dovedit deja că avem de-a face cu un număr imens de probleme rezultate din campania de vaccinare, că numărul de victime ale vaccinurilor depășește victimele reale ale COVID. În SUA, când s-a dispus obligativitatea vaccinării copiilor se știa că, din punct de vedere statistic, numărul posibil de îmbolnăviri grave la copii era mult mai mic decât numărul reacțiilor adverse fatale ale vaccinului. Cu alte cuvinte, în mod programatic, mai mulți copii au fost condamnați cu sânge rece la moarte. Și pentru că a venit vorba de copii, poate ne spune același domn Gheorghiță dacă și-a vaccinat copiii. Nu de alta, dar am informații în ceea ce-o privește pe mama domniei sale care, spun gurile rele, n-a văzut vaccin la indicațiile insistente ale fiului său. 

Este limpede că întreaga clică de la putere – și nu doar de la noi ci de peste tot din lume – a ucis cu sânge rece proprii cetățeni. La noi, rețineți, regimul vaccinului a fost unul militarizat, cu un colonel rujat în fruntea campaniei de vaccinare. Este a doua oară în istoria recentă a României când armata își ucide proprii cetățeni. Niciodată în istorie conducerea unei(unor) țări nu a ordonat cu atâta sânge rece o execuție în masă așa cum au făcut-o actualele autorități. Aici e vorba de un genocid, o ticăloșie imensă care trebuie pedepsită. Și, o spun cât se poate de apăsat: pentru a putea pedepsi această ticăloșie trebuie reintrodusă pedeapsa cu moartea. Nu există altă pedeapsă pentru toată clica infectă care-a făcut posibil un asemenea coșmar. Însă cine oare o va pune în aplicare? 

Știu că acum suntem convinși că nu ni se va face dreptate deoarece totul e controlat de mâna de fier a jigodiilor. Timpurile însă se vor întoarce și toți vor plăti pentru ticăloșiile lor. Știu că nu credeți asta, dar veți vedea că așa va fi!

Amin. Amin. Amin.

Domnul nostru Iisus Hristos a dat slujitorilor Bisericii Sale, episcopi şi preoţi, puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, putere care se  transmite, prin succesiune apostolică, tuturor generaţiilor, până al sfârşitul veacului. Preasfintele cuvinte ale Domnului sunt acestea: ,,Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’(Matei 18, 18)

În ziua a cincisprezecea a acestei luni, pomenim un monah Mucenic, al cărui nume nu-l cunoaştem, dar îl ştie Bunul Dumnezeu. Acesta a stat sub ascultarea părintelui său, apoi, îndemnat fiind de diavolul, a părăsit pe stareţul său şi sfânta ascultare. A plecat în Alexandria şi cum era vreme de prigoană cumplită, a fost prins de păgâni şi i s-a tăiat capul, fiind numărat între Sfinţii Mucenici. Credincioşii au luat trupul său şi, după ce l-au pus într-o raclă de cinste, l-au dus în altarul bisericii.

Întotdeauna când se săvârşea Sfânta Liturghie şi preotul rostea cuvintele ,,Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi’’, racla cu sfintele moaşte se ridica singură şi ieşea din biserică în tindă. Abia după ce se încheia Slujba Dumnezeiască, se ridica iarăşi şi se întorcea în altarul bisericii. Un om binecredincios a dorit să afle pricina pentru care se întâmpla acest fapt şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere taina. Îngerul lui Dumnezeu i-a spus: ,,Ce te înspăimântează în ceea ce se face? Au nu au luat putere Apostolii şi urmaşii lor, episcopii şi preoţii, a lega şi a dezlega? Iată că Mucenicul pe care-l vedeţi a fost ucenicul cutărui pustnic, dar, nescultându-l şi fiind legat de dânsul, s-a dus, şi până acum, întru acelaşi canon nedezlegat petrece; apoi cunună şi-a luat ca un Mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în altar când se săvârşeşte Slujba, ci, poruncindu-i îngerul, el iese; şi va ieşi până îl va dezlega cel care l-a legat’’.

Cartea bisericească spune că acel om binecredincios s-a dus în Alexandria şi, aflând pe pustnicul care-l legase, l-a adus la Sfântul Mucenic. Acesta l-a iertat, l-a dezlegat şi l-a sărutat. Din acel moment, racla cu sfintele moaşte a rămas în altarul sfintei biserici, în toată vremea.

Iubite cititorule, puterea de a lega şi dezlega primită de slujitorii bisericeşti poate fi ignorată sau tăgăduită, dar nicidecum desfiinţată, pentru că Hristos Domnul ne-a făgăduit tuturor: ,,Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin’’ (Matei 28, 20). Slujitorii Bisericii dezleagă păcatele, jurămintele nesăbuite imposibil de ţinut, blestemele, farmecele şi descântecele, orice legătură pusă asupra unui om, prin lucrarea diavolului.

Presbiter Iovița Vasile

Altarul reprezintă locul cel mai încărcat de sfințenie al bisericii și merită, deci, o atenție cu totul deosebită. Numai slujitorii Bisericii (episcopul, preotul și diaconii) și cei care îi ajută la slujbe (ipodiaconi, acoluți etc.) au voie să intre în Sfântul Altar; credincioșii nu au acest drept. Cel mai sfânt loc din altar este Sfânta Masă sau Jertfelnicul; numai slujitorii Bisericii (episcopul, preotul și diaconul) au voie să treacă prin fața ei și să o atingă. Pe Sfânta Masă sunt săvârșite Sfintele Taine; este locul pe care este comemorată, în mod actualizator, iconomia mântuitoare a lui Hristos, pe care se împlinește jertfa Mântuitorului, pe care pâinea și vinul sunt transformate de Duhul Sfânt în Trupul și Sângele lui Hristos.

Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, vede în Sfânta Masă un simbol al mesei pe care Mântuitorul Hristos a cinat pentru ultima dată cu Ucenicii și a instituit Taina Euharistiei, al mormântului în care a fost pus trupul Domnului după moarte, precum și al tronului lui Dumnezeu pe care, purtat de heruvimi, S-a odihnit în trup. După Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Sfânta Masă este un simbol al locului în care stă Dumnezeu, al jertfei lui Hristos, al mormântului lui Hristos, al locului în care se sălășluiește și de unde strălucește slava Sa: De aceea, dumnezeiasca biserică ni-L arată pe Stăpânul cel ceresc prin înfricoșătorul jertfelnic, adică prin Masa cea Sfântă din Altar, care mai este numită și Sfânta Sfintelor, scaunul, locul și odihna lui Dumnezeu, locul Jertfei celei mari, mormântul lui Hristos și sălășluirea slavei Sale.

Sfânta Masă este „înaltă şi luminată ca un scaun al lui Dumnezeu. Ea se aşază în mijlocul tuturor spre vederea şi împărtăşirea celor vrednici”. În majoritatea bisericilor, Sfânta Masă este făcută de obicei din piatră, iar Sfântul Simeon explică din ce motiv: Sfânta Masă este făcută din piatră fiindcă Îl închipuie pe Hristos Care este Piatra vieții și temelia noastră, piatra cea din capul unghiului, și pentru că piatra era odată preînchipuirea acestei mese, piatra din care se adăpa vechiul Israel. Astăzi însă, ea ne adapă pe noi, Israelul cel nou, nu cu apă, ci cu râuri de viață veșnică, cu sângele cel viu al Cuvântului. (…)

Sfântul Simeon vorbește și despre simbolismul Evangheliei și al Crucii de pe Sfânta Masă, precum și al sfintelor moaște așezate în interiorul Jertfelnicului, în momentul sfințirii bisericii: [Hristos, simbolizat de marele preot,] este simbolizat și de Sfânta Evanghelie, care se vede pe Sfânta Masă, și prin Crucea care-I arată jertfa. Dedesubtul Sfintei Mese se pun sfintele moaște ale Mucenicilor, cei ce sunt pururea în duh alături de Hristos, Marele Mucenic al Tatălui. Sfânta Masă stă deasupra lor și fiindcă ei sunt temelia Bisericii; deoarece Biserica a fost întemeiată prin sângele lui Hristos, în primul rând, dar și prin sângele acelora care au primit mucenicia pentru numele Lui.

(Jean Claude Larchet, Viața liturgică, traducere din limba franceză de Felicia Dumas, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 31-34)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Suntem o tara sub ocupatie.

Imperiile care, de-a lungul timpului, au avut doar o stapânire vremelnica, nedeplina peste noi, s-au unit astazi în marele imperiu U.E. si si-au desăvârsit stapânirea asupra noastră. Neamul românesc e țintuit în colții fiarei: veninul ei curge prin mușchii sfâșiati, prin vene și prin nervi, spre inima neamului: Biserica.

Toate instituțiile și legile europene ne otrăvesc sufletele… Ne-au declarat bolnavi și vor să ne vindece: cu perfuzii prin care se scurge toata necuratia apostaziei lor… Sugând laptele fiarei ( fondurile europene), zidurile bisericilor cresc, se îngroașă, în vreme ce duhul lor, scârbit de duhoarea Europei apostate, se stinge…

Suntem tot mai mult și o Biserica sub ocupatie: puțini o simt, cei care mai găsesc încă bisericile deschise si functionale, lumânari si iconițe, pentru ei totul e normal: le e de ajuns… Ca și în comunism, exista o majoritate mulțumită ca are la dispozitie aparatul de prestari servicii religioase… Dar, în pușcarii, torturați si înfometați, putrezeau de vii cei care iubeau Adevărul, cei care nu puteau trăi fără El: si L-au urmat, acolo unde este El în această lume: în temniță și pe Cruce… Căci fără suferința celor din catacombe pentru Adevăr, Credința celor de la suprafață n-ar fi avut har… Cei care au mai ieșit din catacombele însângerate ale comunismului au găsit afară o ortodoxie diformă, cu crucile strâmbate de lasitate, care se desăvârșește azi, în democratie: o ortodoxie care nu are nici o legatura cu neamul, cu comuniunea de iubire, cu jertfa: ortodoxia inimilor europene, care vin pe la biserica doar ca sa-si sfințească mașinile de import…

Inima acestui neam, lumina de pe chipul lui veșnic, e Iisus Cel răstignit: Sfânta Ortodoxie a suferinței… Ceea ce a ținut acest neam drept în furtuna istoriei este Sfânta Cruce, asumarea sa mistică, din trăirea lui Hristos, cea Drept-Slăvitoare. Pe români nu i-a salvat retragerea în păduri, ci retragerea în smerenie, în adâncul viu al Ortodoxiei…

Spre acest adânc al Bisericii înaintează veninul fiarei prin trădările noastre de învățătură și de viață ortodoxă. Spre deosebire de Kosovo, nouă fiara vrea să ne smulgă Crucile de pe turlele bisericilor, și pe cele ale inimii: ale Crezului, ale dragostei… Acestea îi împiedică desăvârșirea stapânirii asupra sufletelor noastre…

Ultima luptă: cu minciuna ajunsă în sângele și-n carnea noastră, prin modul de viață occidental, pe de o parte, și prin predicile si masurile administrative unei institutii bisericești ecumeniste si mamonice (și masonice!), pe cealaltă parte; cu minciuna care ne zâmbește patern, cu același surâs, și din Bruxelles si din Dealul Patriarhiei…

Să strângem Ortodoxia Părinților la piept până ne intra în inimi… Doar evlavia care este o îmbrațișare deplina a Adevărului, este Ortodoxă: rănește cumplit, cu răni ce par abisale… Dar ele nu ne strabat ființa pâna la nodul legaturii noastre intime cu moartea… Ortodoxia ce coboară acolo focul pe care l-a adus Hristos pe pamânt, e singura adevărată…

Pentru ea se da acum ultima luptă.

Text cu autor necunoscut, trimis de Doamna Dr. Sofia Iuga

Scandal: Irinej Dobrijević și Maksim Vasiljević susțin sodomismul, genderismul și  hirotonirea muierilor

Mulți creștini credincioși condamnă deja publicații degenerate precum Ortodoxia publică, Ortodoxia în dialog și Roata, recunoscând pe autorii lor drept lupi îmbrăcați în haine de oaie. Din păcate, aceiași degenerați care au co-fondat Ortodoxia publică, au co-fondat și Asociația Internațională de Teologie Ortodoxă (IOTA), o organizație susținută în mod deschis de șapte episcopi din Biserica Ortodoxă. Dovada detaliată poate fi găsită în acest documentar uimitor:

Film bombă: Milioane de dolari de stat profund pentru „erudiții” treziți care subminează Biserica Ortodoxă din SUA.

De ce ar vrea episcopii din Biserica Ortodoxă din America (OCA), Biserica Sârbă, Biserica Română, Biserica Georgiei și Biserica Bulgară să-i sprijine pe cei care împing homosexualitatea, transgenderismul, hirotonirea femeilor și alte erezii distructive, în cadrul Biserică Ortodoxe? Ce se întâmplă atunci când 7 episcopi permanenți susțin public o organizație care este infiltrată de liberali și degenerați sexuali și este condusă activ de cei care susțin perversiunile homosexuale, ideologia transgender și deținătorii de hirotonire a femeilor? Acceptând această organizație, acești episcopi încearcă să apere Biserica sau să o distrugă? Speră să protejeze turma sau să o mănânce? Numele acestor 7 episcopi sunt enumerate la sfârșitul acestui articol…

IOTA este în mod clar o organizație degenerată, subversivă, care lucrează activ pentru a distruge Biserica Ortodoxă în temelia ei doctrinară. Oricare ,,biserică,,  susține activitatea homosexuală, transgenderismul și hirotonirea femeilor nu mai poate fi numită „biserică”, ci mai degrabă un grup apostați, separat de Hristos. Prin urmare, dacă liderii IOTA susțin aceste atrocități, atunci Biserica nu trebuie să sprijine IOTA. Orice organizație condusă de oameni precum Demacopoulos, Papanikolaou și Frost este o organizație pe care orice creștin credincios ar trebui să o evite. Niciun laic sau preot, cu atât mai puțin un episcop, nu ar trebui să aibă vreo legătură cu astfel de ciudați. Cu toate acestea, IOTA se bucură de sprijinul internațional al numeroși mireni, preoți și chiar episcopi:

Cine sunt cei șapte episcopi care susțin deschis IOTA? Numele lor pot fi găsite listate direct pe site-ul IOTA, în secțiunea IOTA Hierarhical Members. Și dacă IOTA încearcă vreodată să ascundă pagina respectivă a site-ului său, este disponibilă și o versiune arhivată a listei.

Aceștia sunt cei șapte episcopi:

1.Înaltpreasfințitul Teofan (Savu), Arhiepiscopul Jaški și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei al Bisericii Ortodoxe Române

2 Înaltpreasfințitul Grigoli (Berbičashvili), Mitropolitul Poti și Khobi, Biserica Ortodoxă Apostolică Georgiană

3.Înaltpreasfințitul Aleksandar (Golitzin), Arhiepiscopul Dallasului, Eparhia Bulgariei de Sud, Biserica Ortodoxă din America

4. Înaltpreasfințitul Irinej (Dobrijević),Episcopul Americii de Est, Biserica Ortodoxă Sârbă

5.Înaltpreasfințitul Episcop al Eparhiei Ortodoxe Sârbe din America de Vest Maksim (Vasiljević)

6.Înaltpreasfințitul Emilian (Nika), Episcopul de Krișan, Vicar al Arhiepiscopia Aradului, Biserica Ortodoxă Română

7.Înaltpreasfințitul Daniil (Nikolov), Episcopul de Vidin, Biserica Ortodoxă Bulgară

(Preluare de pe Borba za Veru. Traducere google adaptată)

Mesaj trimis prin e-mail lui Emilian de la Arad
Nene Emilian,

Sunt preotul Iovița Vasile din Sânmihaiu Almasului, judetul Sălaj, nr. 55

Te rog să pleci urgent din postul pe care il ocupi in Biserica noastră, pe motive de Creta si IOTA. Stim cine ești, stim ca pregătesti calea antihristului, tu si ceilalti. Îl vom ruga pe Hristos Mântuitorul să te înlature din preotia Sa. Sfârșitul tău va fi cumplit, dacă nu te pocăiești. Nu-ți face iluzii că ești apărat de puterile întunericului. Când va veni mânia lui Dumnezeu, nu te mai apără nimeni. Pleacă!

ȘTIRE

Parintele Anastasios Gotsopoulos din Patra (Grecia) a fost condamnat astazi de sistemul antihristic la opt luni de inchisoare , pentr crima de a fi savarsit Sfanta Liturghie la Sarbatoarea Buneivestiri, avandu-l la strana pe fiul sau. Pseudo-ierarhii greci tradatori si eretici isi freaca mainile de bucurie, in loc sa se fi ridicat in apararea lui. Slava lui Dumnezeu pentru ca pastreaza preoti vrednici in Biserica Sa. Pentru antihristi – lehamite.

Suntem încon­juraţi de oameni cu care uneori întreţinem relaţii anevoioase. De câte ori nu se întâmplă să aşteptăm ca celalalt să vină să se pocăiască, să ne ceară iertare, să se umilească înaintea noastră. Poate că l-am ierta dacă am simţi că s-a coborât atât de mult în faţa noastră încât iertarea ar fi ca un joc de copii.

Dar nu trebuie să iertăm aproapelui nostru pentru faptul că ar merita iertarea – putem noi aştepta de la Dumnezeu o iertare meritată? Atunci când venim înaintea Domnului şi Îi spunem: „Doamne, mântuieşte! Doamne, ai milă! Doamne, iartă-ne!”, putem noi oare adăuga: „pentru că merităm”? Niciodată. Avem încredere că Dumnezeu ne iartă pentru iubirea Lui neprihănită, jertfelnică, pentru iubirea lui Hristos cel Răstignit pe Cruce. O astfel de iubire aşteaptă Dumnezeu de la noi în relaţiile noastre cu aproapele; noi nu iertăm acestuia pentru că merită, ci pentru că suntem ai lui Hristos, pentru că, în numele Dumnezeului celui Viu şi al lui Hristos cel Răstignit, ne este dat să iertăm.

Ni se pare câteodată că dacă am putea să uităm jignirea, atunci am putea ierta; dar a uita este peste puterile noastre – „Doamne, dă-ne nouă să putem uita!”. Dar aceasta nu este iertare; să uiţi nu înseamnă să ierţi. Iertarea înseamnă să-l vezi pe om aşa cum e, cu păcatul său şi cu ceea ce îl face să fie insuportabil, şi să spui: „Te voi purta ca pe o cruce; te voi purta până în Împăraţia lui Dumnezeu, fie că vrei, fie că nu. Bun sau rău, eu te voi purta pe umerii mei, te voi aduce la Domnul şi-I voi spune: „Doamne, l-am purtat pe acest om în tot timpul vieţii mele, pentru că mi-a fost teamă să nu se piardă. Acum iartă-l şi Tu, în numele iertării mele!…”O, dacă am putea să ne purtăm astfel unii cu alţii! Daca l-am înconjura pe cel slab cu o iubire veghetoare şi delicată, câţi oameni nu s-ar regăsi pe ei înşişi, câţi nu ar deveni vrednici de o iertare care le-ar fi dată în dar…

(Extras din ”Taina iertării. Taina tămăduirii.” de Mitropolit Antonie de Suroj, Editura: Reîntregirea, 2010)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

– Părinte, câţi pustnici[1] sunt în Sfântul Munte?

– Nu ştiu. Unii spun că sunt şapte[2]. De câţiva ani este foarte greu să afle cineva loc liniştit ca să se pustnicească. Pentru aceea unii Părinţi, atunci când existau încă mănăstiri idioritme[3] în Sfântul Munte, aflau alt mod să trăiască pustnicia. De pildă spuneau: „Nu mă odihnesc aici, mă voi duce în acea mănăstire idioritmă să lucrez, ca să adun ceva bani”, şi ceilalţi îl credeau. Se duceau acolo, lucrau 3-4 luni, după care cereau mai mulţi bani. Fiindcă nu li se dădeau, spuneau: „Nu-mi convine, voi pleca”. Luau puţin posmag şi se duceau de se ascundeau în vreo peşteră şi se pustniceau. Ceilalţi aveau impresia că s-au dus să lucreze în altă parte. Şi dacă întrebau la mănăstire: „A trecut cumva cutare Părinte?”, aceia spuneau: „Da, a trecut, dar ce capricios era. Voia să adune bani de la noi. A cerut mai mult. Călugăr, şi să ceară mai mulţi bani! Ce călugăr este acesta?”. Aşadar, pustnicul se folosea şi din nevoinţa ce o făcea şi din clevetirile celorlalţi, se folosea şi de hoţi. Pentru că hoţii aflau că „are bani” cutare şi se duceau la peşteră, îl chinuiau, dar în cele din urmă nu aflau nimic.

– Părinte, cum pot imita virtutea unei surori atunci când se ascunde?

– Dacă nu se ascunde, totul este pierdut. Sfinţii făceau mai mare nevoinţă ca să-şi ascundă virtutea lor decât ca să o câştige. Ştiţi ce făceau nebunii pentru Hristos? Scăpau mai întâi de făţărnicia lumii şi apoi intrau în spaţiul adevărului evanghelic. Dar nici aceasta nu le ajungea, ci înaintau la sfânta făţărnicie pentru dragostea lui Hristos. Şi astfel nu-i deranja orice li se făcea, orice li se spunea de către ceilalţi. Dar ca să faci aceasta este trebuinţă de foarte multă smerenie. În timp ce un om din lume se simte jignit atunci când îi spune cineva vreun cuvânt sau se mâhneşte atunci când nu este lăudat pentru ceva făcut de el, aceştia se bucurau atunci când oamenii aveau o părere greşită despre ei.

Mai demult existau Părinţi care făceau chiar pe demonizaţii ca să-şi ascundă virtutea lor şi astfel ceilalţi să-şi strice gândul cel bun ce-l aveau despre ei.
Când eram în Mănăstirea Filotheu[4], care atunci era idioritmă, era un Părinte ce se pustnicise mai înainte în Vigla[5]. Acesta, de îndată ce pricepea că Părinţii i-au mirosit nevoinţa şi sporirea sa duhovnicească, cu binecuvântarea duhovnicului său pleca. „Haide, le spunea, m-am săturat să mănânc aici posmag mucezit. Mă voi duce în vreo mănăstire idioritmă să mănânc carne, să trăiesc ca un om! Ce, sunt prost să stau aici?”. Şi venind la Mănăstirea Filotheu, făcea pe îndrăcitul.
Fraţii lui auzind că s-a îndrăcit îşi spuneau unul celuilalt: „Păcat de el, sărmanul, s-a îndrăcit. Ei, era de aşteptat să se îndrăcească. A plecat de aici pentru că posmagul era muced şi s-a dus în mănăstire idioritmă să mănânce carne”. Dar acesta ce făcea? Mai bine de 25 de ani nici nu şi-a pregătit mâncare, nici n-a dormit. Toată noaptea umbla pe coridoare cu un felinar în mână, ca să nu doarmă. Când se obosea, se sprijinea puţin de un perete şi, îndată ce îl prindea somnul, sărea în sus, spunea puţin în şoaptă rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase… după care o continua în taină. Uneori nu-şi dădea seama şi rugăciunea se auzea tare. Când întâlnea vreun frate, acela îi spunea: „Roagă-te, roagă-te să plece diavolul!”. Astfel toţi îl aveau de îndrăcit. Un călugăraş de 15 ani mi-a spus într-o zi: „Şi îndrăcitul ăsta!”. „Nu spune aşa!, i-am zis. Acesta are multă virtute şi face pe îndrăcitul”.
După aceea îl avea la evlavie. Când a murit, Părinţii l-au aflat ţinând în mână o hârtie pe care era scris numele fiecărui frate şi alături o poreclă, ca să alunge, chiar şi mort fiind, şi cel mai mic gând bun ce l-ar fi putut avea cineva cu privire la el. În cele din urmă trupul lui a scos bună mireasmă. Vezi, el voia să se ascundă, însă Harul lui Dumnezeu l-a trădat.

De aceea nu trebuie să tragă cineva concluzii despre un om din ceea ce se vede, dacă nu poate distinge ceea ce ascunde.

[1] În 1950, atunci când Stareţul Paisie a mers în Sfântul Munte pentru prima oară, căutând cărarea ce ducea de la Kapsocalivia la Schitul Sfânta Ana, a întâlnit un pustnic „…cu chipul luminos – să fi fost cam de şaptezeci de ani – care, după îmbrăcămintea sa, părea să nu aibă legătură cu oamenii. Din înfăţişarea sa se vedea că este sfânt” (Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi aghioriţi, ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 48). Când l-a întrebat pe pustnic unde locuieşte, acela i-a răspuns: „Undeva pe aici”, şi i-a arătat vârful Athonului. Mai târziu, stareţi experimentaţi i-au adeverit că în vârful Athonului trăiau nevăzuţi doisprezece pustnici.

[2] S-a spus în noiembrie 1988.

[3] Idioritmă se numeşte mănăstirea în care fiecare monah are programul lui şi este plătit pentru ascultarea ce o face de epitropii care conduc mănăstirea.

[4] Una din mănăstirile Sfântului Munte.

[5] Pustiul Vigla se află în partea de sud-est a peninsulei Athos.

(Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi